In temeiul carui articol? Pentru ca potrivit art. 30 instigatorul este aparat de pedeapsa.Excalibur wrote:Daca instigatorul impiedica consumarea faptei, eu cred ca el va beneficia de cauza de impunitate ca participant dar cred ca va raspunde totusi pentru instigarea reusita (aici il contrazic pe Wittmann).
instigare
si atunci zici sa transam si aruncam sarmanul instigator si pentru un moment de "ratacire"(iau varianta cea mai simpla),pe care instigatul-un ratacit si mai mare,l-a luat in considerare??Excalibur wrote:Nu este pedepsit ca participant dar este pedepsit pentru infractiunea de instigare consumata in baza art. 29 CP.
si cu acele cazuri de impunitate cum ramane???lui de ce nu i s-ar aplica? regreta, evident, si o data ce infractiunea nu a fost savarsita tot datorita lui(un fel de "eu te-am facut eu te omor" )...el raspunde pt ce???
Alcali, fapta de a determina, cu intentie, o persoana sa savirseasca o fapta prevazuta de legea penala, constituie, cred eu, o infractiune care exista cu sau fara participatie.
Aceasta fapta s-a consumat inainte de a incepe executarea faptei la care s-a instigat.
El nu mai poate impedica consumarea instigarii ci doar consumarea celeilalte fapte si nu va fi pedepsit ca participant.
Aceasta fapta s-a consumat inainte de a incepe executarea faptei la care s-a instigat.
El nu mai poate impedica consumarea instigarii ci doar consumarea celeilalte fapte si nu va fi pedepsit ca participant.
ok ai si tu argumentele tale.... mi-ai dat peste cap totul...
inteleg ca exista aceasta polemica si in literatura de specialitate(am expus mai sus opinia lui oancea)...deci o concluzia trasa de fiecare nu poate fi decat personala.
abandonand argumentele juridice, ma gandeam ca orice "facere" are si desfacere...si corect ar fi sa beneficieze si instigatorul de cauzele de nepedepsire.
inteleg ca exista aceasta polemica si in literatura de specialitate(am expus mai sus opinia lui oancea)...deci o concluzia trasa de fiecare nu poate fi decat personala.
abandonand argumentele juridice, ma gandeam ca orice "facere" are si desfacere...si corect ar fi sa beneficieze si instigatorul de cauzele de nepedepsire.
mie nu.
eu una cred ca iti trebuie mult mai mult curaj si indica o mai mare periculozitate faptul ca savarsesti tu insuti o infractiune decat cand il convingi pe altul sa o faca.direct vorbind ,mainile lui vor fi "murdarite"...el va fi la locul faptei, el va actiona.este determinat si nu hipnotizat deci comite fapta din propria-i vointa, stie ce face. indiferent prin ce mijloace de determinare ar folosi instigatorul , totul ar ramane la o prima faza:de idee ,daca instigatul nu ar pune-o in practica.
eu una cred ca iti trebuie mult mai mult curaj si indica o mai mare periculozitate faptul ca savarsesti tu insuti o infractiune decat cand il convingi pe altul sa o faca.direct vorbind ,mainile lui vor fi "murdarite"...el va fi la locul faptei, el va actiona.este determinat si nu hipnotizat deci comite fapta din propria-i vointa, stie ce face. indiferent prin ce mijloace de determinare ar folosi instigatorul , totul ar ramane la o prima faza:de idee ,daca instigatul nu ar pune-o in practica.
Si eu sunt de parere ca Mitrache a luat-o pe ulei la faza asta. Doua ar fi in opinia mea argumentele in sprijinul nepedepsirii instigatorului care impiedica consumarean
- in primul rand, art.30 vorbeste despre participant fara nici o alta distinctie, ceea ce il include si pe instigator;
- art.29 nu are ca cauta in aceasta discutie. Prevederile din 29 se aplica doar atunci cand instigatul fie nu a trecut la executare (ceea ce nu e cazul in speta), fie s-a desistat sau a impiedicat el insusi producerea rezultatului (ceea ce iarasi nu e cazul, pentru ca in speta impiedicarea s-a realizat de catre instigator). Prin urmare ne aflam in afara ipotezei din art.29.
De aceea, cred ca in speta instigatorul va fi aparat de pedeapsa iar ceilalti (complici, autor) vor raspunde pentru tentativa.
- in primul rand, art.30 vorbeste despre participant fara nici o alta distinctie, ceea ce il include si pe instigator;
- art.29 nu are ca cauta in aceasta discutie. Prevederile din 29 se aplica doar atunci cand instigatul fie nu a trecut la executare (ceea ce nu e cazul in speta), fie s-a desistat sau a impiedicat el insusi producerea rezultatului (ceea ce iarasi nu e cazul, pentru ca in speta impiedicarea s-a realizat de catre instigator). Prin urmare ne aflam in afara ipotezei din art.29.
De aceea, cred ca in speta instigatorul va fi aparat de pedeapsa iar ceilalti (complici, autor) vor raspunde pentru tentativa.
Nici n-am spus ca va raspunde ca participant dar raspunde pentru activitatea de instigare.alin_2003 wrote:- in primul rand, art.30 vorbeste despre participant fara nici o alta distinctie, ceea ce il include si pe instigator;.
Nu spun asta pentru ca asa spune si Mitrache ci pentru ca eu chiar cred ca se aplica art. 29 si in acest caz (instigatorul fiind autorul instigarii, pe care, as acum am mai spus, eu o vad ca pe o infractiune care poate exista si independent de participatie).
instigatorul fiind autorul instigarii, pe care, as acum am mai spus, eu o vad ca pe o infractiune care poate exista si independent de participatie).
Instigarea are relevanta penala independent de participatie doar in ipotezele din art.29, adica atunci cand fie instigatul nu a trecut la executare, fie s-a desistat sau a impeidicat producerea rezultatului.
Nu cred ca se poate vorbi de o a treia ipoteza de sanctionare a instigarii, in care sa nu fie nici act de participatie si nici instigare neurmata de executare.
Instigarea are relevanta penala independent de participatie doar in ipotezele din art.29, adica atunci cand fie instigatul nu a trecut la executare, fie s-a desistat sau a impeidicat producerea rezultatului.
Nu cred ca se poate vorbi de o a treia ipoteza de sanctionare a instigarii, in care sa nu fie nici act de participatie si nici instigare neurmata de executare.
Ca si Excalibur, eu vad ca art. 29 sanctioneaza instigarea reusita, ca infractiune distincta pentru ca activitatea instigatorului de transmitere si insusire a rezolutiei infractionale este este periculoasa prin ea insasi chiar daca instigatul nu savarseste fapata. Dar nu este participatie.
Cand instigatul incepe executarea, se realizeaza conditiile participatiei. Daca instigatorul impiedica consumarea faptei, el beneficiaza de prev. art. 30, pentru ca activitatea autorului ramane lipsita de rezultat.
Insa activitatea initiala a instigatorului a avut ca rezultat determinarea autorului, si asta justifica aplicarea pedepsei speciale prev. de art. 29.
Cand instigatul incepe executarea, se realizeaza conditiile participatiei. Daca instigatorul impiedica consumarea faptei, el beneficiaza de prev. art. 30, pentru ca activitatea autorului ramane lipsita de rezultat.
Insa activitatea initiala a instigatorului a avut ca rezultat determinarea autorului, si asta justifica aplicarea pedepsei speciale prev. de art. 29.
Instigatorul care impiedica consumarea faptei nu raspunde.Argumentatia este urmatoarea.Instigatorul poate fi subiect activ al unei singure infractiuni,aceea specifica "de instigare" si aceasta re zulta di art 27 si cu precadere din art 29.Ipoteza potrivit careia instigatorul poate fi subiect activ a 2 infractiuni,cea specifica si cea la care este participant este falsa pt ca daca e reala trebuie sa acceptam ca instigatorul comite infractiunea specifica "de instigare" doar cand instigarea e neurmata de executare sau autorul se desista sau impiedica producerea rezultatului iar i celelalte cazuri e paricipant la infractiunea autorului ceea ce e absurd.Trebuie sa mentionez ca participatia tine de esenta acestei infractiuni specifice.Astfel art 30 care spune ca"Participantul nu se pedepseste..." se refera exclusiv si cu necesitate la aceasta infractiune specifica de instigare.De altfel ar fi absurd sa-l acuzam pe instigator de 2 infractiuni la care sa fie incadrat alternativ in functie de circumstante(principiul legalitatii incriminarii.E posibil ca teoria mea sa aiba si vicii care insa sunt generate de prevederile confuze ale capitolului referitor la participatie dar cred ca solutia mea este cea mai viabila iar daca aveti una mai buna va rog s-o expuneti.Daca n-aveti mai bine va abtineti...
sa imaginam urmatoarea situatie: X este cu Y intr-un autobuz. X il instiga pe Y sa fure protofelul din geanta doamnei de alaturi, care era deschisa si la indemina.
1. Y baga mina in geanta, dar ii vine mintea la cap, si desi era seara si nu l-ar fi vazut nimeni, se razgindeste si scoate mina din geanta, fara sa fure ceva, desi X insista ca nu-i vede nimeni, si sa continue fapta. suntem deci in prezenta desistarii de catre autor, iar instigatorul va raspunde cnf. art. 29.
2. Y baga mina in geanta, dar X il trage inapoi, desi imprejurarile erau propice continuarii savirsirii faptei, spunind ca mai bine sa nu incerce, ca o pot incurca amindoi, si nu merita pentru atita lucru. ne aflam deci in cazul in care instigatorul impiedica savirsirea faptei.
mie nu mi se pare firesc si nici corect ca activitatea instigatorului din primul caz sa fie sanctionata cu aceeasi pedeapsa ca si in cazul2, atita vreme cit din proprie initiativa a revenit si a impiedicat savirsire faptei.
1. Y baga mina in geanta, dar ii vine mintea la cap, si desi era seara si nu l-ar fi vazut nimeni, se razgindeste si scoate mina din geanta, fara sa fure ceva, desi X insista ca nu-i vede nimeni, si sa continue fapta. suntem deci in prezenta desistarii de catre autor, iar instigatorul va raspunde cnf. art. 29.
2. Y baga mina in geanta, dar X il trage inapoi, desi imprejurarile erau propice continuarii savirsirii faptei, spunind ca mai bine sa nu incerce, ca o pot incurca amindoi, si nu merita pentru atita lucru. ne aflam deci in cazul in care instigatorul impiedica savirsirea faptei.
mie nu mi se pare firesc si nici corect ca activitatea instigatorului din primul caz sa fie sanctionata cu aceeasi pedeapsa ca si in cazul2, atita vreme cit din proprie initiativa a revenit si a impiedicat savirsire faptei.
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 46 guests