indian wrote:
Iata un articol preluat de pe juridice.ro - Andrei Savescu.
Cititi si voi:
"Impartasirea experientei si exprimarea unor opinii de speta sunt lucruri firesti pentru orice jurist, cu atat mai mult pentru avocati, care, in marea lor majoritate nu sunt specializati pe o anumita materie juridica de drept substantial.
Consultarilor intraprofesionale le este specifica lipsa responsabilitatii in exprimarea unor puncte de vedere.
Exista un soi responsabilitate in acordarea consultatiilor colegiale, dar acest simtamant este generat de dorinta de autoafirmare, care tinde sa-l impinga pe colegul avocat sa exprime opinii avantate, sau care sunt in realitate evazive.
Colegul caruia ii cerem o parere nu simte pe obraz gafaitul rece al clientului. Asta e un lucru care poate fi privit si ca fiind pozitiv, insa mereu trebuie avuta in vedere regula ca pe opiniile colegilor avocatul nu se poate bizui, ci trebuie sa le ia in considerare cu realism, ca pe niste simple idei, nu ca pe rezultatul unei analize responsabile." .
Inainte ca subiectul ACESTUI topic sa devina obiectul ALTUI topic, si avand in vedere faptul ca nu s-au mai exprimat alte puncte de vedere, cu voia dvs as dori sa propun niste idei rezultante.
Intra-devar, autorul articolului observa corect anumite aspecte:
1. Daca te vei duce la un coleg avocat sa-i ceri un sfat intr-o speta, e posibil ca acel coleg al tau sa "se dea rotund" sau sa faca parada de alte cunostinte, nerelevante in speta. Error in eligendo. La fel de posibil e sa-ti dea informatia de care aveai nevoie. Bravo tie si bravo lui.
2. Este de asemeni adevarat ca nu implica nici o responsabilitate juridica pentru acuratetea raspunsului dat, (cu exceptia situatiei in care fac contract cu celalalt avocat pentru emiterea unei opinii legale. In aceasta ultima situatie, acest celalalt avocat este responsabil pentru opinia formulata.)
3. Este dificil, sau cel putin riscant, sa afirmi ca " Consultarilor intraprofesionale
le este specifica lipsa responsabilitatii in exprimarea unor puncte de vedere". Aceasta afirmatie nu are o valoare de adevar bine determinata, avand in vedere multitudinea situatiilor particulare posibile si larghetea conceptului de "consultari intraprofesionale". Cat despre specificitatea amintita, nu reusesc sa vad sustinerea.
4. Nu sunt de acord cu infierarea "dorintei de autoafirmare".
Aceasta este, la urma urmei, ceea ce ne mana pe toti. Este totusi adevarat ca unii exprima "opinii avantate, sau care sunt in realitate evazive", insa nu dorinta de autoafirmare ii determina, ci lipsa de pregatire si lipsa deontologiei profesionale.
5. Gafaitul rece al clientului nu ar trebui sa afecteze claritatea rationamentului juridic si prestatia profesionala a avocatului. In practica, daca nu stii sa construiesti relatia cu clientul, colaborarea va fi mai putin eficienta si pentru unul, si pentru celalalt. sa zicem, in limbaj neacademic, ca trebuie sa-ti strunesti clentul cateodata, insa intotdeauna terbuie sa stabilesti regulile jopcului si ale colaborarii. Cand cineva le incalca, pac. Pinalty. Stiu ca e greu, cateodata, sa concediezi un client, mai ales ca odata cu acesta ti-ai concediat un onorariu. :) But a man must do what a man must do.
6. Nu te bizui decat pe lege si pe ceea ce stii despre ea.
Se aplica aici vorba neaos romaneasca: "Daca un nebun iti zice sa sari in fantana, esti prost daca o faci." La urma urmei, nu colegul avocat are responsabilitaea si onorariul, ci tu insuti.
In concluzie, mult mai bine iei pareri de pe forum, unde nimeni nu poate beneficia de "argumentum ad magister". Si dupa aceea le verifici. Iar de modul in care alegi sau nu sa le pui in practica, esti cu siguranta singurul raspunzator.
Zic bine?
)
Intr-adevar, iata un exemplu de reactie in fata unei critici constructive 
