pavel wrote:Din puntul vostru de vedere, raportat la art.297 alin.1 C.pr.civ., daca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, solutia corecta a instantei de apel ar fi desfiintarea sentintei instantei de fond cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanta de fond sa se pronunte si asupra acelui capat de cerere?
Vi se pare legala solutia instantei de apel de a retine cauza si de a se pronunta ea asupra capatului de cerere nesolutionat la fond. Mie mi se par cu totul nelegala aceasta soltutie, deoarece se incalca regulile imperative cu privire la compententa.
.
Ideea ar fi aceea ca atunci cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotararirii conform art.281 indice 2 C.pr.civ. Hotararea pronuntata in acest caz, este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea a carei completare s-a solicitat. In situatia in care partea ar fi utilizat aceasta procedura, nu era afectat principiul gradelor de jurisdictie.
Daca cererea de apel impotriva sentintei vizeaza doar faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere , nu mi se pare corect ca instanta de apel
sa desfiinteze sentinta instantei de fond cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanta de fond sa se pronunte si asupra acelui capat de cerere. Mi s-ar fi parut mai corect ca instanta de apel, analizand sentinta atacata,
in limitele cererii de apel formulate, sa recalifice respectivul apel intr-o cerere de completare si sa-l trimita instantei de fond competente sa pronunte hotararea de completare.
Daca cererea de apel impotriva sentintei vizeaza atat aspectele solutionate prin respectiva sentinta cat si faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, eu zic ca instanta de apel ar fi trebuit
sa disjunga cererea de apel propriuzisa ,impotriva sentintei de fond, cu privire la aspectele solutionate prin aceasta sentinta , de
"motivul de apel " care vizeaza nepronuntarea asupra unui capat de cerere , pe care sa-l recalifice intr-o cerere de completare (in privinta capatului de cerere nesolutionat) iar pe aceasta din urma sa o trimita instantei de fond competenta sa pronunte hotararea de completare.
Ma gandesc ca art.281^2 C.pr.civ a fost reglementat tocmai in scopul de a asigura completarea hotararilor in cazul omisiunii solutionarii unui capat de cerere si respectarii principiului gradelor de jurisdictie.Pe de alta parte, cererea de apel nu poate viza decat sentinta prin care instanta de fond
s-a pronuntat asupra unor capete de cerere (Motivul ca instanta
nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, in opinia mea, nu poate constitui motiv de apel/recurs ci doar obiectul unei cereri de completare. Ori de revizuire , conf.art.322 pct.2)
In alta ordine de idei,o situatie paradoxala ar fi aceea in care, pentru nesolutionarea unui capat de cerere, partea interesata ar face, simultan, atat cerere de completare a sentintei (conf.art.281^2 C.pr.civ) cat si apel impotriva aceleiasi sentinte. In prima situatie s-ar obtine o hotarare supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea a carei completare s-a cerut, timp in care se obtine, in apel, o alta hotarare care statueaza asupra aceluiasi aspect, atacabila cu recurs. Ce ne facem daca cele doua hotarari (in completare si in apel) sunt potrivnice ????
