hai cu propunei pentru contestatia la barem
sper sa nu ma insel k eram destul de stresata in timpul examenului dar parca sa zic k intrebarea 86 din G 3.
eu am fost in amfiteatrul 2 in univ nicolae titulescu. a venit cineva si ne-a anuntat k s-a contestat intrebarea dar comisia a hotarat k intrebarea este corecta si ramane valabila...atunci nu am putut sa vad despre care intrebare era vorba k eu aveam G4.
eu am fost in amfiteatrul 2 in univ nicolae titulescu. a venit cineva si ne-a anuntat k s-a contestat intrebarea dar comisia a hotarat k intrebarea este corecta si ramane valabila...atunci nu am putut sa vad despre care intrebare era vorba k eu aveam G4.

Da, se pare ca s-a mers pe acelasi principiu ca si anul trecut. Admitem contestatii nu pentru ca ar fi intemeiate, ci pentru ca asa dicteaza interesul examenului, or anul asta nemaiexistand interes, nu s-au mai admis. Fiti siguri ca daca se pastra pragul de 80 si ar fi constatat ca doar vreo 30 au intrat s-ar fi admis cateva!
Nu e nici rau, dar nici bine. Oricum sperante sunt. Sper sa fie mai mici notele, ca ne-am scos. Pe logica se pune mai mult pret ca pana acum. Sunt curios ce va iesi acolo.corrine wrote:eu am facut 79, nu stiu daca e bine sau rau deocamdata, dar cred ca per total notele vor fi mai mici ca cele de anul trecut, cu vreo 2-3 puncte. sper ca 77-78 de anul asta sa fie noul 80
Iata cum motiveaza d-lor ca nu ezista controversa:mariusms wrote:Nu am participat ca si candidat, dar am vazut un raspuns incorect la grila de penal, la infractiunea de abuz de incredere, in sensul ca si banii imprumutati pot constitui obiect material (in varianta alternativa a refuzului restituirii). Am mai dezbatut noi problema pe forum, cu citate din practica.
Daca va ajuta cu ceva, faceti contestatie la barem.
Respecte.
"... deoarece doctrina si jurisprudenta au stabilit ca nu constituie un abuz de incredere refuzul de a restitui o suma imprumutata, fapta antrenand raspunderea civila. Decizia nr. 2216 din 8 octombrie 1997 a CSJ, Sectia Penala (recurs in anulare n.n.), indicata in contestatii, sustine acelasi punct de vedere evidentiat mai sus..."
rezumatul deciziei sus-mentionate acesta este:
"Prin sentinta penala nr. 757/21.03.1995, Judecatoria Piatra Neamt a condamnat pe inculpatul N.C. la 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere prevazuta in art. 213 C.pen.
In fapt, s-a retinut ca intre inculpat si partea civila a intervenit, la 15.09.1993, un contract de imprumut, in baza caruia partea civila imprumuta pe inculpat cu 400 de marci germane, acesta obligandu-se sa restituie banii pana la 31.12.1993, fapt ce nu s-a intamplat.
Prin decizia penala nr. 211/14.06.1996, Tribunalul Neamt a admis recursul declarat de inculpat si a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, constatand ca prejudiciul este acoperit prin restituirea imprumutului.
Recursul in anulare declarat in cauza este fondat.
Analizand prevederile art. 213 C.pen., care incrimineaza abuzul de incredere, se constata ca, pentru existenta infractiunii, se cere ca faptuitorul sa detina bunul mobil ce constituie obiectul material al infractiunii pe baza unui titlu, a unui raport juridic patrimonial si ca el sa-si insuseasca acel bun, sa dispuna de acesta pe nedrept ori sa refuze a-l restitui. Faptuitorul, devenit detentor al bunului, interverteste in mod abuziv aceasta detentie intr-o stapanire deplina, se comporta ca si cum ar fi proprietarul acelui bun, abuzand de increderea celui care i l-a incredintat.
Conduita abuziva a faptuitorului se realizeaza prin una din cele trei actiuni incriminate, si anume: insusirea bunului, dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui.
Din plangerea partii civile rezulta ca inculpatul nu si-a respectat obligatia de a-i restitui imprumutul pana la 31.12.1993; avand in vedere ca acesta se refera la un bun consumptibil, forma de realizare a abuzului de incredere nu poate fi decat refuzul restituirii. Actiunea privitoare la refuzul de a restitui trebuie sa fie certa, intrucat o simpla intarziere, invocarea unor obiectii serioase care sa justifice intarzierea restituirii banilor la scadenta nu echivaleaza cu un refuz.
Examinand probele administrate in cauza, se constata ca inculpatul s-a aflat intr-o asemenea situatie datorita insuficientei veniturilor. El nu a negat datoria sa catre partea civila si, ulterior, a restituit suma imprumutata.
In consecinta, fapta savarsita de inculpat nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz de incredere, nici din punctul de vedere al laturii obiective, nici al celei subiective, ea situandu-se in afara ilicitului penal, putand constitui o fapta de natura civila."
Curtea suprema de justitie, sectia penala, decizia nr. 2216 din 8 octombrie 1997
Este evident ca refuzul cu rea-credinta de a restitui banii, conform deciziei, constituie abuz de incredere. In speta fapta nu s-a incadrat, asadar, la abuz de incredere, din cauza insuficientei veniturilor si nicidecum pentru ca nu ezista posibilitatea ca banii sa nu fie obect material.
Astia or fi citit decizia cap-coada?
Nu te-nseli deloc luxor. E chiar continuarea primului alineat. Aia nu e motivare ce au facut ei acolo, e fusareala. Daca la civil motivarile erau cat de cat argumentate, la penal, acolo unde era loc de o motivare, au cam dat-o pe principiul pur romanesc "las ca mere si-asa..."
La intrebarea cu abuzul de incredere, desi decizia respectiva lasa loc de interpretare in favoarea tezei lui marius cu care eu nu-s de acord, au dat-o iarasi in bara.
In orice caz m-au dezamagit cu motivarea in privinta celei cu actul de sesizare. Nu stiu de ce sunt surprins. E comisia de penal in definitiv.
La intrebarea cu abuzul de incredere, desi decizia respectiva lasa loc de interpretare in favoarea tezei lui marius cu care eu nu-s de acord, au dat-o iarasi in bara.
In orice caz m-au dezamagit cu motivarea in privinta celei cu actul de sesizare. Nu stiu de ce sunt surprins. E comisia de penal in definitiv.

Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 35 guests