1. Codul nu prevede nimic in privinta asta. Drept urmare se completeaza cu regulile de drept comun de la procedura contencioasa. Regula fiind judecata publica, publica va fi judecarea cererii necontencioase in prima instanta. Nu cred ca ar trebui pus semnul egalitatii intre judecata instantei si solutionarea contencioasa a unei cereri. Judecata inseamna orice demers prin care o instanta rezolva o cerere ce ii este adresata.iancumatei wrote: 1) judecarea cererii necontencioase se face in prima instanta in sedinta publica?
2) recursul la necontencioasa este judecat intotdeauna de complet format din 3 judecatori?
3) recursul la necontencioasa este totdeauna necontencios?
4) nespecificarea in hotarare ca s-a pronuntat in sedinta publica precum si pronuntarea cu nerespectarea dispozitiilor art. 121 alin 2.(sedinta secreta) duce la nulitatea cererii conform art. 105 alin. 1?
2. Codul nu prevede nimic nici in dispozitiile speciale ale procedurii necontencioase, nici in cele generale ale celei contencioase. Se aplica regulile generale din legea de organizare judecatoreasca care instituie completul de 3 judecatori pentru cauzele judecate in recurs. Daca se prevede altfel in mod expres intr-o procedura necontencioasa speciala, la inscrierea partidelor politice de pilda, habar n-am, nu mi-am deschis inca partid

3. Daca Tabarca admite ca pana si o cerere necontencioasa speciala, cum ar fi cea de inscriere a partidelor politice, sindicatelor, poate sa capete accente contencioase in circumstante speciale, data fiind importanta chestiunii, atunci si recursul se poate contagia cu aceleasi elemente contencioase.
4. Conform 105 alin.1 in niciun caz. Viciul procedural nu consta in necompetenta, ci in nesocotirea formelor legale. Clasic se zice ca lipsa mentiunii determina imposibilitatea verificarii in control judiciar daca hotararea s-a pronuntat in sedinta publica si atunci intervine nulitatea neconditionata si ca nerespectarea secretului sedintei impuse de instanta nu ar atrage nulitatea, sub rezerva dovedirii unei vatamari si a posibilitatii de a o repara prin nulitate.
Acuma eu am constatat ca nici la nesocotirea publicitatii nu exista o prevedere expresa a nulitatii, desi ordinea publica este fara indoiala evidenta. Deci vatamarea nu se prezuma si ar cam trebui dovedita in sensul ca secretul judecatii a lipsit o parte de dreptul apararii, instanta abuzand sub anonimat de puterea-i conferita, cenzurand contradictorialitatea, oralitatea si altele din acelasi registru.
Pe lipsa mentiunii ca hotararea a fost pronuntata public, dovada ar fi si mai grea, cat timp hotararea exista la dosar in materialitatea ei juridica si faptica, deci produce efecte pentru parti transand litigiul. Publicitatea asta mi se pare mai curand un reflex al unui formalism care sa asigure credibilitatea si prestigiul justitiei, iar nu atat drepturile partilor care si asa pot avea oricand acces la hotararea judecatoreasca, precum orice tert interesat.
De ce e instanta de control judiciar atat de sigura ca daca exista mentiune in hotarare atunci inseamna ca s-a pronuntat public, iarasi nu pricep. Se poate ca mentiunea sa fi constituit un fals intelectual. Cum mai verifica instanta de control daca a existat sau nu publicitate, daca altfel ea nu-si poate da seama decat uitandu-se in hotarare? Discutia e interesanta, insa nu-i loc de ea atunci cand te pregatesti pentru INM. Grila-i scurta si rece. Ca si litera legii pur memorata. Nu-ti lasa libertate prea larga ca sa-i descoperi erosul si ratiunea.


La sedinta secreta care de fapt nu-i secreta, chiar nu pot sa vad cum ar putea fi reparata vatamarea produsa. Bunaoara, daca intr-un proces de incredintare a minorului toata lumea afla ca mama umbla trei-la-leu pe centura si pe deasupra e si narcomana, atunci nu vad cum mai repari moralitatea stricata de atata desant public.
