Speta

[mariusms]

Mai spun asa. Masura confiscarii nu are de a face cu dreptul de proprietate. Nu exista nicun fel de legatura intre masura de siguranta a confiscarii si dreptul real ce se exercita asupra unui bun mobil. Din punct de vedere penal, nu conteaza daca hotul are ori nu are un drept real asupra bunului.

Am arătat că voi continua discuţia fără aprecieri personale şi voi ignora de acum încolo derapajele unora.

Tu spune ce vrei, dar bunul se confiscă.
Eşti tu aşa sigur că nu are legătură măsura confiscării cu dreptul de proprietate? Dacă bunul furat se confiscă de la făptuitor, măsura fiind IMPRESCRIPTIBILĂ potrivit legii, şi indiferent că vrei tu să "mai spui aşa ...", este destul de clar că art. 118 şi 126 C.pen. apără dreptul de proprietate al celui vătămat, acesta având dreptul să i se restituie bunul şi recunoscându-i-se proprietatea oricând, neobstrucţionată de o aşa-zisă posesie obţinută prin nenorocirea altora.
Nu trebuie să fii geniu ca să observi că perpetuitatea dreptului de proprietate (al celui vătămat desigur, că vorbim de infracţiuni aici) este garantată prin art. 118 şi 126 Cod penal.

[parole]

Hai sa te intreb ceva, poate asa o sa intelegi de ce proprietatea e una si stapanirea materiala e alta. Daca persoana vatamata ar fi un simplu posesor de fapt ori chiar un detentor precar, neavand un drept de proprietate mobiliara, s-ar mai putea dispune masura confiscarii dupa 30 de ani de la savarsirea faptei? Vei spune da, reparatia consacrata de art. 118 al.1 lit.e este imprescriptibila - iar nu confiscarea, aici nu intervine confiscarea cum zici tu, ci restituirea, insa tot in temeiul lui 118, masura de siguranta pentru care legiuitorul penal nu instituie termene de prescriptie-.

Atunci, daca restituirea opereaza si fata de posesorul de fapt si fata de cel care detine precar, ce valoare sociala apara furtul si implicit masura de siguranta a restituirii, de care furtul este indisolubil legata? Proprietatea mobiliara? Apara ceea ce tratatele de penal spun ca se constituie in obiectul juridic al infractiunii de furt. Nu-mi aduc aminte sa se vb de proprietate. Ba dimpotriva, valoarea sociala protejata e mult mai larga decat un drept de proprietate. Stapanirea materiala este de esenta valorii protejate, proprietatea de natura ei. Or, daca obiectul protectiei prin masura de siguranta a restituirii este stapanirea materiala a persoanei vatamate, atunci inseamna ca din perspectiva legiuitorului penal, de-l tot invoci cu atata fervoare, daca persoana vatamata avea ori nu un drept de proprietate este insignifiant.

Afirmatia prof. Filipescu e gresita fundamental. Elementul material se dobandeste instantaneu, din secunda imediat urmatoare apropriatiunii. Asta urmareste hotul. Sa intra in stapanirea corpusului. Si asta si obtine, alaturi de animus de ce le mai multe ori, cu exceptia situatiei cand fura pentru altul.

Eu inteleg ca te-ai gandit la ce-o fi vrut profesorul sa spuna, intrucat profesorul a spus-o sec, fara sa mai argumenteze, dar impresia mea este ca profesorul apeleaza la notiuni de drept penal, fara sa stie penal, dupa cum tu apelezi la notiuni de drept civil, fara sa stii drept civil.

Oricum e admirabil efortul tau de a te documenta si de gasi explicatii la solutiile conexe penalului, avansate de profesorul Filipescu. Si profesorii gresesc, n-ai frica. Sa ai carte nu inseamna sa stii solutia profesorului, ci s-o intelegi, ca s-o poti combate ori sustine. Or, atata timp cat profesorul nostru, familist prin formatie, civilist prin extensie, acrediteaza solutii civile prin mijloace penale, fara sa le argumenteze, imi ingadui sa nu fiu de acord.

Pe scurt, explicatia gasita de tine este inteligenta, fara doar si poate, dar dupa mine, gresita.

[mariusms]

... Daca persoana vatamata ar fi un simplu posesor de fapt ori chiar un detentor precar, neavand un drept de proprietate mobiliara, s-ar mai putea dispune masura confiscarii dupa 30 de ani de la savarsirea faptei? Vei spune da, reparatia consacrata de art. 118 al.1 lit.e este imprescriptibila - iar nu confiscarea, aici nu intervine confiscarea cum zici tu, ci restituirea, insa tot in temeiul lui 118, masura de siguranta pentru care legiuitorul penal nu instituie termene de prescriptie-.
Atunci, daca restituirea opereaza si fata de posesorul de fapt si fata de cel care detine precar, ce valoare sociala apara furtul si implicit masura de siguranta a restituirii, de care furtul este indisolubil legata? Proprietatea mobiliara? Apara ceea ce tratatele de penal spun ca se constituie in obiectul juridic al infractiunii de furt. Nu-mi aduc aminte sa se vb de proprietate.

În primul rând, am spus că bunul se restituie proprietarului, pentru că avem o speţă şi la ea m-am referit, în care mai avem şi un aşa-zis posesor (hoţul care a fost prăduit), dar ar fi absurd să ne luăm după teoria ta şi să fie acesta din urmă despăgubit. De aceea am şi făcut astfel grila, ca să se vadă clar că nu trebuie să se considere că hoţul va fi vreodată posesor şi uzucapant, pentru că bunul furat are o altă destinaţie - confiscarea specială. Am spus confiscare generic, pentru că în prealabil operează restituirea către proprietar sau posesor de bună-credinţă (posesia de bună-credinţă = proprietate).
Restituirea este imprescriptibilă, pentru că măsura confiscării, imprescriptibilă, se ia numai dacă nu a fost restituit bunul părţii vătămate, pentru a fi despăgubită. Care parte vătămată? În niciun caz hoţul prăduit (care nu contează în ecuaţia restituirii, pentru că el, furând bunul, va fi lipsit oricum de acesta, în urma măsurii de siguranţă), ci adevăratul proprietar, după caz detentor al bunului. Şi acesta este un argument că hoţul prăduit nu poate fi subiect pasiv al unui furt.

[paisie]

Acum te rog dezvolta teoria ta pe bunurile de gen :P

[agenda]

Acum te rog dezvolta teoria ta pe bunurile de gen :P

chiar asa mai paisie.nu sti tu oare ca D-na Ciuciulina este individual determinata?

[mariusms]

Acum te rog dezvolta teoria ta pe bunurile de gen :P

genera non pereunt.

[mariusms]

Acum te rog dezvolta teoria ta pe bunurile de gen :P

chiar asa mai paisie.nu sti tu oare ca D-na Ciuciulina este individual determinata?

[ALLKOZ]

Vrem dreptul penal inapoi !!!!

Fac un apel catre toti forumistii de buna-credinta sa facem front comun in fata incercarii deosebit de grele la care este supus dreptul penal de catre nteroristuln mariusms. Acesta, fara niciun anunt prealabil, a declansat un atac sinucigas de proportii cu o “teorie” extrem de exotica si nociva pentru ideea de drept in general. Ce a urmat in postarile sale este un adevarat carnagiu la care nu trebuie sa asistam nepasatori. Dreptul penal reprezinta o mostenire valoroasa a poporului roman pe care, la randul nostru, trebuie sa o lasam generatiilor urmatoare nealterata. Altfel, vom fi aspru judecati.
Combatantul nostrum face grave si iremediabile confuzii intre institutiile de drept penal si cele de drept civil decapitandu-le si amputandu-le orice logica.
Asa cum s-a mai afirmat, masurile de siguranta nu au de-a face cu dreptul de proprietate. Una este o institutie de drept penal, cealalta este o institutie reglementata de dreptul civil. Masurile de siguranta se iau cu un scop precis, respectiv combaterea unor stari de pericol potential generatoare de noi fapte penale. Este incredibil cum se fac corelatii cu totul si cu totul artificiale.


Sa spicuim cateva atacuri navale, aeriene si terestre asupra dreptului penal si civil:

Astfel, se recunoaste posesia mobilelor numai celui care o obtine fara savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, caz in care posesia se va confunda cu proprietatea.
Iar in cazul hotului (de prescriptie instantanee nu poate fi vorba, fiind unanim admis ca se aplica numai posesorului de buna-credinta), nu putem vorbi de uzucapiune si nici de posesie (de altfel, prof. Stoica spunea ca uzucapiunea este chiar posesia utila), pentru ca, astfel cum se prevede la art. 126 C.pen., masurile de siguranta nu se prescriu. Iar masurile de siguranta sunt sanctiuni independente de raspunderea penala.

Posesia mobilelor se recunoaste si atunci cand s-a dobandit printr-o fapta penala din moment ce prof. Barsan arata ca Hotul poate uzucapa (avand o posesie utila) bunul furat. Am impresia ca inca nu pricepi ca poti intra in posesia bunului printr-o fapta penala si sa ai apoi o posesie utila care sa duca la uzucapiune, pentru ca altfel nu vad cum ai putut emite asemenea enormitati. Masurile de siguranta nu se prescriu pentru ca sunt luate in scopul inlaturarii unei stari de pericol si pentru a face posibil preintampinarea savarsirii faptelor penale, iar acea stare de pericol nu este inlaturata de trecerea timpului. La pedepse este tocmai invers, de aceea se prescriu.

De aceea, consider ca teoria care pledeaza pentru uzucapiunea mobilelor de catre hot si implicit posesia acestora, care are la baza "imprescriptibilitatea extinctiva" a proprietatii mobilelor si imobilelor, nu poate sa fie un argument care sa combata o teorie bazata pe prevederi care tin de ordinea publica, de drept public (penalul), iar bunurile furate putand fi oricand confiscate conf. art. 126 C.pen., pentru inlaturarea unei stari de pericol, confiscare ce nu depinde existenta raspunderii penale a hotului.

8O 8O 8O

O fraza extreme de ambigua care releva cofuziile in care traieste sugubatul nostru nteroristiciann. Cine a inteles ceva de aici, primeste 100 ron si trei bonuri de masa.

Acest argument al d-lui V. Stoica (tot respectul) cade si in fata dispozitiilor art. 41 din Constitutie, pentru ca lege care poate stabili continutul dreptului de proprietate, si una chiar speciala, este si Codul penal

8O

Art. 41 din Constitutie se refera la “Munca si protectia sociala a muncii”. 8O La fel, cine desluseste ceva de aici participa la o tombola a TVR.
Din nou, cu tot respectul dar reglementarea continutului dreptului de proprietate apartine dreptului civil. Dreptul penal doar ocroteste respectarea acestui drept, ceea ce este cu totul altceva.

Acestea fiind spuse, si admitand ca si eu eram candva in sensul solutiei ca hotul hotului tot furt savarseste, nu pot decat sa accept ca nu este furt ci o alta infractiune, tainuirea. Daca a mai fost si o violenta, aceasta nu are decat sa intre in concurs cu tainuirea, excluzandu-se talharia in aceasta situatie

8O 8O

Ooooo, myyyy good !!!!! Ciuntim infractiunile dupa bunul plac. Avem violente in scop de furt si facem tainuire in concurs cu violente. Facem deci hibrizi, tocanite si ciulama. Sau mai bine un platou rece: sunca, cascaval, telemea, salam sibiu, masline, somon fume pe salata de cruditati, rosie natur , castraveti !!! Masa este gata, copii.

Ca supliment analogic, ar fi destul de absurd sa admitem ca "hotul" poate fi vatamat in patrimoniul sau prin lipsirea de niste bunuri care au destinatia confiscarii speciale (nicidecum a uzucapiunii de lunga durata).

Pai destinatia confiscarii o are si bunul proprietarului faptuitor folosit la savarsirea de infractiuni. Inseamna, dupa logica ta, ca ar fi absurd sa spunem ca ar fi vatamat daca i-l furam.

Eşti tu aşa sigur că nu are legătură măsura confiscării cu dreptul de proprietate? Dacă bunul furat se confiscă de la făptuitor, măsura fiind IMPRESCRIPTIBILĂ potrivit legii, şi indiferent că vrei tu să "mai spui aşa ...", este destul de clar că art. 118 şi 126 C.pen. apără dreptul de proprietate al celui vătămat, acesta având dreptul să i se restituie bunul şi recunoscându-i-se proprietatea oricând, neobstrucţionată de o aşa-zisă posesie obţinută prin nenorocirea altora

Confunzi restituirea cu masura confiscarii. Atentie !!!! Confiscarea se dispune DACA bunul nu este RESTITUIT persoanei vatamate. Restituire se face pe latura civila si nu este consecinta confiscarii. Vezi art. 14, alin. 3, lit. a C.p.p. Daca s-a restituit (pe actiunea civila), logic, bunul nu se mai confisca. Confiscarea fiind imprescriptibila nu se deduce de aici ca i s-ar recunoaste proprietatea oricand. Prin confiscare bunul ajunge la stat. Prin restituire, ajunge la persoana vatamata. E o diferenta.

...să se vadă clar că nu trebuie să se considere că hoţul va fi vreodată posesor şi uzucapant, pentru că bunul furat are o altă destinaţie - confiscarea specială

Destinatia confiscarii a unui bun nu va impiedica niciodata ca posesia acelui bun sa-si produca efectele atunci cand ea este utila. Iti reamintesc teoria uzucaparii mobilelor: hotul, daca exercita o posesie utila poate uzucapa. Deci, chiar daca bunul hotului are destinatia confiscarii.

în prealabil operează restituirea către proprietar sau posesor de bună-credinţă (posesia de bună-credinţă = proprietate)

Restituirea se face persoanei vatamate, care poate sa nu fie adevaratul proprietar. Asta se va rezolva intr-o actiune civila. Asta nu intelegi tu. Persoana vatamata este persoana din posesia careia i s-a luat bunul, chiar daca acea persoana nu este adevaratul proprietar. Cum am mai spus: stabilirea adevaratului proprietar se va face pe calea civila.

Restituirea este imprescriptibilă, pentru că măsura confiscării, imprescriptibilă, se ia numai dacă nu a fost restituit bunul părţii vătămate, pentru a fi despăgubită. Care parte vătămată? În niciun caz hoţul prăduit (care nu contează în ecuaţia restituirii, pentru că el, furând bunul, va fi lipsit oricum de acesta, în urma măsurii de siguranţă), ci adevăratul proprietar, după caz detentor al bunului. Şi acesta este un argument că hoţul prăduit nu poate fi subiect pasiv al unui furt.

Imprescriptibilitatea de la art. 126 C.p. se refera la masura de siguranta a confiscarii, iar nu la restituire. Restituirea nu este masura de siguranta, ci reparatia pe cale civila in natura ( vezi art. 14, alin. 3, lit. a C.p.p.). Parte vatamata este considerata persoana din posesia careia s-a luat bunul, chiar daca ea, la randul ei, este hot. Asta pentru ca in penal se apara posesia. Iar posesorul poate sa nu fie adevaratul proprietar. Chiar hotul poate fi posesor din moment ce poate uzucapa bunul. Asta nu poti tu intelege. Ma faci sa ma repet. Primul hot nu va fi lipsit de bun. Daca nu se declanseaza urmarirea penala impotriva lui si nu va fi tras la raspundere penala pentru furt (exclud si vreo actiune civila in revendicare), bunul va ramane al lui pe veci. Evident, din momentul in care se declanseaza tragerea lui la raspundere penala, bunul ii va fi si lui confiscat. Dar toate la randul lor. La fel ca la civil. Reclamantul A care revendica un bun, poate ca nu-i el adevaratul proprietar. Daca A castiga bunul, acesta poate ramane pe veci al sau. Dar asta nu inseamna ca nu poate aparea alta persoana, B, care va revendica bunul (aratand ca de fapt ea este adevaratul proprietar) si astfel se va dovedi ca A nu era proprietar.
Deci posesorul este persoana vatamata. Iar posesor poate fi si un hot, asa cum s-a aratat.

Ti-as fi spus mai multe si mai sistematizat, dar sunt obosit si mi-e tare somn. Voi intra mai rar pe forum pentru ca am destula treaba. Ai grija ce spui. Te-ai compromis destul cu teoria asta. E cazul sa-ti vezi de jucariile tale si sa nu incerci marea cu degetul.

Inca o data: da-ne dreptul penal inapoi !!!!!

[mariusms]

Vrem dreptul penal inapoi !!!!
Asa cum s-a mai afirmat, masurile de siguranta nu au de-a face cu dreptul de proprietate. Una este o institutie de drept penal, cealalta este o institutie reglementata de dreptul civil. Masurile de siguranta se iau cu un scop precis, respectiv combaterea unor stari de pericol potential generatoare de noi fapte penale. Este incredibil cum se fac corelatii cu totul si cu totul artificiale.

Eşti tu sigur că ai "avut" vreodată dreptul penal, ca să ţi se "restituie"?
Eşti într-o mare eroare. Şi confiscarea şi restituirea sunt "atinse" de Codul penal. Cred că iar te-au surmenat orele târzii la care te "concentrezi". Apropo, cât timp ţi-a luat să scrii proza asta ieftină?
Am spus-o deja: Dacă bunul furat se confiscă de la făptuitor, măsura fiind IMPRESCRIPTIBILĂ potrivit legii, este destul de clar că art. 118 şi 126 C.pen. apără dreptul de proprietate al celui vătămat, acesta având dreptul să i se restituie bunul şi recunoscându-i-se proprietatea oricând, neobstrucţionată de o aşa-zisă posesie obţinută prin nenorocirea altora.
Nu trebuie să fii geniu ca să observi că perpetuitatea dreptului de proprietate (al celui vătămat desigur, că vorbim de infracţiuni aici) este garantată prin art. 118 şi 126 Cod penal."

Acest argument al d-lui V. Stoica (tot respectul) cade si in fata dispozitiilor art. 41 din Constitutie, pentru ca lege care poate stabili continutul dreptului de proprietate, si una chiar speciala, este si Codul penal

Art. 41 din Constitutie se refera la “Munca si protectia sociala a muncii”. 8O La fel, cine desluseste ceva de aici participa la o tombola a TVR.
Din nou, cu tot respectul dar reglementarea continutului dreptului de proprietate apartine dreptului civil. Dreptul penal doar ocroteste respectarea acestui drept, ceea ce este cu totul altceva.

Era art. 44, mă rog, oricine poate scrie greşit o cifră din eroare materială. Puteai să deduci asta, văzând şi art. 44.

Confunzi restituirea cu masura confiscarii. Atentie !!!! Confiscarea se dispune DACA bunul nu este RESTITUIT persoanei vatamate. Restituire se face pe latura civila si nu este consecinta confiscarii. Vezi art. 14, alin. 3, lit. a C.p.p. Daca s-a restituit (pe actiunea civila), logic, bunul nu se mai confisca. Confiscarea fiind imprescriptibila nu se deduce de aici ca i s-ar recunoaste proprietatea oricand. Prin confiscare bunul ajunge la stat. Prin restituire, ajunge la persoana vatamata. E o diferenta.

Restituirea se face în temeiul instituţiei confiscării specile. Este imprescriptibilă, având în vedere că însăşi confiscarea este imprescriptibilă, iar cum restituirea se face înainte de confiscare, concluzia care trebuie trasă este simplă şi pentru un şcoler de clasa a II-a.

Deja te-ai concentrat prea mult şi tot nu ai realizat că este imposibil deuzucapat un bun mobil destinat confiscării (imprescriptibile, conf. C.pen.), după caz restituirii (tot imprescriptibile) celui care nu săvârşeşte fapta penală. Sorry, dar eu n-am ce să-ţi fac. Noroc cu Codul penal, care este foarte clar, fără loc de interpretări generate de lipsa la inventar a unor plăcute activităţi nocturne - pupici.

În rest, poţi să furi şi să uzucapezi în linişte bunul mobil furat. Tot ţi se confiscă, enytime (bineînţele, dacă ÎN PREALABIL nu se restituie celui căruia nu i se poate confisca).
Încă nu ai cu cine să-ţi petreci timpul noaptea? Propun o chetă să luăm o gonflabilă pentru alkoko (îi dăm şi poza cu celebra deputată italiană).

[parole]

Restituirea este imprescriptibilă, pentru că măsura confiscării, imprescriptibilă, se ia numai dacă nu a fost restituit bunul părţii vătămate, pentru a fi despăgubită. Care parte vătămată? În niciun caz hoţul prăduit (care nu contează în ecuaţia restituirii, pentru că el, furând bunul, va fi lipsit oricum de acesta, în urma măsurii de siguranţă), ci adevăratul proprietar, după caz detentor al bunului. Şi acesta este un argument că hoţul prăduit nu poate fi subiect pasiv al unui furt.

Imprescriptibilitatea de la art. 126 C.p. se refera la masura de siguranta a confiscarii, iar nu la restituire. Restituirea nu este masura de siguranta, ci reparatia pe cale civila in natura ( vezi art. 14, alin. 3, lit. a C.p.p.).

Strict literal, textul de la 118 e intitulat confiscarea speciala si vorbeste de cazuri de confiscare speciala. Totusi, de esenta acestei masuri de siguranta este ca starea de pericol este inlaturata prin trecerea silita a bunului din sfera de stapanire a celui care-l detine ilegal intr-o alta sfera de stapanire. Odata ce faptuitorul a fost lipsit de bun, starea de pericol este anihilata, indiferent in mainile cui s-ar afla ulterior acel bun. Astfel, fie ca bunul este confiscat, deci trecut in patrimoniul statului, fie ca el este restituit persoanei vatamate, deci trecut silit in patrimoniul acesteia, faptuitorul este lipsit de bun si starea de pericol este inlaturata. In aceasta logica, poate cam trasa de par pentru un text al codului penal, si restituirea care tine loc de confiscare e o masura de siguranta.

Pe de alta parte, restituirea bunului de la hot catre persoana vatamata se poate face si pe alte cai decat pe cele ale actiunii civile. Persoana vatamata nu este obligata sa se constituie parte civila, cum nu se poate constitui nici parte vatamata daca nu voieste. Totusi, nu s-ar putea admite ca, nefiind declansata latura civila a procesului penal, nu ar mai opera restituirea. Art.169 Cpp obliga pe procuror ori instanta sa dispuna restituirea daca va constata ca acesta a fost luat pe nedrept. Iar aceasta masura procesuala poate fi luata oricand de a lungul procesului penal.

Oricum astea sunt chestiuni colaterale problemei. Chiar imprescriptibila de ar fi masura restituirii ca masura de siguranta, asta tot nu afecteaza in niciun fel posibilitatea pentru hot de a dobandi dreptul de proprietate mobiliara pe calea uzucapiunii. Cel mult am putea vorbi de un drept de proprietate afectat de modalitatea conditiei rezolutorii negative, aceea de a nu se declansa procesul penal si de a nu se pronunta restiturirea. Insa, un drept de proprietare rezolubil este pana la momentul cand se realizeaza conditia, un drept de proprietate pur si simplu de care se poate dispune material sau juridic ca de orice alt drept de proprietate.

[paisie]

marius genera non perunt dar daca faptuitorul nu mai are de unde da ce ii confisti???????? boii de la bicicleta????? deci ii transformi obligatia in bani, si se duce rationamentul cu confiscarea speciala :P

[mariusms]

marius genera non perunt dar daca faptuitorul nu mai are de unde da ce ii confisti???????? boii de la bicicleta????? deci ii transformi obligatia in bani, si se duce rationamentul cu confiscarea speciala :P

Dacă nu mai are nici hoţul bunul, nu mai avem despre ce "uzucapiune" vorbi.

[mariusms]

Restituirea este imprescriptibilă, pentru că măsura confiscării, imprescriptibilă, se ia numai dacă nu a fost restituit bunul părţii vătămate, pentru a fi despăgubită. Care parte vătămată? În niciun caz hoţul prăduit (care nu contează în ecuaţia restituirii, pentru că el, furând bunul, va fi lipsit oricum de acesta, în urma măsurii de siguranţă), ci adevăratul proprietar, după caz detentor al bunului. Şi acesta este un argument că hoţul prăduit nu poate fi subiect pasiv al unui furt.

Imprescriptibilitatea de la art. 126 C.p. se refera la masura de siguranta a confiscarii, iar nu la restituire. Restituirea nu este masura de siguranta, ci reparatia pe cale civila in natura ( vezi art. 14, alin. 3, lit. a C.p.p.).

Strict literal, textul de la 118 e intitulat confiscarea speciala si vorbeste de cazuri de confiscare speciala. Totusi, de esenta acestei masuri de siguranta este ca starea de pericol este inlaturata prin trecerea silita a bunului din sfera de stapanire a celui care-l detine ilegal intr-o alta sfera de stapanire. Odata ce faptuitorul a fost lipsit de bun, starea de pericol este anihilata, indiferent in mainile cui s-ar afla ulterior acel bun. Astfel, fie ca bunul este confiscat, deci trecut in patrimoniul statului, fie ca el este restituit persoanei vatamate, deci trecut silit in patrimoniul acesteia, faptuitorul este lipsit de bun si starea de pericol este inlaturata. In aceasta logica, poate cam trasa de par pentru un text al codului penal, si restituirea care tine loc de confiscare e o masura de siguranta.

Pe de alta parte, restituirea bunului de la hot catre persoana vatamata se poate face si pe alte cai decat pe cele ale actiunii civile. Persoana vatamata nu este obligata sa se constituie parte civila, cum nu se poate constitui nici parte vatamata daca nu voieste. Totusi, nu s-ar putea admite ca, nefiind declansata latura civila a procesului penal, nu ar mai opera restituirea. Art.169 Cpp obliga pe procuror ori instanta sa dispuna restituirea daca va constata ca acesta a fost luat pe nedrept. Iar aceasta masura procesuala poate fi luata oricand de a lungul procesului penal.

Oricum astea sunt chestiuni colaterale problemei. Chiar imprescriptibila de ar fi masura restituirii ca masura de siguranta, asta tot nu afecteaza in niciun fel posibilitatea pentru hot de a dobandi dreptul de proprietate mobiliara pe calea uzucapiunii. Cel mult am putea vorbi de un drept de proprietate afectat de modalitatea conditiei rezolutorii negative, aceea de a nu se declansa procesul penal si de a nu se pronunta restiturirea. Insa, un drept de proprietare rezolubil este pana la momentul cand se realizeaza conditia, un drept de proprietate pur si simplu de care se poate dispune material sau juridic ca de orice alt drept de proprietate.

Se pare că tu poţi să "vezi" cu ochii minţii, în comparaţie cu alkoko (chiar îmi cer scuze că te-am comparat cu învăţăcelul acesta imberb şi virgin), am observat că ţi-ai dat seama de imprescriptibilitatea restituirii, ca o garanţie a perpetuităţii dreptului la proprietate al celui îndreptăţit.
Eşti la un pas spre a-ţi da seama şi de ce nu poate uzucapa hoţul.

[andreid]

Mariusms, am si eu o rugaminte... Ne tot invartim in jurul cozii... Arata-mi in ce carte scrie ca furtul unui bun furat este tainuire... Cu citat, etc... Eu ti-am enumerat cateva carti... Tu? Mersi... Si te rog, nu imi da replica cu profesorii de drept civil...

Aici e un singur raspuns: Profesorii de drept penal spun: ! (si cu enumerare) . Daca nu ai un raspuns consider discutia incheiata in defavoarea ta pentru ca nu esti vreo eminenta in domeniu sa te cred pe tine. Eu cred cartile, nu parerile luate de ici de colo...vreau clar, verde-n fata!
Te asteptam ! 8O

[mariusms]

Mariusms, am si eu o rugaminte... Ne tot invartim in jurul cozii... Arata-mi in ce carte scrie ca furtul unui bun furat este tainuire... Cu citat, etc... Eu ti-am enumerat cateva carti... Tu? Mersi... Si te rog, nu imi da replica cu profesorii de drept civil...

Opinia ta este foarte interesanta si stiintific argumentata. Numai ca, toti stim doctrina majoritara. Enumera in continuare, nu te opreste nimeni. De asemenea, asteapta si tu sa uzucapeze hotul bunul pe care l-a furat, ca aici duce teoria ca daca iei un bun de la un hot va fi furt, pentru ca iei bunul din posesia lui. Dar e o problema, se confisca sau se restiuie. Uuuuups, nu se mai uzucapeaza, so, nu mai poti vorbi de posesie.
Am spus ca si eu crezut candva ca e furt in astfel de cazuri, dar m-am razgandit. Te enervezi aiurea.