PS
Secţia civilă a Curţii de apel
Decizie nr. 212/2008
din 21/05/2008
(Iaşi). Acţiune în constatarea simulaţiei.
Actul secret care modifică un act public, are putere numai între părţile contractante şi succesorii lor universali.
Anterioritatea sau simultaneitatea actului secret priveşte operaţiunea juridică şi nu înscrisul în care este consemnată înţelegerea părţilor. Curtea de Apel Iaşi, Decizia civilă nr. 212 din 21 mai 2008.
Prin Sentinţa civilă nr. 2894/16.03.2007 a Judecătoriei Iaşi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâtul D.F.
S-a constatat simulat contractul de vânzare-cumpărare intervenit între părţi, autentificat sub nr. 8485/04.03.1994 sub aspectul naturii juridice a actului încheiat.
S-a constatat că natura juridică reală a actului juridic încheiat este cea de contract de garanţie reală imobiliară pentru împrumutul acordat reclamantei de către pârât prin înscrisul sub semnătură privată întocmit la data de 07.03.1994.
S-a respins cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 20,3 cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8485 din 4 martie 1994 ar reprezenta o garanţie reală imobiliară oferită de reclamantă pârâtului tocmai pentru ca acesta să-i acorde împrumutul constatat prin înscrisul sub semnătură privată.
S-a mai reţinut că de esenţa simulaţiei nu este data întocmirii înscrisului ca act doveditor preconstituit al acordului de voinţă real al părţilor, ci data manifestării de voinţă a părţilor (negotium iuris).
Simulaţia este operaţia juridică în care caracterizantă este încheierea de către părţi a două contracte: unul aparent, prin care se creează o situaţie neconformă cu realitatea şi altul secret, prin care se modifică sau se desfiinţează efectele aparente ale contractului public şi se creează raportul juridic real dintre părţi.
Contractul ascuns este singurul care reprezintă voinţa reală a părţilor. El se numeşte contraînscris, iar existenţa simulaţiei presupune doar încheierea în secret a contraînscrisului şi caracterul contemporan al actului secret cu cel public, nu şi condiţia ca actul secret să fie întocmit într-o anumită formă.
De remarcat faptul că anterioritatea sau simultaneitatea actului secret priveşte operaţia juridică şi nu înscrisul în care este consemnată înţelegerea părţilor.
Există simulaţie, chiar dacă înscrisul în care s-a consemnat actul secret, care a precedat sau a fost simultan actului aparent, este redactat ulterior încheierii actului aparent, aşa cum este cazul în speţă.
Esenţial este ca înţelegerea părţilor, în sens de negotium, să fi fost anterioară sau concomitentă actului aparent, iar contractul secret, încheiat anterior, să fie în vigoare în momentul încheierii actului public.
În speţă, toate aceste condiţii sunt îndeplinite.
Cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada că părţile la data de 4 martie 1994 au încheiat actul aparent de vânzare-cumpărare a apartamentului, iar cel secret din 7 martie 2004 împrumutul sumei de 10.440 mărci germane şi că voinţa lor reală a fost în sensul încheierii contractului de împrumut care îndeplineşte condiţiile simulaţiei.
Fiind stabilit caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare, în mod legal Judecătoria Iaşi a admis acţiunea în simulaţie formulată de M.M. şi a constatat existenţa actului de împrumut prin înlăturarea efectelor aparente ale contractului public.
Secţia civilă a Curţii de apel
Decizie nr. 8194/1999
din 01/01/1999
(Craiova). Proprietate, simulaţie, condiţii, dovadă.
Dispunând că actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali, art. 1175 Cod civil consacră implicit valabilitatea şi eficacitatea între părţi a actului real şi nevalabilitatea acestuia, pentru aceleaşi părţi, a actului general.
Este respectat astfel actul secret, voit realmente de către părţi şi înlăturat actul aparent.
Soluţia legii concordă cu principiul dominant din dreptul nostru civil în materie de acte juridice, conform căruia voinţa reală primează în faţa voinţei declarate.
Simulaţia nu este prin ea însăşi o cauză de nulitate, dar ea nu conferă nici un privilegiu părţilor, care nu sunt exonerate la încheierea actului secret de îndeplinirea condiţiilor pe care ar trebui să le satisfacă în cazul în care actul ar fi fost săvârşit în condiţii normale.
Actul juridic secret, care înlătură sau modifică pe cel aparent, se încheie de regulă în formă scrisă (contraînscris). Absenţa acestuia înseamnă inexistenţa unei recunoaşteri a simulaţiei, dar între părţi proba este supusă normelor de drept comun referitoare la dovada actelor juridice. În situaţiile de excepţie pe care le comportă regulile înscrise în art. 1191 Cod civil devin admisibile probele cu martori şi prezumţii. Convenţia nepublică (secretă) poate fi dovedită în condiţii legale chiar împotriva actului autentic (public), iar când proba constă într-un înscris, el nu trebuie condiţionat până la data la care a fost întocmit (anterior, concomitent sau posterior actului public), determinantă fiind puterea doveditoare a acestui înscris care evidenţiază convenţia părţilor, exprimarea voinţei pentru încheierea actului juridic. În speţă, justificat s-au administrat probe în condiţiile art. 1198 Cod civil, care au avut drept scop declaraţiile părţilor neconsemnate în actul autentic real, ce s-a dovedit a fi simulat, neexistând în realitate o convenţie de vânzare-cumpărare, ci una de împrumut.
