andreid wrote:
"Posesia de rea-credinta ramane in sfera de ocrotire a art 208 in orice alte situatii, decat acelea in care faptuitorul este cel caruia ii apartine bunul. Opinia dominanta in doctrina si practica penala este in sensul ca si posesia nelegitima este ocrotita ...
"...suficienta fiind aparenta legitimitatii posesiei sau detentiei ...Atat de preocupat a fost legiuitorul de a nu modifica aceasta aparenta pe alte cai decat legale, incat nici proprietarul n-ar putea sa-si ia prin furt bunul propriu aflat in detentia legitima a altei persoane". G.Antoniu, Nistoreanu, Dobrinoiu etc.
Deci, Andreotti, ai inteles gresit, odata cu autorul citat de tine, daca si numai daca l-ai citat tu bine (mai inteligent ca noi toti, nu numai ca tine, astfel cum te-ai exprimat), pentru ca faptuitorul caruia ii apartine bunul nu este o exceptie, ci o consecinta a apararii unei posesii sau detentii legitime sau care au o astfel de aparenta.
In speta numai legitima nu era posesia lui A. Si daca prvesti logic, pare absurd ca cel care a furat de la adevaratul proprietar, sa fie aparat de lege la fel ca adevaratul proprietar.
In plus, chiar daca este inclusa la infractiunile contra patrimoniului, incriminarea tainuirii are ca scop usurarea prinderii urmei bunurilor provenite prin infractiuni (aceiasi autori).
Limpede cristal.
