Un argument si pentru inlatuarea prevederilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 ?
Nu o fi in interesul minorului sa primeasca pensie?
art. 242 Cod pr.civ sau art. 2 alin. 3 Lg. 272/2004?
-
leustean
Sa apelam si la tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte care, potrivit Constitutiei, fac parte din dreptul intern si care se aplica cu intaietate in caz de neconcordanta cu legile interne si sa vedem ce gasim in materia protectia drepturilor copilului.
Vom putea aprecia cu o mult mai mare usurinta si, fara doar si poate strict in baza legii, asupra masurilor care pot fi dispuse pentru a face aplicabile asemenea dispozitii, care altfel ar ramane simple recomandari.
Iata un citat din preambulul Conventiei cu privire la drepturile copilului:
1.(...) "data fiind lipsa sa de maturitate fizica si intelectuala, copilul are nevoie de protectie si ingrijire speciale, inclusiv de o protectie juridica adecvata, atat inainte cat si dupa nasterea sa",
2."amintind dispozitiile Declaratiei cu privire la principiile sociale si juridice aplicabile protectiei si bunastarii copiilor, cu referire speciala la practicile in materie de plasament familial si de adoptie pe plan national si international, precum si Regulile minimale standard ale Natiunilor Unite privind administrarea justitiei in cazul minorilor (Regulile de la Beijing)"
De asemenea, art. 3 si urmatoarele pot oferi solutii in acest sens:
Art. 3
1. In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.
Din aceasta perspectiva, autoritatile statului si instantele judecatoresti devin OBLIGATE sa ia masuri in acest sens, pentru a face aplicabile aceste dispozitii, obligatorii pentru Statul Roman.
Chiar si masura de a solutiona o cerer de acordare a pensiei de intretinere in absenta partilor, chiar daca nu s-a solicitat judecata in lipsa de cel putin una dintre parti.
Art. 242 Cpc nu mai are intaietate in aceasta situatie, fata de textele constitutionale amintite (art. 11 si art. 20 Constitutia Romaniei).
Sint convins printre altele si de faptul ca insasi CEDO ar aprecia in acelasi sens.
Inclusiv morala, de care acest topic devine legat, topic creat tot de tine, Norocel!
Numai bine!
Vom putea aprecia cu o mult mai mare usurinta si, fara doar si poate strict in baza legii, asupra masurilor care pot fi dispuse pentru a face aplicabile asemenea dispozitii, care altfel ar ramane simple recomandari.
Iata un citat din preambulul Conventiei cu privire la drepturile copilului:
1.(...) "data fiind lipsa sa de maturitate fizica si intelectuala, copilul are nevoie de protectie si ingrijire speciale, inclusiv de o protectie juridica adecvata, atat inainte cat si dupa nasterea sa",
2."amintind dispozitiile Declaratiei cu privire la principiile sociale si juridice aplicabile protectiei si bunastarii copiilor, cu referire speciala la practicile in materie de plasament familial si de adoptie pe plan national si international, precum si Regulile minimale standard ale Natiunilor Unite privind administrarea justitiei in cazul minorilor (Regulile de la Beijing)"
De asemenea, art. 3 si urmatoarele pot oferi solutii in acest sens:
Art. 3
1. In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.
Din aceasta perspectiva, autoritatile statului si instantele judecatoresti devin OBLIGATE sa ia masuri in acest sens, pentru a face aplicabile aceste dispozitii, obligatorii pentru Statul Roman.
Chiar si masura de a solutiona o cerer de acordare a pensiei de intretinere in absenta partilor, chiar daca nu s-a solicitat judecata in lipsa de cel putin una dintre parti.
Art. 242 Cpc nu mai are intaietate in aceasta situatie, fata de textele constitutionale amintite (art. 11 si art. 20 Constitutia Romaniei).
Sint convins printre altele si de faptul ca insasi CEDO ar aprecia in acelasi sens.
Inclusiv morala, de care acest topic devine legat, topic creat tot de tine, Norocel!
Numai bine!
-
attorneyatlaw
Lawprofile, eu cred ca rationaentul tau ar fi Ok daca nu ar avea o hiba majora in chiar "ipoteza" .
Pleci adica de la premisa ca reprezentantul legal al minorului a stiut ca daca nu se prezinta i se va suspenda cauza si in plus a inteles sa se prevaleze de chestia asta
Ca toata lumea trebuie sa cunoasca dispozitiile legii si nimeni nu poate invoca necunoasterea legii asta stiu dar mai stiu si ca asta e un deziderat minunat insa din pacate imposibil de atins. Viata ne spune ca oamenii fara studii juridice cu de-abia isi cunosc drepturile lor fundamentale iar procedura civila nu stiu deloc.
Imprejurare care sigur ca nu-i va fi scapat judecatorului cauzei care nu a inteles sa sanctioneze minorul pentru ca reprezentantul sau legal nu a invatat pe branci la procedura civila inainte de a introduce cererea, asa incat sa stie foarte bine ce zice 242 c.pr.civ.Ca sa renunti la ceva trebuie mai intai sa stii ca ai la ce sa renunti si apoi sa stii ca poti renunta.
Abia dupa aia vorbim de disponibilitate.
Pana atunci vorbim de oameni simpli, care nu au prea multa carte si nici bani de avocati, insa care stiu ca daca vor ca ai lor copii sa traiasca mai bine putin pot cere de la parintele lipsa mai mult. Prin instanta.
Sunt poate oameni care muncesc cu ziua si cu palmele si haber nu au ca daca nu vin la judecata li se suspenda cauza. Si nici ca daca vor sa nu li se suspende trebuie sa invoce 242 alin ultim.
Mi se pare greu sa presupun ca un astfel de om a inteles ca daca nu vine i se va suspenda cauza si a inteles sa se foloseasca de treaba asta, in exercitiul drepturilor sale procesuale.
Tu cum de te-ai gandit asa?
Pleci adica de la premisa ca reprezentantul legal al minorului a stiut ca daca nu se prezinta i se va suspenda cauza si in plus a inteles sa se prevaleze de chestia asta
Ca toata lumea trebuie sa cunoasca dispozitiile legii si nimeni nu poate invoca necunoasterea legii asta stiu dar mai stiu si ca asta e un deziderat minunat insa din pacate imposibil de atins. Viata ne spune ca oamenii fara studii juridice cu de-abia isi cunosc drepturile lor fundamentale iar procedura civila nu stiu deloc.
Imprejurare care sigur ca nu-i va fi scapat judecatorului cauzei care nu a inteles sa sanctioneze minorul pentru ca reprezentantul sau legal nu a invatat pe branci la procedura civila inainte de a introduce cererea, asa incat sa stie foarte bine ce zice 242 c.pr.civ.Ca sa renunti la ceva trebuie mai intai sa stii ca ai la ce sa renunti si apoi sa stii ca poti renunta.
Abia dupa aia vorbim de disponibilitate.
Pana atunci vorbim de oameni simpli, care nu au prea multa carte si nici bani de avocati, insa care stiu ca daca vor ca ai lor copii sa traiasca mai bine putin pot cere de la parintele lipsa mai mult. Prin instanta.
Sunt poate oameni care muncesc cu ziua si cu palmele si haber nu au ca daca nu vin la judecata li se suspenda cauza. Si nici ca daca vor sa nu li se suspende trebuie sa invoce 242 alin ultim.
Mi se pare greu sa presupun ca un astfel de om a inteles ca daca nu vine i se va suspenda cauza si a inteles sa se foloseasca de treaba asta, in exercitiul drepturilor sale procesuale.
Tu cum de te-ai gandit asa?
-
lawprofile
Eu cred ca rationamentul meu n-are absolut nici o hiba.attorneyatlaw wrote:Lawprofile, eu cred ca rationaentul tau ar fi Ok daca nu ar avea o hiba majora in chiar "ipoteza" .
Pleci adica de la premisa ca reprezentantul legal al minorului a stiut ca daca nu se prezinta i se va suspenda cauza si in plus a inteles sa se prevaleze de chestia asta
Ca toata lumea trebuie sa cunoasca dispozitiile legii si nimeni nu poate invoca necunoasterea legii asta stiu dar mai stiu si ca asta e un deziderat minunat insa din pacate imposibil de atins. Viata ne spune ca oamenii fara studii juridice cu de-abia isi cunosc drepturile lor fundamentale iar procedura civila nu stiu deloc.
Imprejurare care sigur ca nu-i va fi scapat judecatorului cauzei care nu a inteles sa sanctioneze minorul pentru ca reprezentantul sau legal nu a invatat pe branci la procedura civila inainte de a introduce cererea, asa incat sa stie foarte bine ce zice 242 c.pr.civ.Ca sa renunti la ceva trebuie mai intai sa stii ca ai la ce sa renunti si apoi sa stii ca poti renunta.
Abia dupa aia vorbim de disponibilitate.
Pana atunci vorbim de oameni simpli, care nu au prea multa carte si nici bani de avocati, insa care stiu ca daca vor ca ai lor copii sa traiasca mai bine putin pot cere de la parintele lipsa mai mult. Prin instanta.
Sunt poate oameni care muncesc cu ziua si cu palmele si haber nu au ca daca nu vin la judecata li se suspenda cauza. Si nici ca daca vor sa nu li se suspende trebuie sa invoce 242 alin ultim.
Mi se pare greu sa presupun ca un astfel de om a inteles ca daca nu vine i se va suspenda cauza si a inteles sa se foloseasca de treaba asta, in exercitiul drepturilor sale procesuale.
Tu cum de te-ai gandit asa?
Legea extrage din neprezentarea partii prezumtia ca aceasta vrea sa suspende judecata;si ca atare obliga pe judecator sa actioneze in consecinta.
Tu ignori legea si extragi propria ta prezumtie si anume ca justitiabilul nu cunoaste legea.Ciudat!Ma rog, e dreptul tau sa crezi ce vrei despre ce e in capul omului dar eu o sa respect totusi legea.
In plus, nu e nici o nenorocire daca reprezentantul nu stia ca se suspenda procesul.Poate veni oricand sa-l continuie.Si asta tocmai pt ca neprezentarea la strigarea pricinii nu e un act de dispozitie.
In alta ordine de idei, C. pr. civ. spune ca atunci cand un act de dispozitie(care pune capat procesului) este nefavorabil minorului, instanta va continua procesul.Vreau sa imi spui care e acel act de dispozitie in cazul nostru!Ca eu nu-l vad...
-
kko
-
leustean
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 26 guests