Da, contractul da nastere unor drepturi si obligatii . Insa, cum ziceam mai sus, conform art.970 C.civ al.2 , contractul obliga nu numai ce este expres prevazut in el ci si la toate urmarile ce legea da obligatiei, dupa natura sa.
Din punctul de vedere al TVA, Codul fiscal nu face distinctie intre comercianti si necomercianti.
Art. 127. - (1) Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati.
(2) In sensul prezentului titlu, activitatile economice cuprind activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.
Art. 152. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata persoanele impozabile a caror cifra de afaceri anuala, declarata sau realizata, este inferioara plafonului de 2 miliarde lei, denumit in continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata.
Platitori de TVA pot fi si avocatii, notarii, ex. judecatoresti, etc
Prin urmare, dreptul creditorului platitor de TVA de a solicita plata ,impune si obligatia lui de a emite factura fiscala in conditiile art 155 C.fiscal.
Codul comercial este din 1887; Codul fiscal este mai actual. De ce vi s-ar parea absurda corelarea celor 2 acte normative atunci cand un astfel de creditor formuleaza o actiune in pretentii fara sa si le justifice printr-o factura emisa in conditiile legii(factura fiscala pe care avea obligatia sa o emita)?
Creanta neinregistrata in evidentele comerciantului...
Sa-ti spun cum am gandit.krisstina wrote:Dreptul nu l-a dobandit prin fraudarea legii.Norocel wrote:Se bucura sau nu de protectie juridica un drept dobandit prin fraudarea legii?
Comerciantul nostru incheie un contract prin care se obliga sa presteze un serviciu necuantificabil (ex: internet) si referitor la pret spune ca acesta va fi de X Euro la cursul BNR din ziua platii.
Nu factureaza lunar, asa cum cere Codul fiscal si nici nu inregistreaza creanta in contabilitate asa cum cere Ordinul nr. 1752/2005 iar la inventarierea anuala a creantelor (ceruta de Legea nr. 82/1991 si de Ordinul nr. 1753/2004) comerciantul nostru nu apare cu facturi de incasat in baza acestui contract.
Din punct de vedere contabil, creanta asta pe care o pretinde nu exista in "Activul" societatii, nu numai pentru ca nu a emis factura ci pentru ca, intentionat, nu a inregistrat-o.
Nefiind in contabilitate, nu plateste impozit pe profit si nici TVA.
Dupa aproape 3 ani, comerciantul calculeaza penalitati, conform contractului si apoi da in judecata beneficiarul caruia ii pretinde plata "creantei" principale (invizibile in contabilitatea firmei) si a penalitatilor.
Daca o instanta admite actiunea comerciantului, in sfarsit acesta va intra in legalitate si va inregistra creanta folosind ca document justificativ pentru inscriere, in loc de facturi, hotararea judecatoreasca.
Pai eu cred ca contractul trebuie sa fie dublat de un document fiscal care sa evidentieze suma de plata. Parerea mea ca avem evaziune fiscala daca nu se emite document fiscal ....Norocel wrote: Daca o instanta admite actiunea comerciantului, in sfarsit acesta va intra in legalitate si va inregistra creanta folosind ca document justificativ pentru inscriere, in loc de facturi, hotararea judecatoreasca.
PS
Pe mine m-a amendat Garda Financiara pentru faptul ca emiteam factura in luna urmatoare prestarii unui serviciu ....pe asta care nu emite deloc il pupa

Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 25 guests