Re:
Posted: 16 Apr 2012, 22:09
justitiabilul wrote:Distinctia ta, foarte migaloasa, referitoare la caracterul jurisdictional sau administrativ al declinarii, este daramata de art. 45 din C.p.p., care extinde aceasta institutie si la o faza nejurisdictionala.
Acum, preiei o eroare de mai sus si o justifici... Sunt de acord ca instanta TRIMITE dosarul parchetului pentru efectuarea urmaririi penale. De altfel, nici nu si-ar putea declina competenta, cata vreme aceasta exista!!! Dar in speta era vorba despre situatia inversa.
Alta eroare in ipotezen vorbesti despre o plangere gresit indreptata. In speta plangerea era corect indreptata. Pentru toate infractiunile care sunt de competenta instantei, identificarea autorilor ramane in sarcina si competenta politiei.
Si, citind argumentele tale de la topicul asta, nu observ decat ca te contrazici in nestire.. ba ca declinarea functioneaza intre organe din acelasi sistem, ba ca trimiterea intre suborgane ale aceluiasi organ...Oricum, terminologia este originala si nu am gasit-o in cursurile de dr.pr.pen, spre care, cu modestie, ma indrepti.
Una este alta, in momentul in care parchetul constata ca nu are competenta materiala pentrui a cerceta o infractiune de abuz de incredere sau de calomnie, trimite dosarul la instanta competenta. Ceea ce aratam eu este ca treaba asta se cheama DECLINARE de competenta. Si insist, pentru ca Parchetul nu este absolut de loc competent sa cerceteze aceasta infractiune, iar prin trimiterea dosarului se aplica prevederile de la art. 33 si 45 din C.p.p.,( in caz de necompetenta teritoriala).
Oricum, nu are sens sa imi repet argumentele la nesfarsit, asa ca, pana la o alta opinie pertinenta, nu mai revin pe topicul asta.