Avocatura Com - Justitie fara secrete

Art.389 alin.1 din Cprciv spune asa: " Daca creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept si orice parte interesata poate cere desfiintarea ei."
Intrebari:
1) In opinia voastra este admisibila o actiune in constatarea perimarii de drept a executarii silite , actiune fundamentata pe prev. art.389 Cpr.civ (si eventual art.111 C.pr.civ )in situatia in care de la ultimul act de executare au trecut mai mult de 6 luni ?
Sau
2) Ar fi indicata contestatia la executare(eventual asteptat urmatorul act de executare) cu timbrajul si caile de atac aferente (doar recurs)si solicitata desfiintarea/anularea executarii silite (art.399 -404 cu raportare la art.389 alin.1 si art.391 Cpr.civ prin invocarea perimarii de drept a acesteia (pe cale de exceptie (?)) ????

C.pr.civ este putin neclar; se vorbeste despre perimare de drept , (ceea ce, in opina mea, isi produce efectul prin simpla trecere a termenului de 6 luni de la ultimul act de executare) si de cererea de desfiintare a executarii silite (ca efect logic al perimarii)
- art. 404 Cpri civ vorbeste despre anularea/incetarea ex. silite si nu de desfiintarea ei ca efect al perimarii; evident , actele indeplinite dupa implinirea termenului de perimare atrag anularea executarii conf. art.391 C.pr.civ, ceea ce ar indica varianta contesatiei la executare.La fel si art.399 Cpr.civ spune ca ...Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie..., ceea ce ar indica desfiintarea executarii ca efect al perimarii doar pe calea contestatiei la executare....Insa problema se pune cu privire la termenul de 15 zile reglementat de art.401 C.pr.civ in care se poate face contestatie; perimarea este un caz special ,zic eu, fara legatura cu termenul prevazut la art.401 Cpr.civ

Intrebarile mele , legate de calea procedurala optima de invocare a perimarii, vizeaza indeosebi caile de atac impotriva sentintelor ce se pot pronunta in fiecare caz in parte, inclusiv posibilitatea utilizarii ambelor variante , functie de imprejurari

Fuji, imi permit sa raspund intrebarilor puse de tine, cu toate ca nu sunt opiniile mele personale, inteleg ca:

1.Debitorul poate invoca oricand o perimare pe cale de exceptie sau sa ceara direct [/i]pe baza constatarii judecatoresti a perimarii, desfiintarea actelor de executare indeplinite.

2. Daca executorul continua executarea, desi a intervenit perimarea, debitorul paote invoca perimarea pe calea contestatiei la executare, in termen de 15 zile de la data indicata la art. 401 C.proc. civ.

Eu consider ca atunci cand contestatia la executare are ca temei perimarea, trebuie respectat termenul de 15 zile, chiar daca perimarea opereaza de drept, fiind doar constatata de catre instanta.(opinie personala )

Parerea mea:

Adreseazate cu o cerere de constatare a perimarii executarii silite direct executorului jud. Stiu situatii in care executorul a constatat perimarea executarii in baza unui p-v - act de executare-.
Daca refuza -explicit sau nu- sunt aplicabile prev. art.53 din L:188.
In final, orice actiune ai promova - plingerea conf.art.53 L:188, act. in constatare,etc.- tare mi-e frica ca din inertie instanta o va transforma in contestatie la executare.
Nu e normal dar asa se practica.

In cursul executarii organul de executare trebuie sa refuze continuarea executarii, cand constata ca a intervenit perimarea iar instanta trebuie sa aplice din oficiu perimarea, cand este sesizata cu o cerere din partea debitorului.

Oricum, art. 391 C.proc.civ. sanctioneaza cu nulitatea executarea facuta cu incalcarea art. 389.

Ildi, cu tot respectul ai perfecta dreptate dar practica ne omoara.

Intradevar, la implinirea termenului de perimare, la cererea partii, executorul a incheiat un p-v prin care constata ca in termen de 6 luni creditorul nu a mai insistat in executare si in dosar nu s-au mai facut acte de executare, refuzind sa mai continue executarea inceputa. La situatia asta ma refeream eu.
Bineinteles, instanta este cea care constata perimarea de drept a executarii.

Problema sta in felul urmator.
Perimarea opereaza de drept.
Operand de drept, organul de executare este obligat sa se abtina de a mai face vreun act de executare.
Atata timp cat organul de executare nu mai face vreun act, partea nu are nici un interes sa introduca vreo actiune.
Normele in materie de excutare silita au un caracter special, derogator, care, sub aspectul mijloacelor de aparare a drepturilor subiective, se concretizeaza in contestatia la executare, iar atata timp executorul respecta perimarea de drept, abtinandu-se sa mai faca acte de executare, o astfel de contestatie este lipsita de obiect.

Lawprofile, sunt perfect de acord ca este mai bine pt. executor sa se abtina de la efectuarea unor acte de executare dupa ce intervine perimarea .

Uneori insa, aceasta abtinere sau tacere poate sa fie in dezavantajul debitorului. De pilda, in situatia in care anterior perimarii, executorul a indeplinit acte de executare care isi mentin efectele in absenta unei sentinte care sa constate perimarea si sa desfiinteze executarea (cum ar fi actele de executare silita de infiintare a popririi prin indisponibilizarea de sume sau valori, notarea somatiei in CF, instituirea sechestrului asupra unor bunuri , etc)Ca sa faci curatenie dupa un executor inactiv, este nevoie de mai mult decat simple vorbe frumoase la adresa executorului .
De aceea , m-am gandit la o solutie apropiata de ideea lui Ursu. Sa cer executorului sa constate perimarea si, pe cale de consecinta ,sa desfiinteze executarea, respectiv toate masurile dispuse prin actele de executare intocmite in cauza. Iar pt. ca executorul va refuza sa faca ce i-am zis eu, voi face contestatie la ex. impotriva refuzului (si nu plangere) solicitand constatarea perimarii si desfiintarea ex. silite. Nu vad ce altceva as putea face... :?

Ca fapt divers, discutand problema perimarii de drept a executarii cu un ex. jud, acesta m-a lasat muta de uimire afirmand ca potrivit art.389 al.1 C.pr.civ, dupa perimarea de drept, creditorul poate sa ceara desfiintarea perimarii ( pt. ca din analiza gramaticala a textului asa intelege si aplica legea el executor : desfiintarea cui ? desfiintarea ei =adica a perimarii) prin formularea unei cereri de reluare a executarii silite, cerere care in mod evident nu mai trebuie incuviintata de instanta de executare (pt. ca asa i-a zis lui judele, ca incuviintarea ex.silite a unui titlu ex. nu poate fi incuviintata decat o sg. data 8O :? ) iar pt. aceasta cerere de reluare a executarii silite , creditorul va plati 1/2 din taxele de timbru. 8O

Auzind acestea, am inceput sa cred ca am capul invers si acu va mai pun cateva intrebari de logica juridica;
1.Conf. art.389 al.3 C.pr.civ noua cerere de executare formulata de creditor dupa perimarea executarii anterioare, trebuie sau nu trebuie incuviintata de instanta de executare conf art.373 ^1 C.pr.civ?
2.Este posibil ca in baza aceleiasi incheieri de incuviintare a ex. silite , un dosar de executare silita sa fie perimat si sa renasca din propria lui cenusa ?
3.Printr-o astfel de incheiere de incuviintare, pronuntata la solicitarea executorului (nu de putine ori , in cuprinsul incheierii este indicat si executorul prin care se efectueaza executarea) nu ar insemna oare imposibilitatea creditorului de a mai opta pentru un alt executor judecatoresc?

Niciodata n-am banuit ca o chestiune ca asta, aparent banala, poate da nastere la atatea paradoxuri....

Fuji wrote:De pilda, in situatia in care anterior perimarii, executorul a indeplinit acte de executare care isi mentin efectele in absenta unei sentinte care sa constate perimarea si sa desfiinteze executarea (cum ar fi actele de executare silita de infiintare a popririi prin indisponibilizarea de sume sau valori, notarea somatiei in CF, instituirea sechestrului asupra unor bunuri , etc)

in primul rand, eu nu inteleg de ce impotriva acestor acte nu faci chiar o contestatie la executare din moment ce perimarea le afecteaza si pe ele neimpunandu-se mentinerea lor.
in al doilea rand, relativ la ce spunea recuperatoru ala, se pare ca vointa legiuitorului ar fi in opinia lui urmatoarea: creditorul pot sa lase executarea "in nelucrare" de mai multe ori consecutiv, urmand ca de fiecare data cand se implinesc 6 luni sa faca o cerere de "desfiintare a perimarii" si s-o tina asa pana or sa vina martienii sa ne colonizeze.ce importanta are ca bunurile sunt astfel indisponibilizate, nu?important este sa satisfaci capriciile creditorului, ca doar asta e scopul legii...

Spune-i executorului, ca analizand mai ales logic, dar si gramatical art. 389 alin. 1, trebuie sa intelegem cu totii, pana si executorul neglijent, desfiintarea EI, respectiv a EXECUTARII, deoarece perimarea executarii nu poate avea ca efect tocmai desfiintarea 8O 8O 8O sau posibilitatea partilor de a cere desfiintarea perimarii ci stingerea procedurii de executare.

Adica desfiintarea cui? desfiintarea ei = stingerea ei = a procedurii de executare.
E o interpretare de si cu bun simt, nu?

Si mai spune-i, ca alineatul 3 al aceluiasi art. 389 vorbeste despre o NOUA cerere de executare, care depusa la executorul competent si incuviintata de instanta de executare declanseaza o NOUA procedura de executare silita iar instanta va alcatui un NOU dosar de executare.

Astfel:
1. Da, trebuie incuviintata
2. Nu renaste nimic
3. Pe langa altele, ar insemna si asta.