„Articolul 46
În conformitate cu articolul 46, State membre s-au angajat să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii în orice caz în care au fost părţi, executarea acestora fiind supravegheată de către Comitetul de Miniştri.
Procedura hotărârii-pilot, pe care Curtea a decis să o aplice în cazul Maria Atanasiu şi alţii v. România, a fost concepută pentru a asista statele membre în îndeplinirea rolului lor în sistemul prevăzut de Convenţie, prin rezolvarea rapidă la nivel naţional a problemelor structurale.
Aceasta a condus la o evaluare, extinsă de către Curte, dincolo de cazul solicitanţilor individuali, în interesul altor persoane potenţial afectate.
Mai multe hotărâri adoptate de către Curte - în cazurile de Viaşu, Katz şi Faimblat - au condus deja la concluziile de încălcare a articolului 6 § 1 şi articolul 1 din Protocolul 1 din cauza deficienţelor în sistemul românesc de compensare şi de restituire.
Aceste hotărâri au identificat câteva din cauzele problemelor în discuţie, în special prin extinderea treptată a legilor reparaţie pentru a acoperi aproape toate bunurile imobile naţionalizate, rezultând într-un volum mare de lucru pentru autorităţile publice.
Simplificarea procedurilor, ca urmare a Legii nr. 247/2005 a reprezentat un pas în direcţia cea bună, cu condiţia ca acesta să fi fost susţinut de resursele umane şi materiale adecvate.
Curtea a constatat, totuşi, că, până în mai 2010, dintr-un total de 68.355 dosare înregistrate la ANPR, numai în 21,260 a fost dată o decizie de atribuire a unui "certificat de compensaţie", şi că, în mai puţin de 4.000 au fost efectuate plăţile.
În timp ce Curtea a luat act de costul foarte substanţial al bugetului de stat (conform unei estimări furnizate de guvernul român, suma necesară pentru plata despăgubirilor potrivit legislaţiei în domeniu ar totaliza 21 miliarde de euro), reprezentat de sistemul de restituire şi de compensare, el a observat că listarea Fondului Proprietatea la bursă, care trebuia să aibă loc în 2005, încă nu a fost realizat, deşi devierea spre piaţa de valori a unor creanţe de la persoanele care urmează să primeasă "certificate de compensare" ar reduce presiunea asupra bugetului.
Având în vedere numărul mare de probleme care au persistat după adoptarea hotărârilor din cauzele Viaşu, Faimblat şi Katz, se cer luate măsuri generale.
În acest context, Curtea a atras atenţia asupra recomandărilor Consiliului Europei şi a constatat că, în timp ce nu era de competenţa Curţii să stabilească ce măsuri de remediere ar trebui să fie adoptate de către Stat, cu toate acestea, ar trebui să ofere sugestii, în scopul de a acorda asistenţa solicitată de către autorităţi.
În cazul de astăzi, Curtea a recomandat, ca o chestiune de urgenţă, că, proceduri simplificate şi eficiente trebuie să fie puse în aplicare, la baza legislaţiei şi a practicii coerente, judiciare şi administrative, în acelaşi timp trebuind să se asigure şi un echilibru corect între interesele aflate în joc.
Curtea a considerat că autorităţilor române ar trebui să le fie acordată libertatea de acţiune impusă de acest exerciţiu extrem de dificil.
Aceasta a considerat a fi de interes propunerea Guvernului român, de a stabili termene obligatorii pentru fiecare etapă în cadrul procedurii administrative, cu condiţia ca astfel de măsuri să fie realiste şi sub rezerva posibilităţii reexaminării de către instanţele judecătoreşti.
În plus, măsurile luate de alte state ar putea oferi o sursă de inspiraţie pentru autorităţile române.
Acestea includ şi revizuirea legislaţiei, în scopul de a se crea un sistem de compensare mai previzibil, prin stabilirea unui plafon de compensare şi care să permită plata în rate pe o perioadă mai lungă.
Având în vedere că impactul unui astfel de sistem la nivelul întregii ţări a fost considerabil, autorităţile române trebuie să-şi păstreze libertatea de acţiune deplină în alegerea măsurilor generale.
Cum procedura hotărârii-pilot a fost menită să permită o redresare rapidă la nivel naţional care să fie acordată pentru toţi cei afectaţi de problema structurală identificată, prin hotărârea pilot se poate stabili că examinarea tuturor cererilor similare ar trebui să fie suspendată până la adoptarea de măsuri generale.
În cazul de astăzi, având în vedere numărul foarte mare de cereri cu privire la probleme similare, Curtea a decis să amâne examinarea acestor cereri pentru 18 luni de la data la care prezenta hotărâre devine definitivă, în aşteptarea adoptării de către autorităţile române de măsuri capabile să pună mijloace adecvate de revizuire la dispoziţia tuturor celor afectaţi de legislaţia reparatorie.”
P.S. Traducere neoficiala, pentru care, daca exista erori, imi cer anticipat scuze.
