Posted: 28 Feb 2005, 20:17
Revin cu citeva observatii:
1. Daca tot infiintezi o firma, macar sa tii cont ca functioneaza in baza legilor in vigoare, bune-rele, asa cum sint ele.
2. Cind proprietarul firmei iti spune ca nu mai doreste sa lucrezi in firma sa, chiar daca nu tine de legalitate, tine de bun-simt; intr-un fel, te invita sa parasesti "domiciliul" sau ... Chiar daca nu este placut, imi pare normal.
3. Daca responsabilul delegat (administrator ne-patron, director general, et.) nu ia in seama sfatul juridic, de fapt isi "ia" raspunderea de a-l despagubi pe patron (exista prevederi legale despre aceasta ...).
4. Daca patronul nu sesizeaza ca "se intimpla ceva" la firma pe care si-o cunoaste doar din rapoarte si evolutia contului ... impresia "delegatului" este ca ar putea face cam ce-l taie capul ... desi risca sa umble la buzunar, ulterior.
5. Cind firma lucreaza in continuare (are contracte, aduce profit, angajeaza personal, etc.), nu poate fi invocata reorganizarea declarativ: cel putin, in cazul meu, daca se desfiinta unul din cele 2 posturi de director, era de inteles; sa fie tot 2 astfel de posturi, cu cresterea salariului pentru noul-promovat ... nu poate reprezenta o restructurare, sa-i spunem - cel putin - convingatoare pentru instanta.
6. Este totusi o realitate: una este sa "elimini" un muncitor si alta este sa elimini un director ... riscul de a fi anulata masura de concediere de catre instanta este mult mai mare; putina scoala in plus nu este rau pentru nimeni sa aiba ...
7. Avind experienta restructurarilor coordonate de mine dar si a concedierilor - unele verificate de catre diverse organe de control - pot afirma ca exista suficiente posibilitati de a indeparta legal o persoana indezirabila. Pur si simplu, raportarea la realitatea desfasurarii activitatii acelei persoane, la eficienta dovedita, la masurile luate in situatii concrete ... totul evidentiat documentar.
Deocamdata actionez pentru a intra in posesia despagubirilor banesti dar nu sint dispus sa renunt la "spalarea" obrazului meu - chestie de onoare.
Exista si proceduri de angajare suficiente pentru ca patronul sa-si rezerve optiunea de incetare a colaborarii, sa-i spunem.
Se pare ca angajarea este inca privita - arogant - de catre patron ca fiind o "pomana" pentru cel angajat cind in realitate, treburile stau exact invers: angajezi cind nu mai faci fata, nu mai ai solutii sau ... nu ai cunostiinte profesionale sau de alta natura ...
Pe de alta parte, cind angajezi, nu-ti "cumperi" o persoana! ci faci o intelegere: fa-mi un serviciu pentru care platesc ... X bani; unde este priceperea - pina la urma - comerciala a patronului? la achizitionarea de servicii ... Sau nici de sfaturi comerciale nu "poate" tine seama o societate ... comerciala?!
Sper ca evolutia raporturilor de munca in sensul adecvarii la realitate atit a angajatorului cit si a angajatului (nu se invata asa usor cum sa muncesti ...), ei bine, evolutia sa fie pozitiva, fara amestecul primitiv al statului dar cu eforturi de modificare a atitudinii ambelor parti.
1. Daca tot infiintezi o firma, macar sa tii cont ca functioneaza in baza legilor in vigoare, bune-rele, asa cum sint ele.
2. Cind proprietarul firmei iti spune ca nu mai doreste sa lucrezi in firma sa, chiar daca nu tine de legalitate, tine de bun-simt; intr-un fel, te invita sa parasesti "domiciliul" sau ... Chiar daca nu este placut, imi pare normal.
3. Daca responsabilul delegat (administrator ne-patron, director general, et.) nu ia in seama sfatul juridic, de fapt isi "ia" raspunderea de a-l despagubi pe patron (exista prevederi legale despre aceasta ...).
4. Daca patronul nu sesizeaza ca "se intimpla ceva" la firma pe care si-o cunoaste doar din rapoarte si evolutia contului ... impresia "delegatului" este ca ar putea face cam ce-l taie capul ... desi risca sa umble la buzunar, ulterior.
5. Cind firma lucreaza in continuare (are contracte, aduce profit, angajeaza personal, etc.), nu poate fi invocata reorganizarea declarativ: cel putin, in cazul meu, daca se desfiinta unul din cele 2 posturi de director, era de inteles; sa fie tot 2 astfel de posturi, cu cresterea salariului pentru noul-promovat ... nu poate reprezenta o restructurare, sa-i spunem - cel putin - convingatoare pentru instanta.
6. Este totusi o realitate: una este sa "elimini" un muncitor si alta este sa elimini un director ... riscul de a fi anulata masura de concediere de catre instanta este mult mai mare; putina scoala in plus nu este rau pentru nimeni sa aiba ...
7. Avind experienta restructurarilor coordonate de mine dar si a concedierilor - unele verificate de catre diverse organe de control - pot afirma ca exista suficiente posibilitati de a indeparta legal o persoana indezirabila. Pur si simplu, raportarea la realitatea desfasurarii activitatii acelei persoane, la eficienta dovedita, la masurile luate in situatii concrete ... totul evidentiat documentar.
Deocamdata actionez pentru a intra in posesia despagubirilor banesti dar nu sint dispus sa renunt la "spalarea" obrazului meu - chestie de onoare.
Exista si proceduri de angajare suficiente pentru ca patronul sa-si rezerve optiunea de incetare a colaborarii, sa-i spunem.
Se pare ca angajarea este inca privita - arogant - de catre patron ca fiind o "pomana" pentru cel angajat cind in realitate, treburile stau exact invers: angajezi cind nu mai faci fata, nu mai ai solutii sau ... nu ai cunostiinte profesionale sau de alta natura ...
Pe de alta parte, cind angajezi, nu-ti "cumperi" o persoana! ci faci o intelegere: fa-mi un serviciu pentru care platesc ... X bani; unde este priceperea - pina la urma - comerciala a patronului? la achizitionarea de servicii ... Sau nici de sfaturi comerciale nu "poate" tine seama o societate ... comerciala?!
Sper ca evolutia raporturilor de munca in sensul adecvarii la realitate atit a angajatorului cit si a angajatului (nu se invata asa usor cum sa muncesti ...), ei bine, evolutia sa fie pozitiva, fara amestecul primitiv al statului dar cu eforturi de modificare a atitudinii ambelor parti.