imprumutul unei sume de bani si refuzul restituirii este infractiunea de abuz de incredere ?
conform unor decizii, mai vechi, fapta nu este de natura penala si de natura civila atragand rapsunderea patrimoniala.
in acelasi timp am gasit o decizie a inaltei curti, din 1997, care mentioneaza ca refuzul de a restitui o suma impumutata este abuz de incredere.
care este practica actuala ?
abuz de incredere
refuzul de a restitui o suma de bani, data cu imprumut, nu este infractiune
- banii sunt bunuri consumtibile , si ca atare cel imprumutat devine proprietarul bunului, astfel ca este obligat la a restitui valoarea in sine si nu acei bani imprumutatii ( nu acele hartii de valoare pe care le-a si primit)-
-in cazul imprumutului de bunuri consumtibile , nu se aplica prev. art 213 cp
-- vezi art 1577 cod civil
---nu cred ca inalta curte a dat o astfel de decizie, sau poate cine stie
- banii sunt bunuri consumtibile , si ca atare cel imprumutat devine proprietarul bunului, astfel ca este obligat la a restitui valoarea in sine si nu acei bani imprumutatii ( nu acele hartii de valoare pe care le-a si primit)-
-in cazul imprumutului de bunuri consumtibile , nu se aplica prev. art 213 cp
-- vezi art 1577 cod civil
---nu cred ca inalta curte a dat o astfel de decizie, sau poate cine stie

Solutia Elisei suporta o nuantare.
Nu este abuz de incredere in varianta alternativa a insusirii, pentru ca faptuitorul, prin imprumutul banilor, devine proprietarul lor si va trebui sa restituie altii.
Dar in varianta alternativa a refuzului restituirii, va fi abuz de incredere. Practica este bogata in "restituiri" civile/comerciale, probabil din cauza termenului scurt de depunere a plangerii prealabile.
Exista un recurs in anulare din 1997, intr-adevar, in acest sens.
Nu este abuz de incredere in varianta alternativa a insusirii, pentru ca faptuitorul, prin imprumutul banilor, devine proprietarul lor si va trebui sa restituie altii.
Dar in varianta alternativa a refuzului restituirii, va fi abuz de incredere. Practica este bogata in "restituiri" civile/comerciale, probabil din cauza termenului scurt de depunere a plangerii prealabile.
Exista un recurs in anulare din 1997, intr-adevar, in acest sens.
nu stiu ce tot incercati sa explicati
--- in cazul imprumutului de consumatie(bunuri consumtibile) nu exista infractiunea de la 213 c.p., nu incercati sa induceti in eroare, in aceasta situatie devin proprietar si nu am cum sa raspund penal
--- 213 prevede imprumutul unui bun de folosinta,depozit, gaj, atat si nimic mai mult , nu are rost sa complicam discutia

--- in cazul imprumutului de consumatie(bunuri consumtibile) nu exista infractiunea de la 213 c.p., nu incercati sa induceti in eroare, in aceasta situatie devin proprietar si nu am cum sa raspund penal
--- 213 prevede imprumutul unui bun de folosinta,depozit, gaj, atat si nimic mai mult , nu are rost sa complicam discutia

Subscriu.
213 zice aşa (spicuiesc cuvintele cheie) - "... bun mobil al altuia ...refuzul de a-L restitui"
Am scris L cu majusculă. El face referire la ACEL bun mobil, în cazul nostru banii împrumutaţi. Or banii împrumutaţi intră în proprietatea împrumutatului, şi NU EI trebuie restituiţi, ci ALŢII, în egală valoare. Prin urmare, ieşim din sfera lui 213, care pune condiţia restituirii chiar a bunului dat.
De văzut revista Dreptul 7/1997, pe marginea unei decizii a fostei C.S.J.
213 zice aşa (spicuiesc cuvintele cheie) - "... bun mobil al altuia ...refuzul de a-L restitui"
Am scris L cu majusculă. El face referire la ACEL bun mobil, în cazul nostru banii împrumutaţi. Or banii împrumutaţi intră în proprietatea împrumutatului, şi NU EI trebuie restituiţi, ci ALŢII, în egală valoare. Prin urmare, ieşim din sfera lui 213, care pune condiţia restituirii chiar a bunului dat.
De văzut revista Dreptul 7/1997, pe marginea unei decizii a fostei C.S.J.
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 24 guests