seiza wrote:
Fiind o infractiune de pericol, nu a contestat nimeni de pe topicul acesta ca rezultatul se consuma la un moment diferit de momentul in care subiectul pasiv a perceput amenintarea si i-a insuflat o temere. Dar situatia generala este ca temerea ii este insuflata in momentul in care se produce insasi actiunea faptuitorului, celelalte situatii fiind situatii de exceptie. In toate manualele de penal pe care le am este mentionat ca suntem in prezzenta unei infractiuni de pericol, care se consuma in momentul producerii actiunii faptuitorului.
"Constrângerea unei persoane, prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva"
Intrebare: la ce este constransa persoana? Raspuns: la a face, a nu face, etc.
Deci: cand persoana cedeaza unei constrangeri, la ce cedeaza ea? La actiunea aia de a da, a face, etc.
Acum imi intelegeti punctul de vedere?
Allyna, da te rog, si raspunsul dat de autorul grilei. Sau e facuta de tine?
seiza prima parte citata nu stiu de unde ai scos...
da este o infractiune de pericol...nu este necesar un rezultat MATERIAL...
si se consuma in momentul constrangerii dar textul se refera atat la actiunea de a constrage cat si la rezultatul constrangerii.
constrangere....nu poate exista fara rezultat ei.
persoana este constransa la a da ceva. se consuma cand persoana a fost constransa ADICA a simtit temerea ca daca nu va da va pati ceva.
alyynna nu trebuia sa uzeze de acel "ceda" (desi era clara intentia) .....pt ca nu a ilustrat nimic doar a incurcat
si referitor la talharie.....poate nu stiu eu penal dar ce pisici...uite textul:
Art. 211. -
Furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.
FURTUL...savarsit PRIN...mai clar de atat? vreau sa vad si eu una din spetele acelea de care vorbeste...sunt curioasa...pana atunci
"Infracţiunea de tâlhărie se caracterizează, sub raport subiectiv, prin scopul în care făptuitorul întrebuinţează violenţa sau ameninţarea: săvârşirea furtului, înlăturarea urmelor infracţiunii sau asigurarea scăpării
În cazul în care prin violenţe sau ameninţări nu se urmăreşte un atare scop, dar după agresarea persoanei vătămate făptuitorul sustrage bunuri ale acesteia, în baza unei rezoluţii distincte, intervenite ulterior agresiunii, faptele constituie infracţiunea de furt în concurs real cu una din infracţiunile contra persoanei prevăzute de lege.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2175 din 22 aprilie 2004
Prin sentinţa penală nr. 524 din 17 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, inculpatul D.G. a fost condamnat pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat prevăzute în art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. b), e) şi g) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) din acelaşi cod.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pentru infracţiunile prevăzute în art. 180 alin. (1) şi în art. 180 alin. (2) C. pen.
Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 26 ianuarie 2003, pe stradă, inculpatul a avut o altercaţie cu R.A. care, de teamă, a fugit.
Inculpatul a intrat în restaurantul din apropiere crezând că R.A. se află acolo. În local, inculpatul a reproşat unor consumatori că au băut împreună cu R.A., şi a lovit cu cuţitul două persoane care au părăsit localul.
De pe masa celor doi consumatori inculpatul şi-a însuşit o bancnotă de 100.000 de lei şi un pachet de ţigări.
În urma loviturilor aplicate de către inculpat, N.N. şi G.M. au suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 5-7 zile de îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 46 din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de procuror, a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile de furt calificat şi lovire în infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen. şi în baza acestor texte de lege a condamnat pe inculpat.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Potrivit art. 211 C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii, ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a intrat în restaurant, convins că martorul R.A., cu care avusese un conflict, se află acolo.
În local a întâlnit părţile vătămate cărora le-a reproşat că au băut împreună cu R.A. şi a hotărât să-i pedepsească, lovindu-i cu cuţitul.În faţa acestei agresiuni, părţile vătămate au părăsit localul.
Văzând că rămăsese pe masă o bancnotă de 100.000 de lei şi un pachet de ţigări, inculpatul a luat hotărârea de a le însuşi.
Este, deci, vorba de fapte distincte, lovire şi furt calificat, câte două fapte, comise în baza unor rezoluţii distincte, actele de violenţă fiind comise pentru că părţile vătămate aveau presupuse legături cu R.A., intenţia de furt survenind după ce acestea părăsiseră localul, abandonând pe masă banii şi ţigările. Ca atare, violenţele nu au fost săvârşite pentru comiterea furtului şi nici pentru ca inculpatul să-şi asigure scăparea.
Aşa fiind, corect prima instanţă a încadrat faptele în câte două infracţiuni de furt calificat şi de lovire a părţilor vătămate; constatând că acestea nu au formulat plângeri, a încetat procesul penal potrivit legii.
Sentinţa fiind, deci, legală şi temeinică, iar decizia instanţei de apel greşită în drept, recursul inculpatului a fost admis, s-a casat decizia atacată şi s-a menţinut sentinţa pronunţată de tribunal."