Avocatura Com - Justitie fara secrete

Catre Norocel:

Sa reluam : "A, mostenitorul defunctului X, cheama in judecata pe C si D, solicitand rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare prin care X a cumparat un teren de la parati.
Actiunea este introdusa la judecatoria de la locul situarii imobilului.
Dupa administrarea probelor, C solicita declinarea competentei la judecatoria locului sau de domiciliu.
Ce va decide instanta ? Argumentati."

Solutia: Instanta va respinge exceptia ca tardiv invocata.

De ce crezi ca paratul C nu avea dreptul sa invoce exceptia ?

Consider ca speta, astfel cum este redata, este importanta doar sub aspectul momentului ridicarii exceptiei .
Competenta alternativa a instantei este prezumata prin prisma prevederilor art.10. alin.1 cpc.

Si chiar daca nu ar fi asa, exceptia ridicata
Sunt prea putine date in speta respectiva ca sa ne incurcam cu polemici. Practic, locul executarii chiar si-n parte a obligatiei in cazul contr. de v-c poate fi: locul platii, locul predarii titlului de proprietate, locul incheierii actului care pot coincide sau nu cu locul situarii imobilului. Contrctul de v-c poate sa fi fost cu executare succesiva (referitor la plata) sau imediata. Toate acestea nu fac decat sa complice speta, ceea ce nu cred ca este intentia. Diversitatea situatiilor expuse impun mai multe raspunsuri

Se sustine mai sus sa se aplica doar art.5 cpc. De Ce ?
O cerere privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract conduce automat la o prezumtie de competenta alternativa prevaz de art.10, pct 1.
Chiar daca prin acordul partilor se stabileste competenta unei anumite instante sau in cazuri de competenta exclusiva , una din parti poate invoca exceptia de necompetenta teritoriala doar pentru a trage de timp, instanta fiind nevoita sa o puna in discutia partilor si sa dea o solutie..

Oricum, ca o concluzie personala, niciodata o exceptie privitoare la necompetenta teritoriala a instantei nu poate fi respinsa ca inadmisibila doar ca tardiva sau neintemeiata.

De ce art. 5? Pentru ca nu ni se spune locul prevazut in contract ptr executare.
Prezumtie de competenta?!?

botexe wrote:Competenta alternativa a instantei este prezumata prin prisma prevederilor art.10. alin.1 cpc.

Competenta alternativa este in acest caz prevazuta si nu prezumata.
Si eu ca si Luciann optez pentru art. 5 dintr-un motiv pe care el l-a expus mai sus: in lege se arata ca art. 10 (care reglementeaza competenta alternativa) se aplica doar in cazul in care este prevazut locul executarii contractului (deci prevazut si nu prezumat ).

In privinta felului actiunii, sunt de acord cu AHO ca actiunea este personala si nu mixta (nu vad partea reala a acestei actiuni introduse de cumparator).

Desi nu este vorba despre vanzarea unui imobil de catre cumparator, cred ca speta urmatoare clarifica fara nici un dubiu problema interpretarii art. 10 si 12 Cod pr.civ.

Competenta teritoriala alternativa. Determinare in raport cu locul executarii contractului



Prevederile art.10 pct.1 C.proc. civ. nu sunt aplicabile in cazul in care, prin conventia partilor, nu s-a stabilit locul executarii obligatiei, intr-o atare situatie urmand a fi aplicata regula de drept comun prevazuta de art. 5 C.proc. civ., in sensul ca este competenta teritorial instanta de la domiciliul sau, dupa caz, sediul paratului.
Sectia civila, decizia nr.120 din 22 ianuarie 2002



Tribunalul Valcea, prin sentinta civila nr.48 din 8 februarie 2000, a admis exceptia de necompetenta teritoriala invocata de parati si si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a avut in vedere prevederile art.5 C.proc.civ., retinand ca toti paratii isi au domiciliul (persoanele fizice) si sediul (persoana juridica) in Bucuresti.

De mentionat ca reclamantii, prin cererea de chemare in judecata au indicat sediul paratei SC "J.I." S.R.L. in Calimanesti, cand, in realitate, conform certificatului de inmatriculare, este in Bucuresti.

A mai retinut instanta ca natura litigiului este civila, iar nu comerciala, avand in vedere ca, prin cererea de chemare in judecata, reclamantii R.S. si R.R. au solicitat, in principal, obligarea in solidar a paratilor, persoane fizice si persoane juridice, la restituirea sumelor imprumutate si a dobanzilor aferente.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii, sustinand ca in mod gresit prima instanta si-a declinat competenta de solutionare a cauzei pentru ca, fiind vorba de o competenta alternativa, reclamantul are alegerea si, in plus, litigiul are un caracter comercial.

Curtea de Apel Pitesti, prin decizia civila nr.83 din 5 septembrie 2000, a admis apelul, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza pentru judecarea fondului Tribunalului Valcea, retinand ca este vorba de o competenta alternativa si deci se aplica nu numai dispozitiile art.5 C.proc.civ., ci si cele prevazute de art.10. A retinut, de asemenea, ca, in conformitate cu prevederile art.12 C.proc.civ., in aceasta situatie alegerea instantei o are reclamantul.

Recursul declarat de parati este fondat.

Este de retinut, in primul rand, ca natura juridica a litigiului este civila, astfel cum corect a stabilit prima instanta, intrucat din actul de imprumut rezulta ca acesta a intervenit numai intre persoane fizice, fiind deci un imprumut reglementat de art.1586 si urmatoarele C.civ.

Este de retinut, de asemenea, ca norma inscrisa in art.5 C.proc.civ. are valoarea unei norme de drept comun in materia competentei teritoriale, iar toate celelalte forme ale competentei teritoriale nu constituie decat derogari de la dreptul comun.

Articolul 10 C.proc.civ. stabileste ca, in afara de instanta domiciliului paratului mai sunt competente (competenta alternativa), instanta locului executarii contractului.

Instanta de apel, retinand acest aspect teoretic, precum si prevederea art.12 C.proc.civ., care statueaza ca reclamantul are alegerea, cand sunt mai multe instante competente sa solutioneze cauza, a considerat ca Tribunalul Valcea are competenta teritoriala de solutionare a cauzei conform alegerii facute de catre reclamanti.

Rationamentul instantei de apel porneste de la o analiza incompleta a art.10 pct.1 C.proc.civ., care se refera la "instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte a obligatiei".
In speta, conventiile nu prevad locul executarii obligatiei si, in aceasta situatie, in care partile nu au stipulat locul unde obligatia urmeaza sa fie executata, prevederile art.10 pct.1 nu-si mai gasesc aplicarea.

Chiar daca s-ar considera ca au fost executate unele plati, ele s-au efectuat si la Valcea si la Bucuresti, iar conform art.983 C.civ., cand exista indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga.

Astfel fiind, pentru considerentele aratate, recursul,se admite,se caseaza decizia recurata si se respinge ca nefondat apelul formulat de catre reclamanti impotriva sentintei pronuntate de catre Tribunalul Valcea, care se mentine.