Exequator hotarare de divort - speta interesanta
Posted: 15 May 2010, 23:34
Intrebari:
1. Este admisibila o cerere de investire cu formula executorie si apoi executarea unei hotarari de divort pronuntata in strainatate, cu exequator admis doar in sensul recunoasterii dupa mai mult de 12 ani de la ramanerea irevocabila a recunoasterii?
2. In ce ar consta executarea?
3. Care ar fi starea civila a sotilor acum in contextul de mai jos, inainte de executare ?
4. Cum se verifica starea civila a unei persoane (fizice) care are cetatenia romana ?
Context
Inainte de 1974
In urma casatoriei rezulta un copil.
Sotul introduce actiune de divort, dar nu continua (pt ca era pe motive provocate de el) si deci nu obtine solutie la acest prim divort.
Ulterior, sotia obtine hotarare irevocabila pt intretinerea minorului, dar in speranta unei reconcilieri nu cere divort.
Sotul paraseste tara si fara a-si pierde cetatenia romana, se naturalizeaza si apoi divorteaza in strainatate (desi ultimul domiciliu comun al sotilor a fost in Romania, iar instanta competenta pt divort ar fi fost cea romana potrivit art 2 C.Civ –pe atunci in vigoare-, pe de alta parte nu exista reciprocitate la recunosterea hot.jud intre Ro si acea tara).
Apoi, fara nici un demers de recunoastere a hotararii de divort se recasatoreste in strainatate rezultand alti doi copii din noua casatorie.
IMPORTANT: incident cauzei, este ca divorţurile pronunţate intre 8 octombrie 1966 şi 31 iulie 1974, acesta trebuie să poarte menţiunea că a fost inscris pe actul de căsătorie in termen de 60 de zile de la pronunţare; altfel divortul ramane fara efect, ca si cand partile s-ar fi impacat.
Dupa 1990
Sotul cere exequator pe Lg.105/22.09.1992 pt recunoasterea si executarea divortului din strainatate (la peste 20 ani de la acesta)
Se admite fondul pt recunoastere (dispozitivul nu face vorbire de executare),
instanta respingand dirimanta inadmisibilitatii ridicata de sotie (pe aspectul ca divortul nu s-a desavarsit lipsind menţiunea că a fost inscris pe actul de căsătorie conf cod familie inainte de 1974). Alte aparari respinse: lipsa reciprocitatii la recunoasterea hotararilor; frauda la lege (sotul s-a pus in conditiile legii mai favorabile din tara unde s-a naturalizat, ocolind art 2 C.Civ –pe atunci in vigoare-); s-a respins si apararea incercarii initiale de divort in tara
Dupa ce s-a respins apelul, mai apoi si recursul, hotararea de recunoastere ramane definitiva si irevocabila, si apoi nu s-a mai facut nici un act procedural timp de peste 12 ani.
Intrebari:
1. Este admisibila o cerere de investire cu formula executorie si apoi executarea unei hotarari de divort pronuntata in strainatate, cu exequator admis doar in sensul recunoasterii dupa mai mult de 12 ani de la ramanerea irevocabila a recunoasterii?
2. In ce ar consta executarea?
3. Care ar fi starea civila a sotilor acum in contextul de mai jos, inainte de executare ?
4. Cum se verifica starea civila a unei persoane (fizice) care are cetatenia romana ?
As dori o parere clara, fata intrebarile juridice expuse, iar nu opinii care sa analizeze pozitia emotionala a fiecarui sot, pozitii fara legatura cu problemele de drept expuse aici, stiut fiind ca divortul este o experienta destul de traumatizanta, iar romanii aveau inainte de 1989 o atitudine restrictivă faţă de divorţ, fiind influenţaţi de normele şi valorile promovate atunci, mai ales cand chestiunea se complica prin imaginea patata in ochii autoritatilor -a “dalmatianului” cu rudele din strainatate- asa cum era vazut acest aspect in acele vremuri.
Multumesc.
1. Este admisibila o cerere de investire cu formula executorie si apoi executarea unei hotarari de divort pronuntata in strainatate, cu exequator admis doar in sensul recunoasterii dupa mai mult de 12 ani de la ramanerea irevocabila a recunoasterii?
2. In ce ar consta executarea?
3. Care ar fi starea civila a sotilor acum in contextul de mai jos, inainte de executare ?
4. Cum se verifica starea civila a unei persoane (fizice) care are cetatenia romana ?
Context
Inainte de 1974
In urma casatoriei rezulta un copil.
Sotul introduce actiune de divort, dar nu continua (pt ca era pe motive provocate de el) si deci nu obtine solutie la acest prim divort.
Ulterior, sotia obtine hotarare irevocabila pt intretinerea minorului, dar in speranta unei reconcilieri nu cere divort.
Sotul paraseste tara si fara a-si pierde cetatenia romana, se naturalizeaza si apoi divorteaza in strainatate (desi ultimul domiciliu comun al sotilor a fost in Romania, iar instanta competenta pt divort ar fi fost cea romana potrivit art 2 C.Civ –pe atunci in vigoare-, pe de alta parte nu exista reciprocitate la recunosterea hot.jud intre Ro si acea tara).
Apoi, fara nici un demers de recunoastere a hotararii de divort se recasatoreste in strainatate rezultand alti doi copii din noua casatorie.
IMPORTANT: incident cauzei, este ca divorţurile pronunţate intre 8 octombrie 1966 şi 31 iulie 1974, acesta trebuie să poarte menţiunea că a fost inscris pe actul de căsătorie in termen de 60 de zile de la pronunţare; altfel divortul ramane fara efect, ca si cand partile s-ar fi impacat.
Dupa 1990
Sotul cere exequator pe Lg.105/22.09.1992 pt recunoasterea si executarea divortului din strainatate (la peste 20 ani de la acesta)
Se admite fondul pt recunoastere (dispozitivul nu face vorbire de executare),
instanta respingand dirimanta inadmisibilitatii ridicata de sotie (pe aspectul ca divortul nu s-a desavarsit lipsind menţiunea că a fost inscris pe actul de căsătorie conf cod familie inainte de 1974). Alte aparari respinse: lipsa reciprocitatii la recunoasterea hotararilor; frauda la lege (sotul s-a pus in conditiile legii mai favorabile din tara unde s-a naturalizat, ocolind art 2 C.Civ –pe atunci in vigoare-); s-a respins si apararea incercarii initiale de divort in tara
Dupa ce s-a respins apelul, mai apoi si recursul, hotararea de recunoastere ramane definitiva si irevocabila, si apoi nu s-a mai facut nici un act procedural timp de peste 12 ani.
Intrebari:
1. Este admisibila o cerere de investire cu formula executorie si apoi executarea unei hotarari de divort pronuntata in strainatate, cu exequator admis doar in sensul recunoasterii dupa mai mult de 12 ani de la ramanerea irevocabila a recunoasterii?
2. In ce ar consta executarea?
3. Care ar fi starea civila a sotilor acum in contextul de mai jos, inainte de executare ?
4. Cum se verifica starea civila a unei persoane (fizice) care are cetatenia romana ?
As dori o parere clara, fata intrebarile juridice expuse, iar nu opinii care sa analizeze pozitia emotionala a fiecarui sot, pozitii fara legatura cu problemele de drept expuse aici, stiut fiind ca divortul este o experienta destul de traumatizanta, iar romanii aveau inainte de 1989 o atitudine restrictivă faţă de divorţ, fiind influenţaţi de normele şi valorile promovate atunci, mai ales cand chestiunea se complica prin imaginea patata in ochii autoritatilor -a “dalmatianului” cu rudele din strainatate- asa cum era vazut acest aspect in acele vremuri.
Multumesc.