Wow, ma doare capul...
Dar, sa incercam...
Ca un prim element, n-am inteles daca Y era intretinuta sau intretinatoare, ca nu e clar...
O sa presupun ca era intretinuta, ca si X.
Si acum, intrebarile:
1. In principiu, nu este necesar ca ambii intretinuti sa introduca actiunea in rezolutiune. Obligatia de intretinere este indivizibila (atat sub aspect activ cat si pasiv) si oricare dintre intretinuti poate cere oricaruia dintre intretinatori executarea contractului sau - zic eu in mod logic - rezolutiunea. Ar fi posibil, de ex., ca obligatia sa se fi executat fata de Y, dar nu fata de X, astfel ca acesta din urma putea cere singur rezolutiunea.
Tot la contractul de intretinere se zice ca desi creanta de intretinere este personala (adica doar creditorul poate cere executarea), dreptul de a cere rezolutiunea, fiind un drept patrimonial, se transmite in patrimoniul mostenitorilor. Deci X, in calitate de mostenitor al lui Y, putea cere rezolutiunea contractului si pentru ca nu s-a prestat intretinerea fata de Y
Totusi, revenind, faptul ca actiunea in sine a fost introdusa doar de X si a fost admisa doar in ce o priveste pe aceasta nu reprezinta o problema in sine.
2. Instanta nu poate, din oficiu, sa introduca parti in proces, pentru ca ar incalca principiul disponibilitatii. Cadrul procesual se stabileste de reclamant. Instanta poate sa "sugereze", sau sa "puna in discutie necesitatea completarii cadrului procesual" (desi a doua chestie mi se pare cam mult...), dar nu poate sa treaca peste optiunea reclamantului si sa introduca ea noi parti in proces.
In caz de litisconsortiu procesual obligatoriu (de ex. la actiunea in revendicare introdusa de un singur mostenitor, daca se considera ca mai e necesara unanimitatea :) ), daca nu e intrunit, instanta va respinge actiunea ca inadmisibila sau pentru lipsa de calitate fata de lipsa litisconsortiului obligatoriu.
Dar, in speta nu este cazul, pentru argumentele aratate la pct. 1.
Deci instanta va solutiona cauza in limitele cadrului procesual stabilit de parti, iar hotararea le va fi opozabila doar acestora. Plus ca, in speta, din ce ai zis, pare ca nu s-a cerut si repunerea in situatia anterioara, ca sa se puna problema in patrimoniul cui se va intoarce bunul...
3. Succesorii legali ai lui Y ar fi, evident, X, A si B.
Instanta de fond nu trebuia sa-i introduca in proces, dar nu pentru ca A s-ar fi judecat cu sine insusi (aici s-ar fi pus problema confuziunii), ci pentru ca nu era treaba instantei sa faca chestia asta...
4. Pe aceeasi logica, eu cred ca instanta de recurs nu trebuia sa introduca in cauza pe nimeni, ci eventual sa dea termen pentru ca recurenta A sa arate care sunt mostenitorii intimatului X si sa ceara continuarea judecatii in contradictoriu cu acestia, iar daca nu sa suspende, asteptand perimarea.
De aici, e mai greu...
Dar, asa, gospodareste, ca trebuie sa se rezolve cumva treaba, ma gandesc asa:
Daca A ar fi cerut, ca mostenitoare ale lui X trebuiau introduse introduse in cauza in calitate de intimate atat A cat si B, A ajungand in interesanta situatie de a fi atat recurent cat si intimat. Cum asta e absurd, eu cred ca instanta de recurs a procedat corect retinand ca intimata doar pe B.
Intre A-recurenta si A-intimata opereaza confuziunea (sau ce o fi, ca n-am auzit de confuziune procesuala), dar oricum A nu poate cumula doua calitati procesuale contrarii.
Pe de alta parte, e clar ca A are interes sa continue procesul, pentru admiterea recursului si respingerea rezolutiunii, sa-i ramana numai ei bunul.
Ca intimata, s-ar fi declarat de acord cu admiterea recursului...
5. Dupa parerea mea, instanta poate continua judecarea recursului cu A recurenta si B intimata.
Daca B nu vrea rezolutiunea, poate sa renunte la drept.
6. Dat fiind ca obligatia de intretinere e indivizibila, neexecutarea fata de unul dintre creditorii intretinerii e echivalenta cu o neexecutare totala.
Deci contractul trebuia rezolutionat in totalitate, nu doar partial in ce priveste pe X. De altfel, ce ar insemna asta, in concret? Se intoarce bunul sau nu? Se intoarce 1/2 din dreptul de proprietate in patrimoniul lui X?
Nu e o solutie juridica...
Deci, instanta de recurs trebuia sa respinga recursul si sa mentina solutia primei instante, prin care s-a rezolutionat contractul.
Bunul se intoarce astfel in patrimoniul succesoral al lui X si Y, daca nu s-a dezbatut nici succesiunea lui Y.
M-am facut inteles? Alte pareri? Astept feedback :)