Graba cu care s-a adoptat OUG nr. 58/2003 de modificare a Codului de procedura civila a dus la necorelari legislative care au generat aberatii juridice sau mi se pare mie si nu fac eu o interpretare corecta a textelor de lege?
Exemplu: OG nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata instituie competenta exclusiva a tribunalelor pentru solutionarea somatiilor de plata in materia comerciala, indiferente de valoare, iar cererea in anulare se solutioneaza de instanta competenta sa solutioneze fondul cauzei in prima instanta.
Pana la adoptarea OUG nr. 58/2003 totul era OK (din perspectiva subiectului abordat), judecatoriilor neavand competenta in materia comerciala. Ca atare, cererile in anulare se solutionau tot de tribunal pentru pretentiile de pana in 10 miliarde, iar cele peste de curtile de apel.
Ori acum cand judecatoriile sunt competente sa solutioneze litigii comerciale pe fond cu valoare de pana intr-un miliard, se ajunge la situatia aberanta si impotriva oricaror principii juridice privind ierarhia instantelor, ca ordonantele emise de tribunale in procedura somatiei de plata pentru pretentii pana intr-un miliard sa fie cenzurate, prin cererea in anulare, de catre judecatorii, iar apoi recursul de CSj. O traiectorie a dosarului absolut halucinanta si de neinteles pentru un justitiabil!
E aiurea situatia creata prin OUG nr. 58/2003 sau argumentatia mea?
competenþa cerere în anulare comercial
Nu stiu daca s-a intamplat ca dupa intrarea in vigoare a OUG 58/2003 ca cererea in anulare sa fie judecata la Judecatorie. Eu am avut chiar de curand o speta si s-a judecat la Tribunal (comercial). Comptenta, (in somatia de plata) este clar reglementata, iar OG 5/2001, aprobata prin Legea nr. 295/2002, este lege speciala, astfel incat nu inteleg de ce s-ar putea crea confuzii. In plus, art. 2 pct. 4 din c.prc.civ, e la fel de clar "in orice alte materii dat prin lege in competenta lor". Asta, pe scurt, fara a intra in alte detalii.
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 29 guests