Un cotidian local , a publicat in paginile sale un articol preluat dintr-un cotidian national un articol referitor la la unele aspecte ale vietii private a unei persoane.
Publicarea in cotidianul central s-a facut in 2002, iar in cel local in 2005.
Autorul preluarii nu a semnat articolul , ci a mentionat doar ca este preluat din cotidianul national nr. din data de ....
In cotidianul national articolul era semnat de o persoana, autor, probabil din capitala.
In termen legal in 2005 , partea vatamata e depus palangere pentru calomnie si insulta , solicitand condamnarea redactorului sef al cotidianului local , si obligarea lui la plata de daune morale.
In actiune a motivat faptul ca , in calitatea sa de redactor sef , inculpatul nu ar fi trebuit sa permita pulicarea articolului, fiind oarecum complice cu autorul preluarii.
Un ultim aspect , ar fi acela ca cotidianul national , se distribuie si pe plan local .
Presupunand desigur ca fapta va indeplinii conditiile prevazute de lege ca fiind infractiune v-a raspunde redactorul sef , din punct de vedere penal ? Dar Civil ? In baza carui text legal?
Insulta si calomnie
-
wittmann
-
mateik
Nici mie nu mi se pare ca ar fi intrunite conditiile pentru a se retine vreuna din cele doua infractiuni, atat timp cat stirea a fost publicata exact cum a fost preluata. Cat despre raspunderea penala, aceasta apartine autorului articolului, redactorul sef putand fi tras la raspundere doar daca se dovedeste ca a intervenit pe text.
Raspunderea civila este a autorului articolului in solidar cu partea responsabila civilmente, respectiv societatea editoare.
Raspunderea civila este a autorului articolului in solidar cu partea responsabila civilmente, respectiv societatea editoare.
-
excalibur
Insulta nu este sigur.
Dar calomnie, de ce nu?
Ziaristul ar fi trebuit sa verifice ce a publicat.
El este vinovat de calomnie daca nu face proba veritatii.
Redactorul nu stiu daca este vinovat dar daca avea obligatia de a verifica ce se publica atunci inseamna ca publicarea s-a facut cu acordul lui.
In civil oricum raspunde, daca nu pe art. 998-999 Cod civil atunci raspunde ca si comitent pentru prepus.
Dar calomnie, de ce nu?
Ziaristul ar fi trebuit sa verifice ce a publicat.
El este vinovat de calomnie daca nu face proba veritatii.
Redactorul nu stiu daca este vinovat dar daca avea obligatia de a verifica ce se publica atunci inseamna ca publicarea s-a facut cu acordul lui.
In civil oricum raspunde, daca nu pe art. 998-999 Cod civil atunci raspunde ca si comitent pentru prepus.
-
mateik
Mai nou, conform jurisprudentei CEDO, ziaristul nu trebuie sa mai faca proba veritatii, ci a bunei credinte. In cazul de fata ziaristul a preluat o stire de acum 3 ani, care atunci nu a fost contestata de nimeni.
Cat despre raspunderea redactorului sef in calitate de comitent, eu cred ca partea responsabila civilmente este societatea editoare si nu redactorul sef.
Cat despre raspunderea redactorului sef in calitate de comitent, eu cred ca partea responsabila civilmente este societatea editoare si nu redactorul sef.
-
excalibur
Daca in dreptul intern exista proba veritatii inseamna ca ar trebui facuta daca este admisibila.
Ziaristul trebuie sa verifice stirea chiar daca a preluat-o din alt cotidian si indiferent cat a trecut de la data publicarii.
Cum defineste CEDO aceasta buna credinta si in ce cauza?
Cred ca ai observat ca articolul privea viata privata si nu publica a unei persoane?
In legatura cu comitentul ai dreptate, raspunde societatea si nu redactorul sef personal.
Ziaristul trebuie sa verifice stirea chiar daca a preluat-o din alt cotidian si indiferent cat a trecut de la data publicarii.
Cum defineste CEDO aceasta buna credinta si in ce cauza?
Cred ca ai observat ca articolul privea viata privata si nu publica a unei persoane?
In legatura cu comitentul ai dreptate, raspunde societatea si nu redactorul sef personal.
-
sebi77
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.512
Dosar nr. 3314/2003
Sedinta publica din 28 ianuarie 2004
Asupra recursului in anulare de fata,
In baza lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 1443 din 18 iulie 2001, Judecatoria Constanta a condamnat pe inculpatul T.C.I. la 2.000.000 lei amenda pentru savarsirea infractiunii de calomnie, prevazuta de art. 206 cu aplicarea art. 74 lit. a) si art. 76 lit. d) C. pen.
Totodata, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 20 milioane lei cu titlu de daune morale partii civile B.M.
Tribunalul Constanta a admis recursul declarat de inculpat si rejudecand cauza, a redus pedeapsa la 300.000 lei amenda si 10 milioane lei daune morale.
Impotriva acestor hotarari, procurorul general a declarat recurs in anulare in temeiul prevederilor art. 409 si 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza 1 C. proc. pen., intrucat fapta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de calomnie.
Recursul in anulare este fondat.
S-a retinut ca inculpatul a publicat in nr. 3234 din 2 martie 2001 al cotidianului �Cuget Liber� un articol cu titlul �Pile, sforarii si prime la promovarile din Finante � Falsuri grosolane cu state de functiuni fictive�, in care a folosit expresii cu tenta calomnioasa la adresa partii vatamate B.M., sugerand ca, nejustificat de performantele profesionale ale acesteia, este sprijinita de anumite persoane influente, ale caror nume nu au fost mentionate, sa promoveze in functii de conducere la Directia Generala a Finantelor Publice Constanta.
Tribunalul Constanta a admis recursul declarat de inculpat si, rejudecand cauza, a redus pedeapsa la 300.000 lei amenda si daunele morale las 10.000.000 lei.
Potrivit art .206 C. pen., constituie infractiunea de calomnie fapta persoanei care in public, afirma sau imputa, prin orice mijloace, fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarate, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public.
Sub aspect subiectiv, infractiunea de calomnie presupune intentia, atat in modalitatea directa, cat si indirecta. Aceasta inseamna ca faptuitorul trebuia sa-si fi data seama ca prin actiunea sa se aduce atingere onoarei sau reputatiei sau sa fi acceptat producerea acestui rezultat.
Cand o asemenea vointa nu exista, nu vor fi intrunite nici elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 206 C. pen.
In speta, instantele au retinut ca inculpatul a actionat, in contextul profesiunii sale de ziarist, in vederea informarii cititorilor cu privire la imprejurari sau situatii care prezinta interes pentru opinia publica, insa i se imputa ca nu a verificat informatiile obtinute de la Ministerul Finantelor, care au stat la baza articolului incriminat. Asadar, absenta acestei verificari a fost identificata de catre instantele de judecata cu acceptarea de catre inculpat a riscului de la prejudicia partea civila, respectiv cu intentie indirecta.
Este de mentionat ca, pe langa faptul ca inculpatul si-a bazat articolul pe informatii obtinute de la o sursa din Ministerul de Finante, a si publicat inscrisurile in care se materializau acestea, depunandu-le si in instanta.
Continutul acestora demonstreaza insa realitatea sustinerilor inculpatului, respectiv ca partea civila figura ca sef al serviciului de control financiar, aspect ce nu corespundea realitatii si care a fost recunoscut de partea civila.
De altfel, partea civila a solicitat organului competent precizari si verificari in legatura cu acest aspect, insa i s-a comunicat faptul ca se vor efectua cercetari, dar nu i se permite ca rezultatul acestora sa fie folosit in instanta.
In acest context, este evident ca o eventuala verificare facuta si de inculpat ar fi avut acelasi rezultat.
In conditiile in care actul pe care inculpatul si-a intemeiat afirmatiile exista si nu a fost contestat de organul emitent, fiind doar obiectul unor verificari ale acestuia, nu i se poate imputa acestuia vreo lipsa de diligenta care sa echivaleze cu o intentie indirecta de calomniere a partii civile.
Chiar admitand caracterul litigios, incert al actului susmentionat, nu i se poate cere inculpatului clarificarea acestuia, asemenea obligatii nerevenind ziaristilor. De altfel, cu privire la acest aspect, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca publicul are dreptul sa primeasca, prin intermediul presei, informatii asupra unui subiect, chiar daca faptele in cauza si problemele ridicate sunt litigioase, atunci cand este vorba de interesul public (Hotararea din 26 aprilie 1979 a Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauza Sunday Times impotriva Regatului Unit).
Inculpatul, urmarind un interes public � functionarea unui organ financiar local al statului � a supus atentiei opiniei publice unele aspecte controversate, cu intentia de a cotribui, intr-un mod specific profesiei sale, la lamurirea acestora.
El a actionat, asadar, cu buna-credinta, in exercitarea dreptului la libera exprimare, circumstantiat presei, de a informa publicul in probleme de interes general.
Exercitand prerogativele pe care legea (art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art.30 din Constitutie) le recunoaste dreptului sau subiectiv, inculpatul nu poate fi considerat ca a actionat ilicit, chiar daca prin exercitiul normal al dreptului sau au fost aduse anumite restrangeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane, conform principiului �qui suo iure utitur neminem laedit�.
Asadar, in cadrul exercitiului normal al dreptului, cel ce se foloseste de dreptul sau subiectiv nu poate fi socotit ca prejudicaza pe cineva, neexistand vinovatia penala si civila si neputand fi antrenata, in consecinta, raspunderea penala si civila delictuala.
In consecinta, se impune achitarea inculpatului pentru infractiunea de calomnie, in baza art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv respingerea actiunii civile in conformitate cu art. 346 alin. (2) din acelasi cod, buna-credinta cu care s-a actionat neputandu-se inscrie culpei civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul in anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie impotriva sentintei penale nr.1443 din 18 iulie 2001 a Judecatoriei Constanta si deciziei penale nr.628 din 24 octombrie 2001 a Tribunalului Constanta, privind pe inculpatul T.C.I.
Caseaza hotararea sus-mentionata si rejudecand cauza:
In baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. achita pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de calomnie, prevazuta de art. 206 C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C.pen.
In temeiul dispozitiilor art. 346 alin. (2) C.pen., respinge actiunea civila formulata de partea civila B.M.
Definitiva.
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.512
Dosar nr. 3314/2003
Sedinta publica din 28 ianuarie 2004
Asupra recursului in anulare de fata,
In baza lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 1443 din 18 iulie 2001, Judecatoria Constanta a condamnat pe inculpatul T.C.I. la 2.000.000 lei amenda pentru savarsirea infractiunii de calomnie, prevazuta de art. 206 cu aplicarea art. 74 lit. a) si art. 76 lit. d) C. pen.
Totodata, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 20 milioane lei cu titlu de daune morale partii civile B.M.
Tribunalul Constanta a admis recursul declarat de inculpat si rejudecand cauza, a redus pedeapsa la 300.000 lei amenda si 10 milioane lei daune morale.
Impotriva acestor hotarari, procurorul general a declarat recurs in anulare in temeiul prevederilor art. 409 si 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza 1 C. proc. pen., intrucat fapta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de calomnie.
Recursul in anulare este fondat.
S-a retinut ca inculpatul a publicat in nr. 3234 din 2 martie 2001 al cotidianului �Cuget Liber� un articol cu titlul �Pile, sforarii si prime la promovarile din Finante � Falsuri grosolane cu state de functiuni fictive�, in care a folosit expresii cu tenta calomnioasa la adresa partii vatamate B.M., sugerand ca, nejustificat de performantele profesionale ale acesteia, este sprijinita de anumite persoane influente, ale caror nume nu au fost mentionate, sa promoveze in functii de conducere la Directia Generala a Finantelor Publice Constanta.
Tribunalul Constanta a admis recursul declarat de inculpat si, rejudecand cauza, a redus pedeapsa la 300.000 lei amenda si daunele morale las 10.000.000 lei.
Potrivit art .206 C. pen., constituie infractiunea de calomnie fapta persoanei care in public, afirma sau imputa, prin orice mijloace, fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarate, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public.
Sub aspect subiectiv, infractiunea de calomnie presupune intentia, atat in modalitatea directa, cat si indirecta. Aceasta inseamna ca faptuitorul trebuia sa-si fi data seama ca prin actiunea sa se aduce atingere onoarei sau reputatiei sau sa fi acceptat producerea acestui rezultat.
Cand o asemenea vointa nu exista, nu vor fi intrunite nici elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 206 C. pen.
In speta, instantele au retinut ca inculpatul a actionat, in contextul profesiunii sale de ziarist, in vederea informarii cititorilor cu privire la imprejurari sau situatii care prezinta interes pentru opinia publica, insa i se imputa ca nu a verificat informatiile obtinute de la Ministerul Finantelor, care au stat la baza articolului incriminat. Asadar, absenta acestei verificari a fost identificata de catre instantele de judecata cu acceptarea de catre inculpat a riscului de la prejudicia partea civila, respectiv cu intentie indirecta.
Este de mentionat ca, pe langa faptul ca inculpatul si-a bazat articolul pe informatii obtinute de la o sursa din Ministerul de Finante, a si publicat inscrisurile in care se materializau acestea, depunandu-le si in instanta.
Continutul acestora demonstreaza insa realitatea sustinerilor inculpatului, respectiv ca partea civila figura ca sef al serviciului de control financiar, aspect ce nu corespundea realitatii si care a fost recunoscut de partea civila.
De altfel, partea civila a solicitat organului competent precizari si verificari in legatura cu acest aspect, insa i s-a comunicat faptul ca se vor efectua cercetari, dar nu i se permite ca rezultatul acestora sa fie folosit in instanta.
In acest context, este evident ca o eventuala verificare facuta si de inculpat ar fi avut acelasi rezultat.
In conditiile in care actul pe care inculpatul si-a intemeiat afirmatiile exista si nu a fost contestat de organul emitent, fiind doar obiectul unor verificari ale acestuia, nu i se poate imputa acestuia vreo lipsa de diligenta care sa echivaleze cu o intentie indirecta de calomniere a partii civile.
Chiar admitand caracterul litigios, incert al actului susmentionat, nu i se poate cere inculpatului clarificarea acestuia, asemenea obligatii nerevenind ziaristilor. De altfel, cu privire la acest aspect, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca publicul are dreptul sa primeasca, prin intermediul presei, informatii asupra unui subiect, chiar daca faptele in cauza si problemele ridicate sunt litigioase, atunci cand este vorba de interesul public (Hotararea din 26 aprilie 1979 a Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauza Sunday Times impotriva Regatului Unit).
Inculpatul, urmarind un interes public � functionarea unui organ financiar local al statului � a supus atentiei opiniei publice unele aspecte controversate, cu intentia de a cotribui, intr-un mod specific profesiei sale, la lamurirea acestora.
El a actionat, asadar, cu buna-credinta, in exercitarea dreptului la libera exprimare, circumstantiat presei, de a informa publicul in probleme de interes general.
Exercitand prerogativele pe care legea (art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art.30 din Constitutie) le recunoaste dreptului sau subiectiv, inculpatul nu poate fi considerat ca a actionat ilicit, chiar daca prin exercitiul normal al dreptului sau au fost aduse anumite restrangeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane, conform principiului �qui suo iure utitur neminem laedit�.
Asadar, in cadrul exercitiului normal al dreptului, cel ce se foloseste de dreptul sau subiectiv nu poate fi socotit ca prejudicaza pe cineva, neexistand vinovatia penala si civila si neputand fi antrenata, in consecinta, raspunderea penala si civila delictuala.
In consecinta, se impune achitarea inculpatului pentru infractiunea de calomnie, in baza art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv respingerea actiunii civile in conformitate cu art. 346 alin. (2) din acelasi cod, buna-credinta cu care s-a actionat neputandu-se inscrie culpei civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul in anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie impotriva sentintei penale nr.1443 din 18 iulie 2001 a Judecatoriei Constanta si deciziei penale nr.628 din 24 octombrie 2001 a Tribunalului Constanta, privind pe inculpatul T.C.I.
Caseaza hotararea sus-mentionata si rejudecand cauza:
In baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. achita pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de calomnie, prevazuta de art. 206 C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C.pen.
In temeiul dispozitiilor art. 346 alin. (2) C.pen., respinge actiunea civila formulata de partea civila B.M.
Definitiva.
-
observer
Precizari
Revin si arat faptul ca ma intereseaza strict raspunderea redactorului sef al cotidianului local.
Redactorul sef este cel care aproba ce articole se publica in ziar.
Nu intereseaza in speta de fata raspunderea autorului (oricum ea ar fi prescrisa) si nici raspunderea altor persoane.
Redactorul sef este cel care aproba ce articole se publica in ziar.
Nu intereseaza in speta de fata raspunderea autorului (oricum ea ar fi prescrisa) si nici raspunderea altor persoane.
-
dricaru
Sebi 69...ia citeste decizia Supremului mai bine si ia vezi daca ne regasim si in speta de fata.
Ala preluase o stire a Min Fin iar asta una dintr-un ziar.
De acord cu Excal.
Cel ce a scris articolul in ziarul local, nu red sef, raspunde penal pt calomnie. Poate primi o condamnare deci. Daca nu, in mod sigur si-o poate lua pe latura civila, destul de serios incit sa puna un cotidian local pe butuci
Ala preluase o stire a Min Fin iar asta una dintr-un ziar.
De acord cu Excal.
Cel ce a scris articolul in ziarul local, nu red sef, raspunde penal pt calomnie. Poate primi o condamnare deci. Daca nu, in mod sigur si-o poate lua pe latura civila, destul de serios incit sa puna un cotidian local pe butuci
-
mateik
Nu raspunde redactorul sef. El se poate apara in proces aratand ca intr-adevar, el isi da acordul cu privire la articolele ce se publica in ziarul respectiv, dar verifica doar daca sunt intrunite conditiile jurnalistice pentru publicare si nu sursele care au stat la baza intocmirii acestuia. Pt. veridicitatea celor prezentate raspunderea apartine autorului articolului. Doar in masura in care autorul articolului vine si arata ca redactorul sef a facut modificari pe textul lui sau ca a cunoscut faptul ca cele relatate nu sunt adevarate ori nu pot fi dovedite se poate retine si raspunderea acestuia in calitate de complice.
De obicei, in situatii de acest gen, redactorul sef, vine in instanta cu fiisa postului, unde este specificat ca functia de redactor sef nu atrage raspunderea juridica a persoanei care o indeplineste pentru informatiile aduse si publicate de catre reporteri (din cate stiu cam toate cotidianele au o asemenea politica). Ulterior, fie indica pe autorul articolului, fie instanta va face adresa la societatea editoare pt. a i se comunica acest lucru, fie cauza va fi trimisa la organele de urmarire penala (art. 279,al.2,lit.a/C.proc.pen.) pentru a efectua cercetarile necesare aflarii autorul infractiunilor reclamate.
De curiozitate, OBSERVER, a fost chemata in judecata si societatea editoare a ziarului, in calitate de parte responsabila civilmente?
Pt. Excalibur - am sa revin cu date concrete despre buna credinta!
De obicei, in situatii de acest gen, redactorul sef, vine in instanta cu fiisa postului, unde este specificat ca functia de redactor sef nu atrage raspunderea juridica a persoanei care o indeplineste pentru informatiile aduse si publicate de catre reporteri (din cate stiu cam toate cotidianele au o asemenea politica). Ulterior, fie indica pe autorul articolului, fie instanta va face adresa la societatea editoare pt. a i se comunica acest lucru, fie cauza va fi trimisa la organele de urmarire penala (art. 279,al.2,lit.a/C.proc.pen.) pentru a efectua cercetarile necesare aflarii autorul infractiunilor reclamate.
De curiozitate, OBSERVER, a fost chemata in judecata si societatea editoare a ziarului, in calitate de parte responsabila civilmente?
Pt. Excalibur - am sa revin cu date concrete despre buna credinta!
-
sebi77
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 34 guests