Un sfat-Spete procedura penala

[Andreea52]

1) În urma admiterii plângerii împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul art. 2871 alin. 8 lit. c) și alin. 9 C. proc. pen., judecătorul a constatat că probatoriul administrat în cauză este suficient pentru a fundamenta judecata în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și a reținut cauza spre judecare în primă instanță.
La primul termen de judecată, inculpatul solicită prin apărător restituirea cauzei pentru refacerea actului de sesizare, întrucât încheierea judecătorului prin care acesta a reținut cauza pentru judecata în fond este nelegală. În acest sens arată că în cuprinsul unicei încheieri pronunțate cu ocazia procedurii desfășurate în temeiul art. 2781 C. proc. pen. nu există nicio mențiune privitoare la participarea procurorului, deși aceasta era obligatorie. Instanța, luând concluziile procurorului care sprijineau poziția inculpatului, a dispus respingerea cererii în motivare arătând că participarea procurorului la ședințele de judecată ale primei instanțe este obligatorie doar în cazurile și condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 315 alin. 1 C. proc. pen., iar în speță nu a fost incidentă niciuna dintre acele situații. În urma readministrării probatoriului din dosarul de urmărire penală, inculpatul a fost achitat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Ministerul Public, criticile vizând greșita apreciere a probelor, care a avut drept efect pronunțarea unei hotărâri nefondate. Instanța de apel, analizând motivele invocate, a desființat prin încheiere la primul termen de judecată sentința atacată și, în rejudecare, a constatat că nu se impune desfășurarea vreunui act de cercetare judecătorească întrucât starea de fapt rezultă cu claritate din probele administrate în fața primei instanțe. În cursul deliberării, cei doi judecători au susținut păreri divergente, atât în sensul achitării, cât și în sensul condamnării, motiv pentru care au solicitat participarea președintelui instanței la deliberare, hotărârea fiind astfel luată în sensul condamnării.
Prin recursul declarat de inculpat, în temeiul dispozițiilor art. 3859 alin. 1 pct. 12 (neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii), acesta solicită casarea deciziei instanței de apel și, în urma rejudecării cauzei de către instanța de recurs, menținerea sentinței primei instanțe și achitarea sa.
Analizați argumentat procedeele instanței de fond și cele ale instanței de apel și arătați motivat cum trebuie să procedeze instanța de recurs.

2) Inculpatul declară recurs împotriva sentinţei penale de condamnare pe care o critică pentru următoarele motive: deşi infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată face parte din categoriile de infracţiuni de competenţa de urmărire penală proprie procurorului, începerea urmăririi penale s-a dispus de organul de cercetare penală; judecătorul care a făcut parte din completul de judecată a soluţionat anterior o plângere privind aceeaşi faptă, pronunţând o sentinţă prin care a stabilit încadrarea juridică şi a sesizat procurorul competent în vederea efectuării urmăririi penale; prima instanţă a respins nejustificat cererea de efectuare a unei expertize medico-legale şi a omis să procedeze la ascultarea părţii vătămate; prima instanţă a omis să acorde ultimul cuvânt inculpatului personal; prima instanţă a omis citirea actului de sesizare a instanţei şi la un termen de judecată a ascultat doi martori în absenţa inculpatului şi a apărătorului acestuia, deşi era caz de asistenţă juridică obligatorie.
Soluţionaţi recursul prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat şi motivaţi soluţia.

3) Condamnatul formulează cererea de revizuire contra sentinţei de condamnare, definitivă prin respingerea recursului, bazându-se pe rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în privinţa martorului împotriva căruia a fost formulată plângerea penală sub aspectul săvârşirii de mărturie mincinoasă. În speţă declaraţia martorului a reprezentat mijlocul de probă principal pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare. Temeiul de neîncepere a urmăririi penale a fost art. 10 lit. d C.pr.pen., constând în lipsa elementului subiectiv, întrucât martorul a revenit asupra declaraţiei anterioare, arătând în faţa procurorului că din eroare l-a identificat pe condamnat ca fiind autorul infracţiunii. Cererea a fost adresată instanţei de executare.
Soluţionaţi cererea. Motivaţi soluţia. Arătaţi care este calea procesuală şi soluţia corectă.