Te-ambalezi degeaba.
Da, doctrina zice ca in cazul nulitatilor virtuale prejudiciul nu se prezuma.
Asta vroiai? Da, dragule, asa e...
Eu am zis asa: "Pai nu se presupune ca nerespectarea termenului e de natura a aduce prejudicii?"
A presupune nu e acelasi lucru cu prezumtia legala/relativa. Decat daca insisti.
De natura a produce nu e neaparat produce intotdeauna. Decat daca insisti.
Am zis io ceva de ordine publica?
Eu am zis de interdictie, care interdictie e o norma imperativa. Iar incalcarea normelor imperative zice domnul la care ne referim amandoi ca e sanctionata cu nulitatea absoluta. Punct. Care nulitate poate fi invocata oricand. Iarasi punct. Ce nu intelegi de aici?
Daca nu esti de acord, iti intorc cu politete replica referitoare la ridiculizatul autorilor consacrati ... oricum ai da-o, tot nu-i bine...
Zici ca e nulitate relativa fiindca e ocrotit un interes particular?
Pai in mai toate procesele in fata instantei sunt aduse interesele particulare. Deci? Cat de valabil e acest criteriu in cazul acesta?
Pe de alta parte insa, nu poate fi admis ca aceeasi nulitate sa fie in acelasi timp absoluta si in acelasi timp relativa. Asa ca...
In concluzie, fa-mi tu convocare cu termen mai mic de 15 zile, sa vedem cine se stramba de ras.
Ce nu trebuie sa scape in procesul verbal de conciliere?
-
lawprofile
in realitate criteriul este interesul ocrotit(public sau privat) si nu exprimarea imperativa sau permisiva.adica atunci cand legiuitorul considera ca un anumit motiv de nulitate afecteaza ordinea publica, foloseste, de regula, o exprimare imperativa.de regula...
deci nu te mai preocupa de exprimare si gandeste-te daca fixarea necorespunzatoare a termenului in cazul concilierii afecteaza ordinea publica!(aici vine partea cu strambatu de ras)
am citit argumentul tau conform caruia in fata instantei sunt aduse mai mereu interese particulare si concluzia ca n-ar constitui un criteriu si sunt sigur ca nu esti mandru de el.sterge-l din memorie!e ridicol.
te-ai cramponat prea mult de exprimarea legii...
deci nu te mai preocupa de exprimare si gandeste-te daca fixarea necorespunzatoare a termenului in cazul concilierii afecteaza ordinea publica!(aici vine partea cu strambatu de ras)
am citit argumentul tau conform caruia in fata instantei sunt aduse mai mereu interese particulare si concluzia ca n-ar constitui un criteriu si sunt sigur ca nu esti mandru de el.sterge-l din memorie!e ridicol.
te-ai cramponat prea mult de exprimarea legii...
-
denominatus
Mda... probabil ca m-oi fi cramponat prea tare de formulare, cum zici tu 
...
Daca nu de lege, de dreaq sa te mai cramponezi in ziua de azi???...spiritul si litera... vax...
Pana la urma, vorba unei distinse forumare pe care-o salut cu aceasta ocazie, sa faca naibii lumina in nulitatile din procedura civila... sa le reglementeze mai citetz.
Bag sama ca opinia majoritara, exprimata pe mail si mp-uri (da, am facut un sondaj, recunosc) e ca e nulitate relativa si ca trebuie, in consecinta, aratata vatamarea.
Bine.
Fie ca voi, desi zic asta cu juman de gura.
(O sa-l trag de urechi pe legiuitorun ala, cand il vad, ca induce oamenii in eroare cu exprimarea sa imperativa in cazul intereselor private. Chiar asa... ce interes public sa aiba el, statul, in galcevi particolare care ajung dosare pe masa juzilor...Ma manca limba sa zic ca in spatele lui sta si interesul de a asigura dreptul la aparare partilor, de drepturile procesuale, si alte alea, dar... da-le naibii... )
Tristete mare la domnul Boroi in curte, care zicea si el la fel ca mine in lucrarea dumnealui (Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol 1, ed all Beck, ed.2001, pag.267, mai in josul paginii). Pentru propasirea stiintei am sa-mi permit sa citez: " Nerespectarea termenului prohibitiv (dilatoriu) are drept consecinta nulitatea actului de procedura efectuat inainte de implinirea termenului, nulitate ce este independenta de existenta vreunei vatamari, operand prin simpla incalcare a normei care interzice indeplinirea actului de procedura inauntrul termenului"
De domnul Les ce sa mai zic, ca dansul zice scurt:"daca actul procedural nu trebuia facut in termenul stabilit, sanctiunea e nulitatea." (Trat de procedura civila vol1 ed.2004, ed servo-sat pag.321) si inca "Potrivit cu sursa lor sau cu modul in care ele sunt stabilite, exista: Termene legale, cele stabilite prin lege si a caror utilitate depaseste sfera intereselor private[...]". (p.324)
Uite... nici in acesti domni nu mai putem avea incredere deplina...
Incotro se duce lumea asta?
Ce ne mai facem noi, acum, fara consacratii nostri?
Am sa meditez la asta. Daca ajung la vreo concluzie, va zic si voua.
Oricum insa, (si serios vorbind, desi pare greu de crezut) frumoasa discutia.
Am avut si eu prilej sa mai dau praful jos de pe carti.
Multumesc sfatuitorilor mei de taina si lui Lawprofile pentru asta
(un sfat amical si-o invitatie: Nu te stramba de ras, razi drept, ca e mai sanatos. daca vrei, radem impreuna. invatam, ne distram, toata lumea are de castigat cate ceva
)
A si era sa uit... mersi Lawprofile de complimentul cu poezia...
Sunt roman, ce sa-i fac?
...Daca nu de lege, de dreaq sa te mai cramponezi in ziua de azi???...spiritul si litera... vax...
Pana la urma, vorba unei distinse forumare pe care-o salut cu aceasta ocazie, sa faca naibii lumina in nulitatile din procedura civila... sa le reglementeze mai citetz.
Bag sama ca opinia majoritara, exprimata pe mail si mp-uri (da, am facut un sondaj, recunosc) e ca e nulitate relativa si ca trebuie, in consecinta, aratata vatamarea.
Bine.
Fie ca voi, desi zic asta cu juman de gura.
(O sa-l trag de urechi pe legiuitorun ala, cand il vad, ca induce oamenii in eroare cu exprimarea sa imperativa in cazul intereselor private. Chiar asa... ce interes public sa aiba el, statul, in galcevi particolare care ajung dosare pe masa juzilor...Ma manca limba sa zic ca in spatele lui sta si interesul de a asigura dreptul la aparare partilor, de drepturile procesuale, si alte alea, dar... da-le naibii... )
Tristete mare la domnul Boroi in curte, care zicea si el la fel ca mine in lucrarea dumnealui (Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol 1, ed all Beck, ed.2001, pag.267, mai in josul paginii). Pentru propasirea stiintei am sa-mi permit sa citez: " Nerespectarea termenului prohibitiv (dilatoriu) are drept consecinta nulitatea actului de procedura efectuat inainte de implinirea termenului, nulitate ce este independenta de existenta vreunei vatamari, operand prin simpla incalcare a normei care interzice indeplinirea actului de procedura inauntrul termenului"
De domnul Les ce sa mai zic, ca dansul zice scurt:"daca actul procedural nu trebuia facut in termenul stabilit, sanctiunea e nulitatea." (Trat de procedura civila vol1 ed.2004, ed servo-sat pag.321) si inca "Potrivit cu sursa lor sau cu modul in care ele sunt stabilite, exista: Termene legale, cele stabilite prin lege si a caror utilitate depaseste sfera intereselor private[...]". (p.324)
Uite... nici in acesti domni nu mai putem avea incredere deplina...
Incotro se duce lumea asta?
Ce ne mai facem noi, acum, fara consacratii nostri?
Am sa meditez la asta. Daca ajung la vreo concluzie, va zic si voua.
Oricum insa, (si serios vorbind, desi pare greu de crezut) frumoasa discutia.
Am avut si eu prilej sa mai dau praful jos de pe carti.
Multumesc sfatuitorilor mei de taina si lui Lawprofile pentru asta
(un sfat amical si-o invitatie: Nu te stramba de ras, razi drept, ca e mai sanatos. daca vrei, radem impreuna. invatam, ne distram, toata lumea are de castigat cate ceva
)A si era sa uit... mersi Lawprofile de complimentul cu poezia...
Sunt roman, ce sa-i fac?
-
kko
Ma bag si eu ca musca in discutie.
In invitatiile la conciliere pe care le-am facut, am solicitat debitorului sa se prezinte la sediul x , pana la data de &....adica l-am lasat pe debitor sa decida daca vine a doua zi (in intervalul de 15 zile de la comunicarea invitatiei) ori in a 15-a zi. Nu i-am dat, niciodata un termen fix, adica sa se prezinte in data de&.....Si nimeni nu mi-a bagat de vina pt. exprimare. In plus de asta, au existat cazuri in care debitorii s-au prezentat imediat dupa ce au primit invitatia, astfel incat ne-am conciliat mai repede de termenul ala, asa zis imperativ.Ori, in aceste situatii, debitorul nu mai poate invoca nimic in instanta referitor la prematuritate/nulitate, etc ca doar de bunavoie si nesilit de nimeni a venit la mine in 24 ore , sa ne conciliem.
Am citit si speta postata de Kinga (pt. care ii multumesc
)
Este un punct de vedere interesant de speculat insa nu mi se pare corect.
Este adevarat, art. 720/1 (1) cod procedura civila prevede ca reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte inainte de introducerea cererii de chemare in judecata. Insa eu nu vad aceasta procedura ca fiind facultativa. Solutionarea litigiul prin conciliere presupune , in mod evident, o incercare. Adica sa ajungi sau nu la o solutionare amiabila a problemei. Daca se solutioneaza amiabil, nu mai ajungi in instanta pt. ca debitorul iti plateste. Daca nu ajungi la un consens, te adresezi instantei. Cand legiuitorul iti spune sa incerci o solutionare amiabila, mai inainte de a introduce o actiune in instanta, inseamna ca este musai sa incerci.
Daca legiuitorul se exprima altfel, in sensul ca reclamantul poate incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, atunci da, procedura concilierii era facultativa. Pt. ca reclamantului i se dadea optiunea ; poate incerca sau poate nu.
De aceea, eu zic ca art.720 indice 1 se coroboreaza cu art.109 al.2 C.pr.civ.
Pe de alta parte, art.720 indice 1 mi se pare o prostie cat casa si se bate cap in cap cu art.43 C.com . De principiu, litigiile comerciale ar trebui sa se judece cu celeritate (pt. ca time is money). Chestia asta cu procedura de conciliere prealabila in litigiile comerciale evaluabile in bani este o anomalie pt. ca te obliga sa astepti minim 30 zile de la data primirii convocarii la conciliere(in cele mai multe cazuri, debitorii nu dau curs invitatiei)Ce sa te tot conciliezi atat in comercial, daca debitorul nu a platit la scadenta? :?
Poate ca sunt situatii in care debitorul sa invoce compensarea sau alte clauze contractuale(de ex.necorespunderea calitativa/cantitativa a marfurilor livrate) insa este aproape evident ca in aceste cazuri, fiecare o tine pe a lui si se va ajunge la proces.Oricum, doi comercianti care se respecta si care doresc sa colaboreze ,prefera sa evite instanta de judecata (bani aruncati, timp pierdut, solutii aiurea) si pot rezolva amiabil problema fara sa-i oblige cineva . Nu este economic sa te judece instanta
Noroc cu procedura somatiei de plata; insa exista si situatii in care nu prea poti s-o folosesti.
In invitatiile la conciliere pe care le-am facut, am solicitat debitorului sa se prezinte la sediul x , pana la data de &....adica l-am lasat pe debitor sa decida daca vine a doua zi (in intervalul de 15 zile de la comunicarea invitatiei) ori in a 15-a zi. Nu i-am dat, niciodata un termen fix, adica sa se prezinte in data de&.....Si nimeni nu mi-a bagat de vina pt. exprimare. In plus de asta, au existat cazuri in care debitorii s-au prezentat imediat dupa ce au primit invitatia, astfel incat ne-am conciliat mai repede de termenul ala, asa zis imperativ.Ori, in aceste situatii, debitorul nu mai poate invoca nimic in instanta referitor la prematuritate/nulitate, etc ca doar de bunavoie si nesilit de nimeni a venit la mine in 24 ore , sa ne conciliem.
Am citit si speta postata de Kinga (pt. care ii multumesc
)Este un punct de vedere interesant de speculat insa nu mi se pare corect.
Este adevarat, art. 720/1 (1) cod procedura civila prevede ca reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte inainte de introducerea cererii de chemare in judecata. Insa eu nu vad aceasta procedura ca fiind facultativa. Solutionarea litigiul prin conciliere presupune , in mod evident, o incercare. Adica sa ajungi sau nu la o solutionare amiabila a problemei. Daca se solutioneaza amiabil, nu mai ajungi in instanta pt. ca debitorul iti plateste. Daca nu ajungi la un consens, te adresezi instantei. Cand legiuitorul iti spune sa incerci o solutionare amiabila, mai inainte de a introduce o actiune in instanta, inseamna ca este musai sa incerci.
Daca legiuitorul se exprima altfel, in sensul ca reclamantul poate incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, atunci da, procedura concilierii era facultativa. Pt. ca reclamantului i se dadea optiunea ; poate incerca sau poate nu.
De aceea, eu zic ca art.720 indice 1 se coroboreaza cu art.109 al.2 C.pr.civ.
Pe de alta parte, art.720 indice 1 mi se pare o prostie cat casa si se bate cap in cap cu art.43 C.com . De principiu, litigiile comerciale ar trebui sa se judece cu celeritate (pt. ca time is money). Chestia asta cu procedura de conciliere prealabila in litigiile comerciale evaluabile in bani este o anomalie pt. ca te obliga sa astepti minim 30 zile de la data primirii convocarii la conciliere(in cele mai multe cazuri, debitorii nu dau curs invitatiei)Ce sa te tot conciliezi atat in comercial, daca debitorul nu a platit la scadenta? :?
Poate ca sunt situatii in care debitorul sa invoce compensarea sau alte clauze contractuale(de ex.necorespunderea calitativa/cantitativa a marfurilor livrate) insa este aproape evident ca in aceste cazuri, fiecare o tine pe a lui si se va ajunge la proces.Oricum, doi comercianti care se respecta si care doresc sa colaboreze ,prefera sa evite instanta de judecata (bani aruncati, timp pierdut, solutii aiurea) si pot rezolva amiabil problema fara sa-i oblige cineva . Nu este economic sa te judece instanta
Noroc cu procedura somatiei de plata; insa exista si situatii in care nu prea poti s-o folosesti.
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 22 guests