Distrugere corespondenta
-
Samurai
-
actor
-
kinga
Voyeurism electronic la locul de munca
Un angajat al unei companii romanesti a fost concediat dupa ce i-a fost interceptat un mesaj transmis prin serviciul de mesagerie instant Yahoo Messenger, in care isi barfea superiorii. Oricat de echitabil pare demersul angajatorului, el este ilegal si se putea finaliza cu o condamnare la inchisoare pana la trei ani
Riscurile cresc, legislatia bate pasul pe loc
Unul din cinci romani utilizeaza in prezent Internetul. In patru ani si jumatate, numarul internautilor autohtoni a crescut de la 100.000 la 4 milioane si se asteapta sa ajunga la 5 milioane pana la finele anului in curs. Utilizarea la o scara atat de larga a comunicarii virtuale prin posta electronica (e-mail) si chiar prin mesageria instant (ex.: Yahoo! sau MSN Messenger), adica a unor facilitati la care apeleaza majoritatea celor care au acces la Internet, ar trebui sa implice si o actualizare a legislatiei (a normelor care o fac aplicabila), in sensul prezervarii secretului corespondentei, garantat prin Constitutie. Intrucat, adeseori, firescul trebuie perceput exact pe dos in societatea noastra, nu trebuie sa mire ca Romania nu este adaptata juridic la specificul comunicatiilor virtuale. Si ca, prin urmare, fiecare face cam cum il taie capul. Inclusiv magistratii, adica cei chemati sa aplice legile, dupa cum am aratat in numarul trecut al SFin.
Tentatia spionarii angajatilor
In principiu, Codul Penal roman pedepseste violarea secretului corespondentei cu inchisoare de la sase luni la trei ani. Cum insa legislatia e caduca, iar judecatori specializati in hatisurile juridice ale Internetului nu avem, nimeni nu a fost condamnat pana acum pentru infractiuni care vizeaza corespondenta electronica. Iar infractiuni sunt cu ghiotura. Exista programe-spion (ex.: RADMIN) care le permit utilizatorilor sa intre, pe nevazute, in mesageria electronica a persoanelor vizate, sa le acceseze
e-mail-urile si chiar mesajele instant. Pentru a avea succes, spionii nici macar nu trebuie sa fie hackeri experimentati. Orice administrator de retea poate face acest lucru cu usurinta. Faptul are implicatii uriase, de vreme ce foarte multi utilizeaza Internetul la locul de munca. Este de presupus ca multi angajatori sunt sau vor fi tentati sa afle cum sunt vazuti de angajati, ce spun acestia despre ei si despre jobul lor atunci cand se cred nesupravegheati. Pentru asta, calea cea mai simpla este de a le descifra "joaca cu tastatura". Exemplul prezentat in introducerea acestui material a fost dezbatut, anul trecut, in cadrul Listei Romane de Drept (LiRD), un forum de discutii al juristilor. Cazul este relativ simplu, concluzia ce s-a impus fiind aceea ca, din punct de vedere juridic, concedierea a fost ilegala, din pricina confidentialitatii mesajului. Orice concediere trebuie facuta in baza unui document scris, dupa indeplinirea procedurilor cercetarii prealabile prevazute de Codul Muncii si cu motivarea in drept si in fapt. Prin urmare, emiterea unui document care sa ateste ca persoana respectiva a fost concediata pe motiv de injurii aduse superiorilor, in corespondenta sa privata, ar fi o proba zdrobitoare intr-un proces penal, demarat la initiativa celui destituit. Concedierea se putea face numai daca prin regulamentul intern sau prin contractul colectiv de munca se interzicea utilizarea mesageriei electronice in timpul programului. Insa majoritatea firmelor romanesti (dar si a celor cu capital strain) care le ofera angajatilor acces nelimitat la Internet in timpul programului nu au un regulament de utilizare a Internetului si a facilitatilor conexe. Acest fapt, apreciaza juristii, le expune actiunilor in justitie.
Transparenta e obligatorie
Sigur ca violarea secretului corespondentei (electronice), avand la baza o motivatie de tip voyeurist, este un abuz grav. Pe de alta parte, angajatorii au interese legitime legate de activitatea celor pe care ii platesc. Utilizarea abuziva a Internetului poate periclita sistemul informatic al companiei sau risca sa duca la dezvaluirea secretelor comerciale, putand atrage si raspunderea juridica in solidar cu angajatul pentru fapte antisociale (ex.: mesaje cu caracter xenofob). Evident, protejarea fata de aceste potentiale pericole, in conditiile in care nu poate fi deplin interzis accesul la Internet in scopuri personale, nu se poate face fara o anume monitorizare a utilizarii Internetului. Aceasta monitorizare ar trebui sa se supuna mai multor reguli, dintre care cea mai importanta este transparenta, adica informarea angajatilor (vezi caseta). Setul de reguli si modul in care acestea sunt interpretate/aplicate difera de la un stat la altul, dupa cum arata jurisprudenta internationala in domeniu. Insa principiul transparentei apare ca un laitmotiv.
Un angajat al unei companii romanesti a fost concediat dupa ce i-a fost interceptat un mesaj transmis prin serviciul de mesagerie instant Yahoo Messenger, in care isi barfea superiorii. Oricat de echitabil pare demersul angajatorului, el este ilegal si se putea finaliza cu o condamnare la inchisoare pana la trei ani
Riscurile cresc, legislatia bate pasul pe loc
Unul din cinci romani utilizeaza in prezent Internetul. In patru ani si jumatate, numarul internautilor autohtoni a crescut de la 100.000 la 4 milioane si se asteapta sa ajunga la 5 milioane pana la finele anului in curs. Utilizarea la o scara atat de larga a comunicarii virtuale prin posta electronica (e-mail) si chiar prin mesageria instant (ex.: Yahoo! sau MSN Messenger), adica a unor facilitati la care apeleaza majoritatea celor care au acces la Internet, ar trebui sa implice si o actualizare a legislatiei (a normelor care o fac aplicabila), in sensul prezervarii secretului corespondentei, garantat prin Constitutie. Intrucat, adeseori, firescul trebuie perceput exact pe dos in societatea noastra, nu trebuie sa mire ca Romania nu este adaptata juridic la specificul comunicatiilor virtuale. Si ca, prin urmare, fiecare face cam cum il taie capul. Inclusiv magistratii, adica cei chemati sa aplice legile, dupa cum am aratat in numarul trecut al SFin.
Tentatia spionarii angajatilor
In principiu, Codul Penal roman pedepseste violarea secretului corespondentei cu inchisoare de la sase luni la trei ani. Cum insa legislatia e caduca, iar judecatori specializati in hatisurile juridice ale Internetului nu avem, nimeni nu a fost condamnat pana acum pentru infractiuni care vizeaza corespondenta electronica. Iar infractiuni sunt cu ghiotura. Exista programe-spion (ex.: RADMIN) care le permit utilizatorilor sa intre, pe nevazute, in mesageria electronica a persoanelor vizate, sa le acceseze
e-mail-urile si chiar mesajele instant. Pentru a avea succes, spionii nici macar nu trebuie sa fie hackeri experimentati. Orice administrator de retea poate face acest lucru cu usurinta. Faptul are implicatii uriase, de vreme ce foarte multi utilizeaza Internetul la locul de munca. Este de presupus ca multi angajatori sunt sau vor fi tentati sa afle cum sunt vazuti de angajati, ce spun acestia despre ei si despre jobul lor atunci cand se cred nesupravegheati. Pentru asta, calea cea mai simpla este de a le descifra "joaca cu tastatura". Exemplul prezentat in introducerea acestui material a fost dezbatut, anul trecut, in cadrul Listei Romane de Drept (LiRD), un forum de discutii al juristilor. Cazul este relativ simplu, concluzia ce s-a impus fiind aceea ca, din punct de vedere juridic, concedierea a fost ilegala, din pricina confidentialitatii mesajului. Orice concediere trebuie facuta in baza unui document scris, dupa indeplinirea procedurilor cercetarii prealabile prevazute de Codul Muncii si cu motivarea in drept si in fapt. Prin urmare, emiterea unui document care sa ateste ca persoana respectiva a fost concediata pe motiv de injurii aduse superiorilor, in corespondenta sa privata, ar fi o proba zdrobitoare intr-un proces penal, demarat la initiativa celui destituit. Concedierea se putea face numai daca prin regulamentul intern sau prin contractul colectiv de munca se interzicea utilizarea mesageriei electronice in timpul programului. Insa majoritatea firmelor romanesti (dar si a celor cu capital strain) care le ofera angajatilor acces nelimitat la Internet in timpul programului nu au un regulament de utilizare a Internetului si a facilitatilor conexe. Acest fapt, apreciaza juristii, le expune actiunilor in justitie.
Transparenta e obligatorie
Sigur ca violarea secretului corespondentei (electronice), avand la baza o motivatie de tip voyeurist, este un abuz grav. Pe de alta parte, angajatorii au interese legitime legate de activitatea celor pe care ii platesc. Utilizarea abuziva a Internetului poate periclita sistemul informatic al companiei sau risca sa duca la dezvaluirea secretelor comerciale, putand atrage si raspunderea juridica in solidar cu angajatul pentru fapte antisociale (ex.: mesaje cu caracter xenofob). Evident, protejarea fata de aceste potentiale pericole, in conditiile in care nu poate fi deplin interzis accesul la Internet in scopuri personale, nu se poate face fara o anume monitorizare a utilizarii Internetului. Aceasta monitorizare ar trebui sa se supuna mai multor reguli, dintre care cea mai importanta este transparenta, adica informarea angajatilor (vezi caseta). Setul de reguli si modul in care acestea sunt interpretate/aplicate difera de la un stat la altul, dupa cum arata jurisprudenta internationala in domeniu. Insa principiul transparentei apare ca un laitmotiv.
-
kinga
Autoritatile si furnizorii nu coopereaza
Politistii se urnesc greu cand vine vorba de infractiuni de tipul violarii secretului corespondentei electronice. Pe de o parte, este foarte adevarat ca multe persoane striga mai intai "Hotul!" si ulterior isi aduc aminte ca au dezvaluit chiar ele parole de acces. Pe de alta parte, sunt dese situatiile in care primul politist pe care partea vatamata il intalneste pur si simplu nu intelege cum vine treaba cu infractiunea reclamata.
In situatia conturilor gratuite de e-mail, gazduite de obicei pe servere celebre din strainatate (Gmail.com, Yahoo.com etc.), lucrurile se complica si mai tare. In aceste cazuri, problemele abunda atunci cand este nevoie sa se dovedeasca accesul neautorizat. Utilizatorul trebuie sa-si probeze, in primul rand, calitatea de "proprietar" al contului. In anticiparea acestui moment, este util (desi nu suficient intotdeauna) sa completati toate campurile formularului de inregistrare (adresa alternativa de e-mail, intrebarea secreta, raspunsul secret etc.). In unele cazuri, faptul ca utilizatorul stie ce informatii a completat la inregistrare este echivalent cu recunoasterea calitatii sale de "proprietar" al contului.
O problema cu mult mai grava este nepasarea marilor servicii de furnizare de e-mail. Este notorie lipsa de cooperare dintre furnizori si autori-tatile care ancheteaza cazurile de acces neautorizat.
Dovada care nu e proba
Conform statisticii, cel mai adesea se incearca accesarea contului de e-mail al sotului/sotiei. Chiar daca tentativa reuseste si se constata infidelitatea, un e-mail si mai ales unul obtinut pe cai ilicite (violarea secretului corespondentei) nu este acceptat ca proba in instanta.
Cam la fel stau lucrurile in cazul angajatorilor tentati sa citeasca e-mail-urile salariatilor, din dorinta de a evita scurgerile de informatii. Chiar daca ar avea cunostinta de fapte reprobabile ale angajatilor in urma citirii mesajelor acestora, patronii ar fi neputinciosi in fata unui judecator.
In Codul Penal se precizeaza clar la articolul 195: "Deschiderea unei corespondente adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, fara drept, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani". Legea nr. 161 din 2003, in capitolul III, dedicat prevenirii si combaterii criminalitatii informatice, sanctioneaza, de asemenea, "interceptarea, fara drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publica si care este destinata unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectueaza in cadrul unui sistem informatic". Fapta sus-mentionata constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Unii angajatori romani aplica modelul american, prevazand in regulamente de ordine interioara obligatia salariatilor de a accepta scanarea e-mail-urilor personale. O astfel de practica este la limita legalitatii si nu garanteaza succesul in cazul unui proces. Ar fi chiar indicat ca angajatorul sa gaseasca o alta cale pentru a se debarasa de salariatul prins in offsaid: fie prin demitere cu o motivatie legala, fie convingandu-l sa demisioneze.
Politistii se urnesc greu cand vine vorba de infractiuni de tipul violarii secretului corespondentei electronice. Pe de o parte, este foarte adevarat ca multe persoane striga mai intai "Hotul!" si ulterior isi aduc aminte ca au dezvaluit chiar ele parole de acces. Pe de alta parte, sunt dese situatiile in care primul politist pe care partea vatamata il intalneste pur si simplu nu intelege cum vine treaba cu infractiunea reclamata.
In situatia conturilor gratuite de e-mail, gazduite de obicei pe servere celebre din strainatate (Gmail.com, Yahoo.com etc.), lucrurile se complica si mai tare. In aceste cazuri, problemele abunda atunci cand este nevoie sa se dovedeasca accesul neautorizat. Utilizatorul trebuie sa-si probeze, in primul rand, calitatea de "proprietar" al contului. In anticiparea acestui moment, este util (desi nu suficient intotdeauna) sa completati toate campurile formularului de inregistrare (adresa alternativa de e-mail, intrebarea secreta, raspunsul secret etc.). In unele cazuri, faptul ca utilizatorul stie ce informatii a completat la inregistrare este echivalent cu recunoasterea calitatii sale de "proprietar" al contului.
O problema cu mult mai grava este nepasarea marilor servicii de furnizare de e-mail. Este notorie lipsa de cooperare dintre furnizori si autori-tatile care ancheteaza cazurile de acces neautorizat.
Dovada care nu e proba
Conform statisticii, cel mai adesea se incearca accesarea contului de e-mail al sotului/sotiei. Chiar daca tentativa reuseste si se constata infidelitatea, un e-mail si mai ales unul obtinut pe cai ilicite (violarea secretului corespondentei) nu este acceptat ca proba in instanta.
Cam la fel stau lucrurile in cazul angajatorilor tentati sa citeasca e-mail-urile salariatilor, din dorinta de a evita scurgerile de informatii. Chiar daca ar avea cunostinta de fapte reprobabile ale angajatilor in urma citirii mesajelor acestora, patronii ar fi neputinciosi in fata unui judecator.
In Codul Penal se precizeaza clar la articolul 195: "Deschiderea unei corespondente adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, fara drept, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani". Legea nr. 161 din 2003, in capitolul III, dedicat prevenirii si combaterii criminalitatii informatice, sanctioneaza, de asemenea, "interceptarea, fara drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publica si care este destinata unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectueaza in cadrul unui sistem informatic". Fapta sus-mentionata constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Unii angajatori romani aplica modelul american, prevazand in regulamente de ordine interioara obligatia salariatilor de a accepta scanarea e-mail-urilor personale. O astfel de practica este la limita legalitatii si nu garanteaza succesul in cazul unui proces. Ar fi chiar indicat ca angajatorul sa gaseasca o alta cale pentru a se debarasa de salariatul prins in offsaid: fie prin demitere cu o motivatie legala, fie convingandu-l sa demisioneze.
-
kinga
Un ofiter de elita al Armatei Romane, maiorul Mircea Gologan, a depus o plangere penala impotriva sefului Statului Major General, gen. Eugen Badalan. Maiorul Gologan acuza faptul ca, in perioada in care a comandat echipa de instructori militari romani din Afganistan (iulie 2003 - august 2004), o comisie de control trimisa de Statul Major al Fortelor Terestre i-a copiat din calculatorul de serviciu o serie de documente, fara a avea mandatul vreunui procuror. Ulterior, la Bucuresti, maiorul Gologan s-a prezentat la generalul Badalan pentru a-i raporta incidentul, iar generalul Badalan (pe atunci sef al Statului Major al Fortelor Terestre) i-a comunicat ca interceptarea corespondentei a fost aprobata de el. In plangerea penala inregistrata la Sectia Parchetelor Militare sub numarul 24144 /15 decembrie 2004, maiorul Gologan arata ca accesarea fara mandatul unui procuror a documentelor din calculatorul sau reprezinta o violare a secretului corespondentei - infractiune pedepsita de Codul Penal. Situatia relatata de maiorul Gologan este cu atat mai grava cu cat calculatorul de pe care au fost copiate documentele apartinea Armatei SUA, era conectat la reteaua de calculatoare a bazei americane de langa Kabul si fusese repartizat de partea americana pentru a fi strict la dispozitia comandantului echipei de instructori militari romani. Potrivit plangerii penale, accesul neautorizat pe un asemenea computer incalca si acordul de protectie a informatiilor clasificate dintre Romania si SUA. Echipa de control venita de la Bucuresti a lucrat pe acel calculator si a cercetat documentele din memoria acestuia in ciuda opozitiei maiorului Gologan. Plangerea penala depusa de el il incrimineaza nu doar pe generalul Badalan, ci si pe cei trei membri ai comisiei trimise de la Bucuresti in Afganistan: colonelul Marin Cojocaru, maiorul Simion Linca si maiorul Florin Roman. Purtatorul de cuvant al Ministerului Apararii Nationale, lt. col. Gelaledin Nezir, ne-a comunicat ieri ca situatia relatata de maiorul Gologan se afla si in atentia Corpului de Control al MApN. Maiorul Gologan este un ofiter de elita al Armatei Romane: a absolvit Academia de Inalte Studii Militare ca sef de promotie, a fost decorat de mai multe ori de Armata SUA si de NATO si este singurul ofiter care a comandat un detasament militar romanesc din strainatate pentru doua mandate succesive - cel de al doilea, la cererea expresa a partii americane, adresata direct generalului Mihail Popescu - la acea vreme - sef al Statului Major General.
ma opresc ...sper ca va opriti si voi .
ma opresc ...sper ca va opriti si voi .
-
melchior
-
melchior
-
oana_stroescu
-
Samurai
-
Samurai
-
kinga
actor wrote:Vad ca ati ignorat intrebarea mea initiala.ma rog...
Oricum, daca cititi cu atentie art 195 o sa observati ca "distrugerea" se refera la "corespondenta" si nu la "convorbire" sau "comunicare" iar mesajul de mail nu e "corespondenta" asa cum nu sunt nici telegraful, faxul etc.Mail-ul e mijloc de transmitere la distanta.
Lectura placuta!
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 18 guests