In primul rand, trebuie demonstrat ca autoritatile au stiut sau ar fi trebuit sa stie, ca exista un pericol la adresa unei persoane si ca nu au luat toate masurile rezonabile ptnru protejarea individului. Parerea mea e ca nu e cazul sa speculam lipsa jurisprudentei, pentru ca am ajunge la o interpretare contrara "spiritului Conventiei"

In ceea ce priveste raltia dintre art. 3 si 13, recunosc ca nu sunt lamurita nici macar un pic. Va prezint opiniile lui Selegean si Barsan.
Cu privire la, alternanta intre recurgerea la obligatiile stabilite de articolul 13 si cele stabilite de art. 3, Selgean sustine ca ar exista uneler "confuzii" ale Curtii europene. Acestia considera ca, in stadiul actual al jurisprudentei, considerentele Curtii europene nu au fost pe deplin lamurite.
In opinia profesorului Barsan, obligatia impusa de articolul 3, este absorbita de dispozitia cuprinsa in articolul 13. Numai daca legislatia nationala nu prevede un recurs efectiv conform articolul 13 din Conventie si in functie de alte circumstante ale cauzei, obligatia procedurala amintita va fi analizata pe terenul articolului 3.
Desi, parerea mea e ca bataia primita de la particulari, fara nici o alta circumstantiere, nu reprezinta un tratament degradatn, n-as putea spune dc lipsa posibilitatii de a depune plangerea prealabila de catre rude, reprezinta lipsa unui recurs efectiv, incat sa se aplice art. 3, sau e doar un "defect" al legislatiei deja existente, incat sa fie atacat pe art. 3.