Prin decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006 (M.Of 921 din 14 noiembrie 2006) Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Ma poate ajuta cineva cu textul acestei decizii?!?!
Legea 554/2004: art 4 alin. (3) - neconstituþional
-
aho
Ioan Vida - presedinteNicolae Cochinescu - judecatorAspazia Cojocaru - judecatorAcsinte Gaspar - judecatorPetre Decizie nr. 647 din 05/10/2006
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 921 din 14/11/2006
Intrare in vigoare: 14/11/2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Ninosu - judecatorIon Predescu - judecatorSerban Viorel Stanoiu - judecatorAntonia Constantin - procurorGabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Dorel Tarcea si Felicia Tarcea in Dosarul nr. 30.815/1/2005 (4.254/2005) al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, intrucat apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu contravin textelor din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale invocate ca fiind incalcate.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 martie 2006, pronuntata in Dosarul nr. 30.815/1/2005 (4.254/2005), Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Dorel Tarcea si Felicia Tarcea in cadrul unui proces privind contestatia in anulare impotriva unei sentinte civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de lege criticat "nu asigura intimatului posibilitatea de a lua cunostinta despre motivarea hotararii de fond, despre existenta recursului, despre motivele de recurs si despre termenul stabilit pentru judecarea acestuia", asa incat "nu are posibilitatea de a-si formula apararea si de a o sustine in scris sau oral in fata instantei de recurs, neexistand astfel un echilibru procesual intre parti, absolut necesar pentru un proces echitabil". Se incalca in felul acesta art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se mai sustine ca art. 4 alin. (3) din lege contine "cel putin doua ambiguitati", in sensul ca nu precizeaza situatiile in care termenul de recurs curge de la pronuntare sau de la comunicarea solutiei instantei de fond, dispozitiile art. 238 (asigurarea dovezilor), ale art. 336 (procedurile necontencioase) si ale art. 582 (ordonantele presedintiale) din Codul de procedura civila fiind de stricta aplicabilitate, si nici nu prevede data de la care se calculeaza cele 3 zile pentru judecarea recursului - data depunerii si inregistrarii recursului la instanta a carei hotarare este atacata sau data la care dosarul a fost inregistrat pe rolul instantei de recurs. De asemenea, faptul ca textul stabileste termene mult prea scurte, care asigura celeritatea solutionarii cauzelor in detrimentul solutionarii acestora printr-un proces echitabil, creeaza posibilitatea ca declararea, motivarea si judecarea recursului sa aiba loc chiar inaintea motivarii hotararii instantei de fond care este de 10 zile, potrivit art. 17 alin. (3) din legea criticata. In sfarsit, se mai arata ca citarea prin publicitate in conditiile unui termen atat de scurt "implica evident si necomunicarea motivelor de recurs catre intimat" si reprezinta "doar indeplinirea unei formalitati, lipsita de orice eficacitate in asigurarea unei posibilitati reale de aparare a intimatului", deoarece partea nu stie cand sa se intereseze daca a fost declarat sau nu recurs, motivele acestuia si termenul fixat pentru judecarea lui. Reglementarea cuprinsa in art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conduce la "incalcarea drepturilor procesuale ale partilor si implicit a dreptului la un proces echitabil, celeritatea neputand fi asimilata judecarii in graba a cauzelor, cu nesocotirea dreptului la aparare".
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia este intemeiata "pentru ca judecarea recursului cu citarea partilor exclusiv prin publicitate, in conditiile prevazute de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 incalca dispozitiile constitutionale referitoare la un proces echitabil reglementate de art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, si nu asigura partilor in proces garantii procedurale suficiente pentru caracterul efectiv al caii de atac si accesul liber la justitie".
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, invocand Decizia Curtii Constitutionale nr. 219 din 7 martie 2006 prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, apreciaza ca prezenta exceptie este neintemeiata.
Avocatul Poporului considera ca "dispozitiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstitutionale in ceea ce priveste momentele stabilite pentru declararea si judecarea recursului impotriva hotararii prin care instanta s-a pronuntat asupra exceptiei de nelegalitate". In acest sens arata ca prin prevederile de lege criticate "se aduce atingere substantei dreptului la un proces echitabil, lipsindu-l de efectivitate din cauza redactarii imprecise a textului", iar "judecatorul este constrans sa se substituie legiuitorului si sa stabileasca el insusi, pe cale jurisprudentiala in afara legii, regulile necesare desfasurarii unui proces echitabil, incalcand astfel dispozitiile art. 1 alin. (4) din Constitutie privind separatia puterilor". In acest sens invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 189 din 2 martie 2006.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit carora: "(3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara in 48 de ore de la pronuntare ori de la comunicare si se judeca in 3 zile de la inregistrare, cu citarea partilor prin publicitate."
Autorul exceptiei sustine ca aceste prevederi sunt contrare art. 21 alin. (3) din Constitutie, in conformitate cu care "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil", precum si, in temeiul art. 20 alin. (1) din aceasta, art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
Articolul 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 dispune cu privire la termenele de declarare si solutionare a recursului formulat impotriva solutiei instantei de contencios administrativ privind legalitatea unui act administrativ unilateral, datele de la care aceste termene curg, precum si cu privire la citarea partilor prin publicitate. Astfel, termenul de recurs este de 48 de ore si curge de la pronuntare ori de la comunicare, iar termenul de solutionare este de 3 zile de la inregistrare.
Curtea constata ca art. 4 alin. (3) din legea criticata a mai fost supus controlului de constitutionalitate in cauze in care se invoca, de asemenea, si incalcarea art. 21 din Constitutie, dar sub alte aspecte decat in aceasta cauza, iar prin Decizia nr. 219 din 7 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2006, si prin Decizia nr. 377 din 4 mai 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 456 din 25 mai 2006, respingandu-se exceptiile ridicate, s-a statuat asupra conformitatii textului cu prevederile Constitutiei.
In schimb, in prezenta cauza dispozitiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt criticate sub aspectul ambiguitatii si impreciziei, al termenelor scurte pe care le stabileste, precum si sub aspectul modalitatii de citare, ceea ce, in opinia autorului exceptiei, incalca art. 21 alin. (3) din Constitutie si, prin raportare la art. 20 din aceasta, art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca ele sunt intemeiate si exceptia de neconstitutionalitate urmeaza a fi admisa. Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea observa ca sustineri similare au fundamentat admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 privind termenul de recurs in care poate fi atacata hotararea primei instante de judecata. Nici aceste prevederi nu precizeaza in ce conditii si pentru care participant la proces termenul de recurs se raporteaza la unul dintre cele doua momente procesuale - pronuntare sau comunicare. Prin urmare, prin Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, s-a statuat ca accesul liber la justitie consacrat de art. 21 din Constitutie "implica, intre altele, adoptarea de catre legiuitor a unor reguli de procedura clare, in care sa se prescrie cu precizie conditiile si termenele in care justitiabilii isi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la caile de atac impotriva hotararilor pronuntate de instanta de judecata", in caz contrar, judecatorul fiind "constrans sa stabileasca el insusi, pe cale jurisprudentiala, in afara legii, adica substituindu-se legiuitorului, regulile necesare pentru a se pronunta asupra recursului cu judecarea caruia a fost investit, incalcand astfel dispozitiile art. 1 alin. (4) din Constitutie privind separatia puterilor". Prin aceeasi decizie s-a mai retinut ca "partile nu au un reper sigur al termenului in care pot sa atace cu recurs hotararea pronuntata de instanta de contencios administrativ in prima instanta, ceea ce face ca accesul lor la justitie pe calea exercitarii caii de atac prevazute de lege sa fie incert si aleatoriu, adica limitat". In consecinta, s-a constatat ca, "datorita impreciziei sale, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 contravine art. 21 alin. (1) si art. 129 din Constitutie".
Curtea constata ca cele statuate cu valoare de principiu prin decizia mentionata justifica si admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2001, care datorita impreciziei si ambiguitatii ce rezulta din curgerea termenului de recurs de la pronuntare ori de la comunicare, a termenelor scurte de solutionare pe care le stabileste, precum si sub aspectul modalitatii de citare este, sub toate aspectele criticate, contrar art. 21 si 24 din Constitutie, precum si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 si al art. 31 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Dorel Tarcea si Felicia Tarcea in Dosarul nr. 30.815/1/2005 (4.254/2005) al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si constata ca prevederile art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstitutionale.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 octombrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent sef,
Gabriela Dragomirescu
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 921 din 14/11/2006
Intrare in vigoare: 14/11/2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Ninosu - judecatorIon Predescu - judecatorSerban Viorel Stanoiu - judecatorAntonia Constantin - procurorGabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Dorel Tarcea si Felicia Tarcea in Dosarul nr. 30.815/1/2005 (4.254/2005) al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, intrucat apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu contravin textelor din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale invocate ca fiind incalcate.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 martie 2006, pronuntata in Dosarul nr. 30.815/1/2005 (4.254/2005), Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Dorel Tarcea si Felicia Tarcea in cadrul unui proces privind contestatia in anulare impotriva unei sentinte civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de lege criticat "nu asigura intimatului posibilitatea de a lua cunostinta despre motivarea hotararii de fond, despre existenta recursului, despre motivele de recurs si despre termenul stabilit pentru judecarea acestuia", asa incat "nu are posibilitatea de a-si formula apararea si de a o sustine in scris sau oral in fata instantei de recurs, neexistand astfel un echilibru procesual intre parti, absolut necesar pentru un proces echitabil". Se incalca in felul acesta art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se mai sustine ca art. 4 alin. (3) din lege contine "cel putin doua ambiguitati", in sensul ca nu precizeaza situatiile in care termenul de recurs curge de la pronuntare sau de la comunicarea solutiei instantei de fond, dispozitiile art. 238 (asigurarea dovezilor), ale art. 336 (procedurile necontencioase) si ale art. 582 (ordonantele presedintiale) din Codul de procedura civila fiind de stricta aplicabilitate, si nici nu prevede data de la care se calculeaza cele 3 zile pentru judecarea recursului - data depunerii si inregistrarii recursului la instanta a carei hotarare este atacata sau data la care dosarul a fost inregistrat pe rolul instantei de recurs. De asemenea, faptul ca textul stabileste termene mult prea scurte, care asigura celeritatea solutionarii cauzelor in detrimentul solutionarii acestora printr-un proces echitabil, creeaza posibilitatea ca declararea, motivarea si judecarea recursului sa aiba loc chiar inaintea motivarii hotararii instantei de fond care este de 10 zile, potrivit art. 17 alin. (3) din legea criticata. In sfarsit, se mai arata ca citarea prin publicitate in conditiile unui termen atat de scurt "implica evident si necomunicarea motivelor de recurs catre intimat" si reprezinta "doar indeplinirea unei formalitati, lipsita de orice eficacitate in asigurarea unei posibilitati reale de aparare a intimatului", deoarece partea nu stie cand sa se intereseze daca a fost declarat sau nu recurs, motivele acestuia si termenul fixat pentru judecarea lui. Reglementarea cuprinsa in art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conduce la "incalcarea drepturilor procesuale ale partilor si implicit a dreptului la un proces echitabil, celeritatea neputand fi asimilata judecarii in graba a cauzelor, cu nesocotirea dreptului la aparare".
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia este intemeiata "pentru ca judecarea recursului cu citarea partilor exclusiv prin publicitate, in conditiile prevazute de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 incalca dispozitiile constitutionale referitoare la un proces echitabil reglementate de art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, si nu asigura partilor in proces garantii procedurale suficiente pentru caracterul efectiv al caii de atac si accesul liber la justitie".
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, invocand Decizia Curtii Constitutionale nr. 219 din 7 martie 2006 prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, apreciaza ca prezenta exceptie este neintemeiata.
Avocatul Poporului considera ca "dispozitiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstitutionale in ceea ce priveste momentele stabilite pentru declararea si judecarea recursului impotriva hotararii prin care instanta s-a pronuntat asupra exceptiei de nelegalitate". In acest sens arata ca prin prevederile de lege criticate "se aduce atingere substantei dreptului la un proces echitabil, lipsindu-l de efectivitate din cauza redactarii imprecise a textului", iar "judecatorul este constrans sa se substituie legiuitorului si sa stabileasca el insusi, pe cale jurisprudentiala in afara legii, regulile necesare desfasurarii unui proces echitabil, incalcand astfel dispozitiile art. 1 alin. (4) din Constitutie privind separatia puterilor". In acest sens invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 189 din 2 martie 2006.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit carora: "(3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara in 48 de ore de la pronuntare ori de la comunicare si se judeca in 3 zile de la inregistrare, cu citarea partilor prin publicitate."
Autorul exceptiei sustine ca aceste prevederi sunt contrare art. 21 alin. (3) din Constitutie, in conformitate cu care "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil", precum si, in temeiul art. 20 alin. (1) din aceasta, art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
Articolul 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 dispune cu privire la termenele de declarare si solutionare a recursului formulat impotriva solutiei instantei de contencios administrativ privind legalitatea unui act administrativ unilateral, datele de la care aceste termene curg, precum si cu privire la citarea partilor prin publicitate. Astfel, termenul de recurs este de 48 de ore si curge de la pronuntare ori de la comunicare, iar termenul de solutionare este de 3 zile de la inregistrare.
Curtea constata ca art. 4 alin. (3) din legea criticata a mai fost supus controlului de constitutionalitate in cauze in care se invoca, de asemenea, si incalcarea art. 21 din Constitutie, dar sub alte aspecte decat in aceasta cauza, iar prin Decizia nr. 219 din 7 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2006, si prin Decizia nr. 377 din 4 mai 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 456 din 25 mai 2006, respingandu-se exceptiile ridicate, s-a statuat asupra conformitatii textului cu prevederile Constitutiei.
In schimb, in prezenta cauza dispozitiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt criticate sub aspectul ambiguitatii si impreciziei, al termenelor scurte pe care le stabileste, precum si sub aspectul modalitatii de citare, ceea ce, in opinia autorului exceptiei, incalca art. 21 alin. (3) din Constitutie si, prin raportare la art. 20 din aceasta, art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca ele sunt intemeiate si exceptia de neconstitutionalitate urmeaza a fi admisa. Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea observa ca sustineri similare au fundamentat admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 privind termenul de recurs in care poate fi atacata hotararea primei instante de judecata. Nici aceste prevederi nu precizeaza in ce conditii si pentru care participant la proces termenul de recurs se raporteaza la unul dintre cele doua momente procesuale - pronuntare sau comunicare. Prin urmare, prin Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, s-a statuat ca accesul liber la justitie consacrat de art. 21 din Constitutie "implica, intre altele, adoptarea de catre legiuitor a unor reguli de procedura clare, in care sa se prescrie cu precizie conditiile si termenele in care justitiabilii isi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la caile de atac impotriva hotararilor pronuntate de instanta de judecata", in caz contrar, judecatorul fiind "constrans sa stabileasca el insusi, pe cale jurisprudentiala, in afara legii, adica substituindu-se legiuitorului, regulile necesare pentru a se pronunta asupra recursului cu judecarea caruia a fost investit, incalcand astfel dispozitiile art. 1 alin. (4) din Constitutie privind separatia puterilor". Prin aceeasi decizie s-a mai retinut ca "partile nu au un reper sigur al termenului in care pot sa atace cu recurs hotararea pronuntata de instanta de contencios administrativ in prima instanta, ceea ce face ca accesul lor la justitie pe calea exercitarii caii de atac prevazute de lege sa fie incert si aleatoriu, adica limitat". In consecinta, s-a constatat ca, "datorita impreciziei sale, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 contravine art. 21 alin. (1) si art. 129 din Constitutie".
Curtea constata ca cele statuate cu valoare de principiu prin decizia mentionata justifica si admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2001, care datorita impreciziei si ambiguitatii ce rezulta din curgerea termenului de recurs de la pronuntare ori de la comunicare, a termenelor scurte de solutionare pe care le stabileste, precum si sub aspectul modalitatii de citare este, sub toate aspectele criticate, contrar art. 21 si 24 din Constitutie, precum si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 si al art. 31 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Dorel Tarcea si Felicia Tarcea in Dosarul nr. 30.815/1/2005 (4.254/2005) al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si constata ca prevederile art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstitutionale.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 octombrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent sef,
Gabriela Dragomirescu
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 31 guests