In cazul unei societatii cu raspundere limitata , cu asociat unic se solicita de catre debitor deschiderea procedurii de insolventa , societatea debitoare avand un debit de 2000.000.000 Rol fata de bugetul de stat.Nu exista bunuri sau alte sume de bani in societate pentru a fi executate.Credeti ca va fi angajata raspunderea administratorului sau asociatului unic cu bunurile proprii?Administratorul a fost numit in functie cu cateva zile inainte de inceperea procedurii, credeti ca in acest caz va raspunde asociatul?Cum va recupera statul acesti bani?
Procedura insolventei nu s-a declarat in termenul legal de 30 de zile, ci aproape dupa 2 ani...va fi cineva condamnat pentru bancruta frauduloasa prevazuta de art.143 din L 85/2006? Daca a avut cineva o situatie asemanatoare va rog ajutati-ma.
Multumesc tuturor pentru opinii.
Un sfat va rog!
-
av_bbq
E foarte clar ca noul administrator nu poate fi tras la raspundere pentru fapte comise de alta persoana anterior mandatului sau.
Cat despre atragerea raspunderii administratorului sau a asociatului unic trebuiesc indeplinite prevederile art 138 din L.85/2006 . este foarte clar din enuntul dispozitiei normative ca trebuie sa existe intentie directa calificata(majoritatea faptelor prevazute de la lit a la g au continutul constitutiv al unor infractiuni prevazute de legi speciale)
Uite ce zice Manualul de bune practici in insolventa privind art 138:
" Comentarii generale:
Pentru ca judecatorul-sindic sa se pronunte asupra antrenarii raspunderii membrilor organelor de conducere si/sau a altor persoane care au contribuit la ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa, prin cererea de antrenare a raspunderii patrimoniale trebuie sa se dovedeasca conditiile intrunirii elementelor raspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia. Prejudiciul consta, pentru creditori, in ajungerea societatii in stare de insolventa, respectiv in lipsa sumelor disponibile pentru plata obligatiilor exigibile catre acestia. Aceasta stare de fapt si de drept este prejudiciabila pentru creditori, intrucat, de regula, aceasta presupune nu doar imposibilitatea temporara de plata a creantelor, ci, asa cum a rezultat din practica procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, si imposibilitatea de satisfacere integrala a respectivelor creante. Raportat la fapta ilicita, doctrina este unanima in aprecierea caracterului limitativ al enumerarii cuprinse in art. 138 alin. (1), legiuitorul stabilind in mod expres si exclusiv
categoriile de fapte ilicite pentru care membrii organelor de conducere ale persoanei juridice si/sau alte persoane care au contribuit la ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa pot fi trase la raspundere.
Raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere si/sau a altor persoane care au contribuit la ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa nu poate fi angajata fara a exista o legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita savarsita de persoanele vizate si prejudiciul produs, respectiv ajungerea societatii in stare de insolventa. Drept urmare, toate actele efectuate/savarsite de membrii organelor de conducere si/sau de orice alta persoana prin intermediul carora acestia "au contribuit" la ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa, indiferent daca acestea reprezinta o
cauza directa a prejudiciului sau doar o conditie prilej pentru savarsirea faptei ilicite, sunt susceptibile de a conduce la aplicarea prevederilor art. 138 alin. (1), si aceasta, cu atat mai mult cu cat termenul prevazut in textul legii este "a contribui", si nu cel de "a cauza" (starea de insolventa).
In cazul in care cererea de antrenare a raspunderii este admisa, dispozitivul hotararii pronuntate de catre judecatorul-sindic va trebui sa contina mentiuni referitoare deopotriva la persoanele carora le este imputabila ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa, faptele care au determinat, au concurat si/sau au contribuit la starea de insolventa, precum si masura (procentul) in care persoanele responsabile vor fi obligate sa repare prejudiciul cauzat si sa suporte o parte sau intreg pasivul neachitat."
Cat priveste bancruta simpla (la art 143 alin 1din L.85/2006 cred ca te referi) e discutabil. Deoarece termenul de 30 zile (prev de art. 27)trebuie sa curga de la APARITIA starii de insolventa, iar aceasta aparitie este perceputa in mod subiectiv prin prisma respectivei persoane. Momentul de la care se calculeaza termenul este exprimat prin sintagma "aparitia starii de insolventa". Legea nu defineste aceasta sintagma si lacuna reprezinta un potential ridicat de interpretare contradictorie. Simplificand s-ar putea transforma reperul obiectiv (aparitia ...) intr-un reper subiectiv: cunoasterea efectiva sau prezumtia de cunoastere de catre administrator cu diligenta medie. Simpla aparitie fara perceptia efectiva sau prezumata nu cred ca ar putea initia curgerea termenului.
Calitatea de subiect activ al infractiunii de bancruta simpla o au numai persoanele care au dreptul de a reprezenta debitorul in speta administratorul . Noul administrator care fiind numit doar cu cateva zile inainte de de inceperea procedurii nu vad cum ar fi putut percepe starea de insolventa. Administratorul anterior..????... e interpretabil.
P.S.Iti trimit in privat din manualul de bune practici in insolventa ceva comentarii avizate pe aliniate la art 138..
Cat despre atragerea raspunderii administratorului sau a asociatului unic trebuiesc indeplinite prevederile art 138 din L.85/2006 . este foarte clar din enuntul dispozitiei normative ca trebuie sa existe intentie directa calificata(majoritatea faptelor prevazute de la lit a la g au continutul constitutiv al unor infractiuni prevazute de legi speciale)
Uite ce zice Manualul de bune practici in insolventa privind art 138:
" Comentarii generale:
Pentru ca judecatorul-sindic sa se pronunte asupra antrenarii raspunderii membrilor organelor de conducere si/sau a altor persoane care au contribuit la ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa, prin cererea de antrenare a raspunderii patrimoniale trebuie sa se dovedeasca conditiile intrunirii elementelor raspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia. Prejudiciul consta, pentru creditori, in ajungerea societatii in stare de insolventa, respectiv in lipsa sumelor disponibile pentru plata obligatiilor exigibile catre acestia. Aceasta stare de fapt si de drept este prejudiciabila pentru creditori, intrucat, de regula, aceasta presupune nu doar imposibilitatea temporara de plata a creantelor, ci, asa cum a rezultat din practica procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, si imposibilitatea de satisfacere integrala a respectivelor creante. Raportat la fapta ilicita, doctrina este unanima in aprecierea caracterului limitativ al enumerarii cuprinse in art. 138 alin. (1), legiuitorul stabilind in mod expres si exclusiv
categoriile de fapte ilicite pentru care membrii organelor de conducere ale persoanei juridice si/sau alte persoane care au contribuit la ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa pot fi trase la raspundere.
Raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere si/sau a altor persoane care au contribuit la ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa nu poate fi angajata fara a exista o legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita savarsita de persoanele vizate si prejudiciul produs, respectiv ajungerea societatii in stare de insolventa. Drept urmare, toate actele efectuate/savarsite de membrii organelor de conducere si/sau de orice alta persoana prin intermediul carora acestia "au contribuit" la ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa, indiferent daca acestea reprezinta o
cauza directa a prejudiciului sau doar o conditie prilej pentru savarsirea faptei ilicite, sunt susceptibile de a conduce la aplicarea prevederilor art. 138 alin. (1), si aceasta, cu atat mai mult cu cat termenul prevazut in textul legii este "a contribui", si nu cel de "a cauza" (starea de insolventa).
In cazul in care cererea de antrenare a raspunderii este admisa, dispozitivul hotararii pronuntate de catre judecatorul-sindic va trebui sa contina mentiuni referitoare deopotriva la persoanele carora le este imputabila ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa, faptele care au determinat, au concurat si/sau au contribuit la starea de insolventa, precum si masura (procentul) in care persoanele responsabile vor fi obligate sa repare prejudiciul cauzat si sa suporte o parte sau intreg pasivul neachitat."
Cat priveste bancruta simpla (la art 143 alin 1din L.85/2006 cred ca te referi) e discutabil. Deoarece termenul de 30 zile (prev de art. 27)trebuie sa curga de la APARITIA starii de insolventa, iar aceasta aparitie este perceputa in mod subiectiv prin prisma respectivei persoane. Momentul de la care se calculeaza termenul este exprimat prin sintagma "aparitia starii de insolventa". Legea nu defineste aceasta sintagma si lacuna reprezinta un potential ridicat de interpretare contradictorie. Simplificand s-ar putea transforma reperul obiectiv (aparitia ...) intr-un reper subiectiv: cunoasterea efectiva sau prezumtia de cunoastere de catre administrator cu diligenta medie. Simpla aparitie fara perceptia efectiva sau prezumata nu cred ca ar putea initia curgerea termenului.
Calitatea de subiect activ al infractiunii de bancruta simpla o au numai persoanele care au dreptul de a reprezenta debitorul in speta administratorul . Noul administrator care fiind numit doar cu cateva zile inainte de de inceperea procedurii nu vad cum ar fi putut percepe starea de insolventa. Administratorul anterior..????... e interpretabil.
P.S.Iti trimit in privat din manualul de bune practici in insolventa ceva comentarii avizate pe aliniate la art 138..
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 36 guests