Excalibur wrote:Ce am vrut eu de la tine?
Sa te uiti peste ce ai scris mai sus si sa-ti dai seama ca ai gresit (la fel la si B_Jim) cand ai spus ca in cazul raspunderii delictuale, competenta apartine intotdeauna instantei civile.
In realitate, de regula, competenta este a instantei comerciale si, numai daca se dovedeste caracterul necomercial al obligatiei, competenta este a instantei civile.
Excalibur, permite-mi sa-ti atrag atentia ca aici nu se greseste ci se exprima opinii. Ii dau dreptate lui KKO ca in practica judecatorul e suveran si va fi singurul care va aprecia justetea argumentelor. Insa rolul forumului este sa discutam si sa impartasim opinii teoretice, nu sa povestim doar ce-a mai hotarat un judecator sau altul, mai luminat sau ba.
Divaghez si eu un pic de la subiectul initial, caci KKO a fost pe sufletul meu iar profesorul de care a povestit mi se pare un formator de creiere, nu doar un "inductor de notiuni" ca 99% din profesori.
Maestrul meu imi spunea ca cel mai mare pacat al unui avocat este... lipsa imaginatiei. A-ti imagina este riscant in 9/10 cazuri, spunea tot el, si de multe ori vei fi contrat dur, dar daca reusesti ca in 1/10 sa ai dreptate cand toti spun ca gresesti, atunci ai dat lovitura. Tot el m-a invatat sa gandesc si sa pun la indoiala tot ceea ce zic marii clasici si mi-a demonstrat ca uneori chiar si ei se inseala. Ceea ce este suveran este LEGEA, iar daca vei avea arta de a convinge judecatorul ca legea se citeste si interpreteaza asa cum crezi tu, atunci poti arunca la gunoi opiniile personale ale marilor autori.
Uneori este riscant sa mergi in instanta si sa-i spui judecatorului: "onorata instanta, acest litigiu este comercial pentru ca asa zicea S. Carpenaru in lucrarea lui ... la pag..., deci n-are sens sa mai argumentam".
Fiind vorba de un forum unde se lanseaza idei, eu imi permit sa-l contrazic pe Carpenaru. Ii admir lucrarea si precizia exprimarii, dar uneori mi se pare ca nu argumenteaza cu exemple practice, ci ramane la teorie. Daca tot a elaborat o lucrare de peste 600 de pagini pe care dai o poala de bani, de ce nu ne-a luminat si pe noi cum naiba este un delict civil intemeiat pe 998 C.civ. sau un cvasi-delict vreodata comercial? Este atat de convins ca prezumtia din art. 4 C.com. are o intindere atat de larga incat nici nu-i mai vine sa dea vreun exemplu de (cvasi)delict comercial.
M-am intors un pic in timp si m-am uitat pe codurile comerciale din 1940, 1906 si 1887. Nu vei gasi reglementari despre delicte comerciale, aidoma Codului civil. Cuvantul delict este folosit doar in sens penal. Apoi am revenit in prezent si am realizat ca actualul cod comercial seamana izbitor de mult cu cele anterioare, este mai degraba o transliterare in limbajul modern a ceea ce era redactat initial in sec. XIX, intocmai ca si Codul civil. Pe atunci, comercianti erau predominant persoanele fizice, neingradite de specialitatea capacitatii juridice si care predominant incheiau numai acte in interesul comertului lor. Era foarte greu sa discerni ce acte erau in interesul comertului si ce era in interes pur personal sau al familiei, din cauza asta s-a instituit prezumtia comercialitatii din art. 4. Dar in prezent majoritatea comerciantilor sunt persoane juridice, iar daca stai sa enumeri cate ramuri de drept exista in prezent si te uiti la dispozitia din art. 1 al C. com. te bufneste rasul.
Un comerciant (p.f. si p.j.) poate fi parte in raporturi de drept al muncii, administrativ, fiscal, proprietate intelectuala, contraventional sau chiar subiect activ al infractiunii (din 1 sept. 2006), astfel incat o dispozitie de genul "acolo unde ea nu dispune se aplica Codul civil" este desueta, chiar atavica.
Realizand vastitatea tipurilor de raporturi juridice in care e implicat comerciantul astazi, prezumtia de comercialitate este atat de mult redusa incat in practica devine aproape o exceptie de genul "numai acele acte savarsite potrivit obiectului de activitate codificat conform CAEN si inregistrat in registrul comertului constituie acte de comert". Si ai sa realizezi ca asta e deja un cliseu masiv sustinut de Ministerul de Finante, mai ales cand inspectorii controleaza contribuabilii. De aceea judecatorul trebuie sa analizeze extrem de atent despre ce este vorba in acel dosar.
Incheind si eu aici, pentru ca subiectul initial fusese demult incheiat, il admir pe KKO pentru ca a avut indrazneala sa gandeasca dincolo de tiparele clasicilor. Cred ca S. Carpenaru a fost un mare autor, dar vremurile merg inainte iar monumentala lui lucrare se intemeiaza pe niste realitati demult apuse, deci ar trebui rescrisa. Iar noi trebuie sa deschidem bine ochii.
, la pag. 55-56 din tratatul lui de Drept comercial
