În cazul în care instanţa constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat (aflat în executarea pedepsei) suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că întreruperea executării şi lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică:
a) dispune întreruperea executării pedepsei;
b) dispune tratamentul condamnatului sub pază permanentă.
Dacă se poate, vă rog să daţi soluţii susţinute de argumente.
intreruperea executarii pedepsei
-
MedEx
Daca sufera de o boala grava iar din expertiza medico-legala rezulta ca boala de care sufera nu poate fi tratata in reteaua spitaliceasca a penitenciarelor, instanta analizand pericolul social concret la care este supusa una din valorile sociale ocrotite de art.1 C.pen.poate amana executarea pedepsei sau intrerupe executarea pedepsei.
Se presupune ca boala grava este de asa natura incat nu poate fi vindecata in reteaua spitaliceasca a penitenciarelor iar prin simptomatologia acesteia face ca persoana respectiva sa fie inapta de a mai produce pericol social concret.
Ceea ce nu solicita judecatorii si nici medicii legisti nu spun este tocmai influenta simptomatologiei bolii asupra organismului uman, simptomatologie care in bolile grave te face inapt de savarsirea unor acte materiale infractionale sau te fac inapt de executarea materiala, fizic a unor miscari corporale. Afectarea cerebrala este evidenta in cazul bolilor deosebit de grave.
Cazul de la Tv este asa sa ne distraga atentia de la alte fapte mult mai grave.
Se presupune ca boala grava este de asa natura incat nu poate fi vindecata in reteaua spitaliceasca a penitenciarelor iar prin simptomatologia acesteia face ca persoana respectiva sa fie inapta de a mai produce pericol social concret.
Ceea ce nu solicita judecatorii si nici medicii legisti nu spun este tocmai influenta simptomatologiei bolii asupra organismului uman, simptomatologie care in bolile grave te face inapt de savarsirea unor acte materiale infractionale sau te fac inapt de executarea materiala, fizic a unor miscari corporale. Afectarea cerebrala este evidenta in cazul bolilor deosebit de grave.
Cazul de la Tv este asa sa ne distraga atentia de la alte fapte mult mai grave.
-
MedEx
Completare: Un raspuns concret poate fi dat doar de un medic caruia sa i se puna intrebarea: Care este influenta diferitelor boli grave asupra organismului uman si in mod special asupra creierului uman si cum pot ele modifica psihologia infractionala?
Am marele noroc ca am pregatire medicala postliceala si inteleg expertizele medico-legale din dosare!
Am marele noroc ca am pregatire medicala postliceala si inteleg expertizele medico-legale din dosare!
-
MedEx
Sper ca motivarea data de judecatori in acest caz sa te multumeasca!
Text extras din: Decizie nr. 686/2006 - referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
Curtea Constitutionala
Decizie nr. 686/2006
din 10/10/2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
Tematici Tematici
Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Constitutionalitate
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Tudorel Toader - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Iacov Stanciu în Dosarul nr. 3.619/2006 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala.
La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului - Cauza Hurtado împotriva Elvetiei, 1994.
C U R T E A,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Încheierea din 22 mai 2006, pronuntata în Dosarul nr. 3.619/2006, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Iacov Stanciu în dosarul mentionat.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale deoarece "nu dau posibilitatea si nu creeaza cadrul legal necesar efectuarii unor investigatii si tratamente în bune conditii pentru mentinerea vietii si integritatii fizice". Se arata ca, în speta, "desi actele si lucrarile dosarului arata probleme de sanatate ce pot avea consecinte deosebite în viitor, lipsind totodata investigatiile specifice unor afectiuni acuzate de natura canceroasa, textul de lege nu da posibilitatea întreruperii executarii pedepsei în vederea investigarii si tratarii în bune conditii" si, ca urmare, se încalca dreptul la ocrotirea sanatatii. Totodata, se sustine ca textele de lege criticate încalca principiul egalitatii în drepturi, creând o discriminare între "condamnatii nedefinitiv a caror sanatate pune semne de întrebare" si condamnatii definitiv la alte pedepse decât cele privative de libertate, pe de o parte, respectiv cei aflati în executarea unei pedepse privative de libertate, pe de alta parte.
Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, aratând ca textele de lege criticate nu încalca dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.
În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materia egalitatii în drepturi, apreciaza ca textele de lege criticate nu creeaza privilegii sau discriminari. Totodata, considera ca acestea nu încalca dreptul la viata si la ocrotirea sanatatii, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, aratând ca prevederile criticate nu încalca dispozitiile constitutionale referitoare la egalitatea în drepturi si pe cele privind ocrotirea sanatatii. Se apreciaza ca celelalte dispozitii din Constitutie invocate de autorul exceptiei nu au incidenta în cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, referitoare la cazurile de amânare, respectiv de întrerupere a executarii pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata.
Curtea constata ca, ulterior sesizarii sale prin Încheierea din 22 mai 2006, textele de lege criticate au fost modificate prin dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, pastrându-se însa substanta reglementarii legale supuse controlului. Asa fiind, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, în actuala redactare.
Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:
- Art. 453 (Cazurile de amânare) alin. (1) lit. a): "Executarea pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata poate fi amânata în urmatoarele cazuri:
a) când se constata pe baza unei expertize medico-legale ca cel condamnat sufera de o boala grava care face imposibila executarea pedepsei, iar instanta apreciaza ca amânarea executarii si lasarea în libertate nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. În acest caz, executarea pedepsei se amâna pâna când starea de sanatate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa sa poata fi pusa în executare;";
- Art. 455 (Cazurile de întrerupere): "Executarea pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata poate fi întrerupta în cazurile si în conditiile prevazute în art. 453, la cererea persoanelor aratate în alin. 2 al aceluiasi articol.
Dispozitiile art. 4531 si art. 454 alin. 11 si 12 se aplica în mod corespunzator."
Dispozitiile constitutionale pretins încalcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 privind dreptul la viata si la integritate fizica si psihica si ale art. 34 referitoare la dreptul la ocrotirea sanatatii.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost ridicata, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
Astfel, contrar sustinerilor autorului exceptiei, textele de lege criticate au fost instituite de legiuitor în vederea garantarii dreptului condamnatilor la viata si la integritate fizica si psihica, respectiv a dreptului acestora la ocrotirea sanatatii. În acest sens, referindu-se la aplicabilitatea art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind interzicerea torturii, ale carui dispozitii se regasesc în art. 22 din Constitutie, invocat de autorul exceptiei în motivarea acesteia, Curtea de la Strasbourg a reamintit, în Cauza Matencio contra Frantei, din 15 ianuarie 2004, jurisprudenta Comisiei care afirmase în mai multe cauze faptul ca în conditii de o gravitate particulara ne putem gasi în situatii în care buna administrare a justitiei penale cere ca masuri de natura umanitara sa fie luate pentru a le contracara. Starea de sanatate, vârsta si handicapul unei persoane constituie situatii în legatura cu care se poate pune în discutie capacitatea unei persoane de a suporta conditiile de detentie, prin raportare la art. 3 din Conventie. În aceeasi jurisprudenta, Curtea a mai statuat ca, chiar daca nu se poate spune ca exista o obligatie generala a statului de a elibera un detinut pe motive de sanatate, art. 3 din Conventie impune, în orice caz, statului obligatia de a proteja integritatea fizica a persoanelor private de libertate, în special prin administrarea de îngrijiri medicale necesare. Or, asa cum se poate constata, textele de lege ce fac obiectul exceptiei dau expresie tocmai preocuparii legiuitorului de a asigura masuri de natura umanitara care sa contracareze situatiile în care, din motive de sanatate, conditiile de detentie nu pot fi suportate de catre persoana condamnata.
Curtea constata ca nu poate fi retinuta nici critica în sensul ca dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei încalca egalitatea în drepturi, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminari pe considerente arbitrare, fiind aplicabile, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, respectiv condamnatilor la pedeapsa închisorii sau a detentiunii pe viata.
De altfel, autorul exceptiei, nemultumit de rezultatele expertizei medicale efectuate în cauza, precum si de solutionarea de catre instanta de fond a cererii sale, solicita, în realitate, completarea textelor de lege criticate în sensul reglementarii posibilitatii întreruperii executarii pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata si pentru efectuarea "investigarii si a tratarii în bune conditii". Asemenea critici nu intra în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale care, în conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu care a fost sesizata.
Pentru considerentele mai sus aratate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
În numele legii
D E C I D E:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Iacov Stanciu în Dosarul nr. 3.619/2006 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 10 octombrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
Text extras din: Decizie nr. 686/2006 - referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
Curtea Constitutionala
Decizie nr. 686/2006
din 10/10/2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
Tematici Tematici
Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Constitutionalitate
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Tudorel Toader - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Iacov Stanciu în Dosarul nr. 3.619/2006 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala.
La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului - Cauza Hurtado împotriva Elvetiei, 1994.
C U R T E A,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Încheierea din 22 mai 2006, pronuntata în Dosarul nr. 3.619/2006, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Iacov Stanciu în dosarul mentionat.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale deoarece "nu dau posibilitatea si nu creeaza cadrul legal necesar efectuarii unor investigatii si tratamente în bune conditii pentru mentinerea vietii si integritatii fizice". Se arata ca, în speta, "desi actele si lucrarile dosarului arata probleme de sanatate ce pot avea consecinte deosebite în viitor, lipsind totodata investigatiile specifice unor afectiuni acuzate de natura canceroasa, textul de lege nu da posibilitatea întreruperii executarii pedepsei în vederea investigarii si tratarii în bune conditii" si, ca urmare, se încalca dreptul la ocrotirea sanatatii. Totodata, se sustine ca textele de lege criticate încalca principiul egalitatii în drepturi, creând o discriminare între "condamnatii nedefinitiv a caror sanatate pune semne de întrebare" si condamnatii definitiv la alte pedepse decât cele privative de libertate, pe de o parte, respectiv cei aflati în executarea unei pedepse privative de libertate, pe de alta parte.
Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, aratând ca textele de lege criticate nu încalca dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.
În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materia egalitatii în drepturi, apreciaza ca textele de lege criticate nu creeaza privilegii sau discriminari. Totodata, considera ca acestea nu încalca dreptul la viata si la ocrotirea sanatatii, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, aratând ca prevederile criticate nu încalca dispozitiile constitutionale referitoare la egalitatea în drepturi si pe cele privind ocrotirea sanatatii. Se apreciaza ca celelalte dispozitii din Constitutie invocate de autorul exceptiei nu au incidenta în cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, referitoare la cazurile de amânare, respectiv de întrerupere a executarii pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata.
Curtea constata ca, ulterior sesizarii sale prin Încheierea din 22 mai 2006, textele de lege criticate au fost modificate prin dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, pastrându-se însa substanta reglementarii legale supuse controlului. Asa fiind, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, în actuala redactare.
Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:
- Art. 453 (Cazurile de amânare) alin. (1) lit. a): "Executarea pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata poate fi amânata în urmatoarele cazuri:
a) când se constata pe baza unei expertize medico-legale ca cel condamnat sufera de o boala grava care face imposibila executarea pedepsei, iar instanta apreciaza ca amânarea executarii si lasarea în libertate nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. În acest caz, executarea pedepsei se amâna pâna când starea de sanatate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa sa poata fi pusa în executare;";
- Art. 455 (Cazurile de întrerupere): "Executarea pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata poate fi întrerupta în cazurile si în conditiile prevazute în art. 453, la cererea persoanelor aratate în alin. 2 al aceluiasi articol.
Dispozitiile art. 4531 si art. 454 alin. 11 si 12 se aplica în mod corespunzator."
Dispozitiile constitutionale pretins încalcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 privind dreptul la viata si la integritate fizica si psihica si ale art. 34 referitoare la dreptul la ocrotirea sanatatii.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost ridicata, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
Astfel, contrar sustinerilor autorului exceptiei, textele de lege criticate au fost instituite de legiuitor în vederea garantarii dreptului condamnatilor la viata si la integritate fizica si psihica, respectiv a dreptului acestora la ocrotirea sanatatii. În acest sens, referindu-se la aplicabilitatea art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind interzicerea torturii, ale carui dispozitii se regasesc în art. 22 din Constitutie, invocat de autorul exceptiei în motivarea acesteia, Curtea de la Strasbourg a reamintit, în Cauza Matencio contra Frantei, din 15 ianuarie 2004, jurisprudenta Comisiei care afirmase în mai multe cauze faptul ca în conditii de o gravitate particulara ne putem gasi în situatii în care buna administrare a justitiei penale cere ca masuri de natura umanitara sa fie luate pentru a le contracara. Starea de sanatate, vârsta si handicapul unei persoane constituie situatii în legatura cu care se poate pune în discutie capacitatea unei persoane de a suporta conditiile de detentie, prin raportare la art. 3 din Conventie. În aceeasi jurisprudenta, Curtea a mai statuat ca, chiar daca nu se poate spune ca exista o obligatie generala a statului de a elibera un detinut pe motive de sanatate, art. 3 din Conventie impune, în orice caz, statului obligatia de a proteja integritatea fizica a persoanelor private de libertate, în special prin administrarea de îngrijiri medicale necesare. Or, asa cum se poate constata, textele de lege ce fac obiectul exceptiei dau expresie tocmai preocuparii legiuitorului de a asigura masuri de natura umanitara care sa contracareze situatiile în care, din motive de sanatate, conditiile de detentie nu pot fi suportate de catre persoana condamnata.
Curtea constata ca nu poate fi retinuta nici critica în sensul ca dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei încalca egalitatea în drepturi, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminari pe considerente arbitrare, fiind aplicabile, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, respectiv condamnatilor la pedeapsa închisorii sau a detentiunii pe viata.
De altfel, autorul exceptiei, nemultumit de rezultatele expertizei medicale efectuate în cauza, precum si de solutionarea de catre instanta de fond a cererii sale, solicita, în realitate, completarea textelor de lege criticate în sensul reglementarii posibilitatii întreruperii executarii pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata si pentru efectuarea "investigarii si a tratarii în bune conditii". Asemenea critici nu intra în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale care, în conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu care a fost sesizata.
Pentru considerentele mai sus aratate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
În numele legii
D E C I D E:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Iacov Stanciu în Dosarul nr. 3.619/2006 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 10 octombrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-
mariusms
Interesanta ideea ta, cand spui ca boala grava este incompatibila cu pericolul social. Dar nu cred ca se intampla intotdeauna ce ai spus.MedEx wrote:Daca sufera de o boala grava iar din expertiza medico-legala rezulta ca boala de care sufera nu poate fi tratata in reteaua spitaliceasca a penitenciarelor, instanta analizand pericolul social concret la care este supusa una din valorile sociale ocrotite de art.1 C.pen.poate amana executarea pedepsei sau intrerupe executarea pedepsei.
Se presupune ca boala grava este de asa natura incat nu poate fi vindecata in reteaua spitaliceasca a penitenciarelor iar prin simptomatologia acesteia face ca persoana respectiva sa fie inapta de a mai produce pericol social concret.
Apreciez ca, in cazul din speta, condamnatul, prezentand pericol grav, dar trebuind sa fie tratat in afara retelei penitenciarelor, poate urma un tratament sub paza permanenta.
Am in vedere ca intreruperea executarii se acorda in conditiile si in cazurile amanarii. Cand se amana executarea, condamnatul poate sa fie si in stare de arest sau nu, iar in cazul arestatului se poate urma un tratament sub paza permanenta. Interpretand sistemmatic legea, se ajunge la interpretarea data de prima instanta de la Craiova.
Pentru solutia respingerii cererii de amanare si dispunerea tratamentului sub paza, a se vedea si opinia pro a prof. I. Neagu (Tratatul din 2007).
-
mazgalici
Imi dau si eu cu parerea, desi cred ca imi voi atrage ceva critici, mai ales ca e o interpretare proprie.
Din felul in care a expus Marius speta, inteleg ca intre dispunerea de catre instanta a intreruperii executarii pedepsei si aceea a tratamentului condamnatului sub paza permanenta exista doar diferenta ca in al doilea caz, desi condamnatul este tratat in reteaua spitaliceasca a Ministerului Sanatatii, el ramane in stare de privare de libertate. Tratamentul medical de care acesta va beneficia va fi exact acelasi ca pentru oricare cetatean roman.
Sigur ca diferente intre cele doua se mai pot gasi, in sensul ca tratamentul urmat, facut in stare de libertate ii aduce celui condamnat un confort psihic care poate duce la o ameliorare rapida a starii sale de sanatate si revenirea pentru continuarea executarii pedepsei. Pur rational si economic, intreruperea executarii pedepsei ar putea fi o economie la buget , facandu-se astfel o reducere a cheltuielilor necesare transportarii si pazei permanente a celui supus tratamentului in tot acest timp.
Pe de alta parte , instanta, in acceptarea unei cereri de intrerupere pe acest motiv trebuie sa tina cont de specificul bolii de care condamnatul sufera. Sunt anumite boli care il aduc intradevar pe condamnat in stare de a nu putea comite acte materiale, sociale ori antisociale, insa tot la fel, acesta poate suferi de o boala care sa ii slabeasca organismul numai pe perioade scurte de timp (cat dureaza o criza), iar apoi acesta sa aiba capaciatea fizica de a comite acte materiale.
Personal, gasesc ca nu este suficienta raportarea instantei doar la rezultatul expertizei medico legale atunci cand hotaraste ca acesta sa se trateze in stare de privare de libertate ori nu, ci ar trebui sa se ceara relatii privitoare la comportamentul acestuia pe timpul executarii pedepsei, pana la data survenirii cauzei de intrerupere si nu numai.
Din moment ce tratamentul in vederea insanatosirii condamnatului este acelasi , fie ca este facut sub paza permanenta, fie ca nu este in stare de privare, ratiunea eliberarii doar pe baza expertizei medico legale din care rezulta necesitatea acestui tratament nu isi gaseste aplicare , fiind necesara pentru intrerupere si o analiza temeinica a comportamentului si starii psihice a celui ce urmeaza a fi eliberat.
Cand spun asta ma raportez fireste, la situatia in care condamnatul sufera de o boala care nu putea fi tratata in reteaua sanitara a Directiei Generale a Penitenciarelor.
Din punctul meu de vedere, in majoritatea cazurilor nu se justifica o intrerupere.
Din felul in care a expus Marius speta, inteleg ca intre dispunerea de catre instanta a intreruperii executarii pedepsei si aceea a tratamentului condamnatului sub paza permanenta exista doar diferenta ca in al doilea caz, desi condamnatul este tratat in reteaua spitaliceasca a Ministerului Sanatatii, el ramane in stare de privare de libertate. Tratamentul medical de care acesta va beneficia va fi exact acelasi ca pentru oricare cetatean roman.
Sigur ca diferente intre cele doua se mai pot gasi, in sensul ca tratamentul urmat, facut in stare de libertate ii aduce celui condamnat un confort psihic care poate duce la o ameliorare rapida a starii sale de sanatate si revenirea pentru continuarea executarii pedepsei. Pur rational si economic, intreruperea executarii pedepsei ar putea fi o economie la buget , facandu-se astfel o reducere a cheltuielilor necesare transportarii si pazei permanente a celui supus tratamentului in tot acest timp.
Pe de alta parte , instanta, in acceptarea unei cereri de intrerupere pe acest motiv trebuie sa tina cont de specificul bolii de care condamnatul sufera. Sunt anumite boli care il aduc intradevar pe condamnat in stare de a nu putea comite acte materiale, sociale ori antisociale, insa tot la fel, acesta poate suferi de o boala care sa ii slabeasca organismul numai pe perioade scurte de timp (cat dureaza o criza), iar apoi acesta sa aiba capaciatea fizica de a comite acte materiale.
Personal, gasesc ca nu este suficienta raportarea instantei doar la rezultatul expertizei medico legale atunci cand hotaraste ca acesta sa se trateze in stare de privare de libertate ori nu, ci ar trebui sa se ceara relatii privitoare la comportamentul acestuia pe timpul executarii pedepsei, pana la data survenirii cauzei de intrerupere si nu numai.
Din moment ce tratamentul in vederea insanatosirii condamnatului este acelasi , fie ca este facut sub paza permanenta, fie ca nu este in stare de privare, ratiunea eliberarii doar pe baza expertizei medico legale din care rezulta necesitatea acestui tratament nu isi gaseste aplicare , fiind necesara pentru intrerupere si o analiza temeinica a comportamentului si starii psihice a celui ce urmeaza a fi eliberat.
Cand spun asta ma raportez fireste, la situatia in care condamnatul sufera de o boala care nu putea fi tratata in reteaua sanitara a Directiei Generale a Penitenciarelor.
Din punctul meu de vedere, in majoritatea cazurilor nu se justifica o intrerupere.
-
MedEx
Consider ca sunt notiuni diferite total! Tratamentul sub paza nu poate fi dispus decat la arestat nu si la condamnat. Sunt convinsa ca solutia data de judecatoarea de la Craiova indeplineste intr-un totul conditile legale.
Nu poti condamna un judecator ca a apreciat intr-un anumit mod un caz.
Dar in situatia in care motivarea solutiei nu este temeinica si expertiza-medico-legala nu este concludenta ca sa-ti formeze convingerea ca e bine sa intrerupi pedeapsa, atunci e de discutat. Din nefericire cazul din speta CEDO redat in decizia curtii constitutionale pe care am expus-o mai sus, nu este publicata la noi(cel putin eu nu cunosc). Daca ar fi fost cunoscuta de cei in masura sa o foloseasca nu ne-am fi aflat in fata unui asemenea caz ca cel expus la Tv.
Sunt foarte putine cazurile in care sunt indeplinite conditiile intreruperii pedepsei pe motiv e boala, deoarece nnboala gravann nu insemna Sida sau TBC s.a.m.d. ci doar simptomatologia din faza terminala a bolilor grave in care intr-adevar pericolul social concret aproape nu exista.
Acum, Curtea europeana face referiri si la aspectul umanitar de care trebuie tinut cont ......
Cum judecatorii sunt oameni si cum durerea este perceputa in mod diferit de la individ la individ tot asa termenul de nnboala gravann este perceput diferit in lipsa unei expertize medico-legale concludente si explicite.
Si acum intrebarea mea: Este sau nu o greseala in aprecierea instantei de la Craiova?
Nu poti condamna un judecator ca a apreciat intr-un anumit mod un caz.
Dar in situatia in care motivarea solutiei nu este temeinica si expertiza-medico-legala nu este concludenta ca sa-ti formeze convingerea ca e bine sa intrerupi pedeapsa, atunci e de discutat. Din nefericire cazul din speta CEDO redat in decizia curtii constitutionale pe care am expus-o mai sus, nu este publicata la noi(cel putin eu nu cunosc). Daca ar fi fost cunoscuta de cei in masura sa o foloseasca nu ne-am fi aflat in fata unui asemenea caz ca cel expus la Tv.
Sunt foarte putine cazurile in care sunt indeplinite conditiile intreruperii pedepsei pe motiv e boala, deoarece nnboala gravann nu insemna Sida sau TBC s.a.m.d. ci doar simptomatologia din faza terminala a bolilor grave in care intr-adevar pericolul social concret aproape nu exista.
Acum, Curtea europeana face referiri si la aspectul umanitar de care trebuie tinut cont ......
Cum judecatorii sunt oameni si cum durerea este perceputa in mod diferit de la individ la individ tot asa termenul de nnboala gravann este perceput diferit in lipsa unei expertize medico-legale concludente si explicite.
Si acum intrebarea mea: Este sau nu o greseala in aprecierea instantei de la Craiova?
-
mariusms
Discutia asupra interpretarii acestor notiuni poarta, de fapt.MedEx wrote:Consider ca sunt notiuni diferite total! Tratamentul sub paza nu poate fi dispus decat la arestat nu si la condamnat.
Condamnatul poate sa fie si arestat, fara sa intre in executarea pedepsei (adica detinut). Deci poate sa fie tratat sub paza ca orice arestat, daca prezinta pericol grav. Iar cel care este deja detinut, deci pentru care se pune numai problema intreruperii (nu si a amanarii), poate sa fie si el tratat la fel. Altfel ar fi absurd si chiar nelegal.
-
MedEx
Situatia creata de tine mai sus si reala in practica este situatia arestatului in alta cauza. Desi are calitatea de condamnat pentru de ex. lovire si alte volente si pedepsit cu amenda sau cu inchisoare cu suspendarea executarii, deoarece a savarsit o noua infractiune s-a dispus masura arestarii preventive. Raportat la aceasta a doua fapta arestatul poate beneficia de tratament medical sub paza permanenta dispusa de administratia locului de detinere in temeiul art.139 indice 1. si in conditiile de acolo.
Dar nu nncalitateann de condamnat ii da acest drept ci nncalitateann de arestat.
In speta de la Craiova cunosc ca este vorba de un condamnat aflat in detinere, acolo nu se poate face aplicatia art.139 indice 1 deoarece el se afla in executarea pedepsei iar ceea ce sustin unii este complet eronat.
Am auzit din alte parti ca sunt instante care aplica articolul 139 indice 1 si celor detinuti ....parerea mea ca nu este corect!
Dar nu nncalitateann de condamnat ii da acest drept ci nncalitateann de arestat.
In speta de la Craiova cunosc ca este vorba de un condamnat aflat in detinere, acolo nu se poate face aplicatia art.139 indice 1 deoarece el se afla in executarea pedepsei iar ceea ce sustin unii este complet eronat.
Am auzit din alte parti ca sunt instante care aplica articolul 139 indice 1 si celor detinuti ....parerea mea ca nu este corect!
-
mariusms
Plecam de la premisele ca infractorul are o boala rara, tratabila numai la o clinica speciala si ca este un cremenal in serie. Daca nu aplici articolul invocat, prin interpretarea sistematica a legii, atunci incalci dreptul la viata al celorlalti, cum s-a intamplat la Brasov (sau asa se presupune).MedEx wrote:
Am auzit din alte parti ca sunt instante care aplica articolul 139 indice 1 si celor detinuti ....parerea mea ca nu este corect!
Tu zici ca numai arestatul poate sa fie tratat sub paza permanenta (caz in care se bucura inca de prezumtia de nevinovatie), iar cand e detinut cu bubele in cap crescute si a carui destinatie este temnita poate suporta tratamentul numai liber??? Total eronata si absurda interpretarea acestor instante.
Intreruperea se acorda ca amanarea, la amanare ai si arestat, deci care se trateaza sub paza....concluzia silogismului este simpla si de bun simt ---> si condamnatul detinut se va trata sub paza (daca e pericol public si totusi nu se poate trata in reteaua penitenciarelor).
-
MedEx
-
mazgalici
Eu as merge doar pe ce rezulta clar din cod si tratate, si nu pe rationamente logice, chiar daca pe alea le aprob si sustin. Sa treci tu de examen, ca dupa aia mai vezi cum ai judeca ...pana atunci, te faci frate cu ....MedEx wrote:Am sa mai citesc! Poate un recurs in interesul legii ar rezolva problema!
Daca la examen imi da intrebarea asta nu stiu cum ar trebui sa raspund corect, deoarece sunt pareri pro si contra la cele expuse.
Nici eu nu am gasit nimic asemanator in materialele pe care le am, asa ca , daca gasesti ceva in sensul asta....
-
mariusms
Daca ai Neagu, Tratatul din 2007, vezi p.393, unde pledeaza pentru posibilitatea respingerii cererii de amanare si la necesitatea tratamentului sub paza ... (iar intre amanare si intrerupere este doar o diferenta de timp).mazgalici wrote:
Nici eu nu am gasit nimic asemanator in materialele pe care le am, asa ca , daca gasesti ceva in sensul asta....
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 21 guests