In acest caz, cererea fiind depusa in termenul de decadere, care s-a implinit la data de 30 noiembrie 2005, nefiind solutionata in termenul maxim defipt prin disp.art. 79 alin.(4) din HG nr.890/2005 "
în termen de cel mult 45 zile de la data înregistrării de către petent", intervine posibilitatea stabilita prin punctul 23 din MINUTA din data de 25 noiembrie 2009
a întâlnirii dintre conducerea CSM şi membrii Comisiei unificarea practicii judiciare – cu preşedintele Secţiei civile de la ÎCCJ, reprezentantul PÎCCJ şi preşedinţii secţiilor civile, conflicte de muncă şi asigurări sociale a curţilor de apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară:
«
23. Fond funciar. Cerere de eliberare a titlului de proprietate formulată în baza Legii nr. 18/1991, adresată judecătoriei. Lipsa hotărârii Comisie Judeţene (Legea nr. 18/1991; Legea nr. 247/2005, Titlul XIII). Admisibilitate (Curtea de Apel Iaşi)
Reconstituirea şi constituirea dreptului de proprietate, reglementate prin Legea nr. 18/1991 republicată şi modificată prin Legea nr. 1/2000, au loc la cerere, fiind supuse dispoziţiilor procedurale din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.
Procedura impune o fază administrativă, finalizată prin validarea de comisia judeţeană, a propunerii comisiei locale, urmare a verificării calităţii de persoană îndreptăţită, a stabilirii întinderii dreptului, a amplasamentului, prin lege fiind stabilite şi termenele de soluţionare a cererilor. La instanţa de judecată are loc controlul judiciar, conform dispoziţiilor art. 51-64 din Legea nr. 18/1991, Titlul XIII, art. 1-5 din Legea nr. 247/2005. Problema de drept poate avea ca soluţii:
a) Respingerea acţiunii, pentru că nu s-a parcurs procedura administrativă impusă de legea specială, pe care reclamanta nu a urmat-o;
b) Admiterea acţiunii, instanţa având plenitudinea de jurisdicţie şi fiind competentă în soluţionarea cererii de stabilire a dreptului de proprietate în materia fondului funciar.
În cadrul acţiunii ce are ca obiect obligaţia de a face limitată, cu finalitatea obligării comisiei locale la punerea în posesie şi a comisiei judeţene la emiterea titlului, la soluţionarea cererii, sub sancţiunea daunelor (art. 64 din Legea nr. 18/1991), partea are drept de dispoziţie asupra obiectului cererii.
În cazul în care partea solicită şi stabilirea dreptului, reconstituirea sau constituirea, instanţa are competenţa de a soluţiona cererea pe fond, efectuând toate verificările cerute de lege şi pentru faza administrativă (regim juridic, teren, amplasament, persoană îndreptăţită).
În acest sens s-a pronunţat şi î.C.C.J. – Secţiile Unite, prin decizia în interesul Legii nr. XX/2007, în materia Legii nr. 10/2001. Plenitudinea de competenţă se circumscrie termenului rezonabil din art. 6 C.E.D.O..
S-a considerat că paralela făcută la pct. b) cu Decizia în interesul Legii nr. XX/2007 este corectă, dacă există aceeaşi premisă: o cerere adresată Comisiei de fond funciar care nu a primit răspuns.».
Deci liber la formularea si depunerea "plangerii" la judecatorie si cu motivul de refuz explicit de solutionare a cererii, de catre comisie in termenul imperativ defipt prin lege.
Si termini si cu discutiile aberante si ilogice cu dobitocii de robotei din primarie si prefectura, care nu sunt capabili sa gandeasca cu proprii lor creieri, asta daca au asa ceva, si nu sunt angajati tocmai pentru lipsa lor, ca si conditie eliminatorie, de drept.
Uite modelul de plangere, si pentru ceilalti care mai au nevoie, ca cereri se pot depune si acum daca ceea ce s-a construit pe teren are caracterul de locuinta, cum este si in cazul "blocului de locuinte", unde terenul a fost atribuit de consiliul popular, conf. art.24 alin. (1 ind.1) din Legea nr.18/1991, rep..
Judecătoria ...........
Secţia Civilă – Fond Funciar
DOMNULE PREŞEDINTE,
Subsemnata ........., domiciliată în ........., în calitate de reclamantă, în termen legal, în temeiul art.54 şi art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, modificată şi completată, art.27 alin.(8) şi art. 80 din H.G. 890/2005, modificată şi completată, formulez prezenta
CERERE
Cererea ce face obiectul cauzei este Plângere împotriva Comisiei locale de fond funciar a ......., cu sediul în .............., şi a Comisiei Judeţene ......... de fond funciar, cu sediul în ............., în calitate de pârâte.
În consecinţă, vă rog ca prin hotărârea ce veţi pronunţa:
1) să admiteţi plângerea;
2) să constataţi îndeplinirea de către mine a procedurii administrative prealabile obligatorii prevăzută de legile organice speciale cu caracter reparatoriu din materia fondului funciar, prin depunerea cererii întemeiată pe dispoziţiile art.36 din Legea nr. 18/1991, însoţită de toate înscrisurile justificative cerute prin art. 9 din Legea nr.18/1991, republicată, şi art. 11 din H.G. nr. 890/2005, şi pentru care legiuitorul nu a prevăzut nici un termen de decădere;
3) să constataţi încălcarea dreptului meu constituţional, prevăzut în art. 52 din Constituţia României, şi al celui legal, prevăzut în Legea nr. 18/1991, republicată, modificată şi completată, de a primi un răspuns legal, în termenele şi forma defipte de lege, la cererea şi contestaţia mea, prin încălcarea flagrantă de către pârâte, autorităţi publice ale statului, a obligaţiei constituţionale, prevăzută de dispoziţiile art. 51 alin.(4) din Constituţia României, şi a celei legale prevăzută în art. 53 alin. (1) din Legea nr.18/1991, republicată, modificată şi completată, şi art. 27 alin. (7) din H.G. nr. 890/2005, de a soluţiona şi de a răspunde în termenele şi forma stabilite prin lege cererea mea;
4) să constataţi faptul că pârâtele nu au motivat, nici în fapt şi nici în drept, refuzul de a analiza şi soluţiona cererea mea, faţă de temeiul legal de formulare şi de depunere a acesteia;
5) să constataţi interesul meu legitim de a formula o cerere în procedura prevăzută prin Capitolul III din legea organică specială de reparaţie a dreptului de proprietate al autoarilor mei ............, asupra terenului intravilan din ............., dat de prezumţia legală dată de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, prin care titlul statului a fost recunoscut a nu fi valabil, de drept, preluarea fiind făcută abuziv cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 12 din Constituţia României din 1965, a celor legale ale art. 481 din Codul civil, precum şi a tratatelor internaţionale la care România era parte, respectiv, a art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în decembrie 1955, şi ale art. VII din Capitolul I al Acordului de la Helsinki, semnat de România în anul 1975, în vigoare la data preluării abuzive a terenului, aceasta fiind făcută fără acordarea unei drepte şi prelabile despăgubiri;
6) să constataţi vătămarea mea în interesul meu legitim de a mi se soluţiona cererea şi contestaţia depuse în temeiul legii speciale, conform prevederilor acestei legi speciale şi a Regulamentului de aplicare al acesteia aprobat prin H.G. 890/2005;
7) să constataţi existenţa în patrimoniul meu a dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, acesta fiindu-mi transmis pe cale succesorală, prin nulitatea de drept, dată de prezumţia legală a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, a titlului de preluare de către stat, acesta fiind emis cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art.12 din Constituţia României din 1965, a celor legale ale art. 481 din Codul civil, precum şi a tratatelor internaţionale la care România era parte, respectiv, a art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în decembrie 1955, şi ale art. VII din Capitolul I al Acordului de la Helsinki, semnat de România în anul 1975, în vigoare la data preluării nelegale a terenului, aceasta fiind făcută fără acordarea unei drepte şi prealabile despăgubiri;
8 ) să echivalaţi refuzul nejustificat al autorităţilor publice ale statului, cu autoritate administrativă şi administrativ-jurisdicţională, înfiinţate conform dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, de a soluţiona cererea mea conform prevederilor legilor organice speciale de reparaţie a dreptului de proprietate din materia fondului funciar, cu refuzul nejustificat al acestora de a respecta prevederile acestor legi şi a-mi reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului autoarilor mei, care nu a ieşit cu titlu valabil din patrimoniul acestora, fiindu-mi astfel transmis pe cale succesorală, eu, conform prezumţiei legale a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr.213/1998, fiind deţinătoarea unui “bun” în sensul art. 1 al Primului Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, precum şi prin obligaţia asumată de statul român prin legile organice speciale din materia fondului funciar de a-mi acorda măsuri reparatorii cu privire la lipsirea abuzivă şi nelegală a autoarilor mei de posesia acestui bun;
9) să constataţi vătămarea în dreptul meu de proprietate asupra terenului revendicat, transmis valabil pe cale succesorală, produsă de către autorităţile publice ale statului, înfiinţate tocmai în scopul de a aplica prevederile legilor organice speciale de reparaţie din materia fondului funciar, prin refuzul nejustificat şi explicit al acestora de a soluţiona cererea depusă de mine în temeiul acestor legi speciale;
10) să constataţi faptul că pârâtele, autorităţi publice ale statului român, prin refuzul lor nejustificat de a-mi recunoaşte dreptul de proprietate pretins, şi de a-mi repara acest drept de proprietate prin acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de legile organice speciale din materia fondului funciar mi-au încălcat dreptul fundamental de proprietate prevăzut de art. 1 al Primului Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care are caracter obligatoriu şi prioritar faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, conform art. 148 alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, deşi acesta este şi un drept constituţional garantat şi declarat a fi inviolabil, conform art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţia României, precum şi un drept legal garantat prin dispoziţiile art. 480 şi urm. din Codul civil;
11) să constataţi faptul că învestirea instanţelor de judecată a fost făcută în termenul şi cu respectarea dispoziţiilor legilor organice speciale din materia fondului funciar, în temeiul dreptului meu fundamental prevăzut de primul paragraf al art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, a dreptului constituţional dat de dispoziţiile art. 52, art. 126 alin. (6) şi art. 21 din Constituţia României, a celor legale date de art. 54 şi 53 din Legea nr. 18/1991, art. 27 alin. (8) şi art. 80 din H.G. nr. 890/2005 precum şi art. 1 raportat la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;
12) să obligaţi pârâtele să depună la dosar inventarul terenurilor aflate în proprietatea privată a ...... şi a Judeţului ........., care sunt prezumate a fi în totalitatea lor la dispoziţia comisiilor de fond funciar, conform prezumţiei legale a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, modificată şi completată, si art.18 alin.(3) din Legea nr.18/1991, rep., asa cum a fost modificat prin Legea nr.67/2010, indiferent dacă acestea fac obiectul unor acte juridice de închiriere, concesiune sau alte forme de dare în folosinţă, generatoare de venituri la bugetele locale, sau cu titlu gratuit, în temeiul şi în condiţiile dispoziţiilor art.13 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;
13) să îmi reconstituiţi dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de ......., din str. ........, ........, prin acordarea unei suprafeţe de teren, în echivalent valoric, aflat la dispoziţia pârâtelor, sau prin acordarea de despăgubiri stabilite conform prevederilor din titlul VII al Legii nr.247/2005, în cazul în care nu mai există teren disponibil;
În fapt:
Autorii mei ........ au fost deposedaţi în mod abuziv de către autorităţile comuniste în anul ....... de proprietatea lor asupra imobilului, având adresa în str. ........ din ........., compus din casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de ............. .
Această deposedare a fost înfăptuită (în temeiul unui act administrativ de putere, ..........), cu încălcarea prevederilor art. 12 din Constituţia României din anul 1965, şi a dispoziţiilor art. 481 Cod civil, precum şi a tratatelor internaţionale la care România era parte, respectiv, a art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în decembrie 1955, şi ale art. VII din Capitolul I al Acordului de la Helsinki, semnat de România în anul 1975, în vigoare la data exproprierii nelegale a terenului, aceasta fiind făcută fără acordarea unei drepte şi prealabile despăgubiri.
La data de ........... am formulat şi depus Cererea înregistrată sub nr......../............ la Primăria .............
Această cerere este întemeiată în drept pe prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, raportat la dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 18/1991, republicată, conform dispoziţiilor art. 36 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, republicată, terenul fiind ocupat în proporţie de 100% de o construcţie cu caracter de locuinţă, fiind întrunite condiţiile defipte de dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, şi prin raportare la art. 23, ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, şi ale art. 9 şi art. 10 din Regulamentul de aplicare aprobat prin H.G. nr. 890/2005.
Conform dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul nu a prevăzut nici un termen de decădere de depunere a cererilor formulate în temeiul acestuia, inexistenţa acestui termen de decădere fiind prezumată şi din prevederile Legii nr. 545/2001 care a introdus în mod expres un asemenea termen de decădere prin dispoziţiile alin. (51) cu care a completat art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, altul decât cel prevăzut prin dispoziţiile Legii nr. 1/2000 în temeiul art. 9 al Legii nr. 18/1991, republicată, dar care nu a mai fost prevăzut tot în mod expres şi excepţional la noua repunere în termen făcută prin dispoziţiile Legii nr. 247/2005.
Comisia locală de fond funciar .......... a refuzat să soluţioneze cererea mea depusă în urmă cu 5 ani în termenul imperativ de maxim 45 zile, de la depunerea şi înregistrarea cererii, în fapt, aceasta nefiind soluţionată nici la această dată, în forma prevăzută în mod expres prin lege.
Consider că lipsa unui răspuns legal, dacă nu ar fi vorba de un drept fundamental garantat de art.1 al Primului Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi libertăţilor fundamentale, dreptul meu de proprietate asupra terenului revendicat, garantat prin dispoziţiile art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţia României, şi dacă nu ar fi vorba de o încălcare flagrantă a legilor de către o autoritate publică a statului român, numai pentru că reprezentanţilor autorităţilor publice nu le convine să răspundă, în speranţa că voi renunţa, ar fi hilar, dar aşa este cu adevărat grotesc, încălcând până şi cel mai elementar bun simţ, dovedind prin el însuşi aroganţa şi abuzul de putere cu care funcţionari publici şi reprezentanţii locali ai statului român, desemnaţi prin prevederile legii speiale organice, refuză să facă aplicarea legii şi să soluţioneze cererile persoanelor îndreptăţite formulate în temeiul legilor organice speciale cu caracter reparatoriu din materia fondului funciar, această atitutdine abuzivă şi nelegală fiind constatată, condamnată şi sancţionată în mod permanent prin hotărârile date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Comisia locală de fond funciar ........... a încălcat obligaţia legală, stabilită în mod imperativ prin dispoziţiile art. 79 alin.(4) din HG nr.890/2005 şi nu a soluţionat cererea şi nu mi-a comunicat hotărârea pentru a-mi da posibilitatea să formulez o eventuala contestaţie, conform art. 51 din Legea nr. 18/1991, republicată, şi ale art. 27 alin. (3) din Regulamentul de aplicare aprobat prin H.G. nr.890/2005, către Comisia Judeţeană ....... de fond funciar, care să fie soluţionată în termenul şi forma prevăzute de lege.
Consider că lipsa unui răspuns timp de 5 (cinci) ani la cererea mea sub formă de hotărâri ale autorităţilor publice înfiinţate prin dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, şi cărora le-a fost adresată, este o acţiune, sau mai bine spus, o inacţiune premeditată, în frauda legii, a reprezentanţilor legali ai acestora, cu unicul scop de a obstacula o eventuală atacare a acestora înaintea instanţelor judecătoreşti, şi reflectă în mod mai mult decât explicit refuzul nejustificat al acestor autorităţi, prin reprezentanţii lor legali de a soluţiona cererea formulată de mine.
Acest refuz nejustificat consider că este o intruziune în dreptul meu de proprietate, recunoscut prin legile organice speciale de reparaţii din materia fondului funciar, din partea autorităţilor publice ale statului român, cu încălcarea flagrantă a art. 1 al al Primului Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi libertăţilor fundamentale.
În drept:
Dispoziţiile pertinente ale Codului Civil, prevăd următoarele:
Articolul 475
«Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificările stabilite de legi».
Articolul 480
«Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege».
Articolul 481
«Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire».
Dispoziţiile pertinente ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448/24 noiembrie 1998 prevăd următoarele:
Articolul 6
«(1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
(2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
(3) Instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.»
Articolul 12 din Constituţia României din 1965:
«Terenurile şi construcţiile pot fi expropriate numai pentru lucrări de interes obştesc şi cu plata unei juste despăgubiri»
Articolul 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în decembrie 1955:
«1.Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât şi în asociaţie cu alţii.
2.Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa».
Articolul VII din Capitolul I al Acordului de la Helsinki, semnat de România în anul 1975:
«În domeniul drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Statele participante vor acţiona în conformitate cu scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite şi cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Ele îşi vor îndeplini obligaţiile aşa cum au fost acestea asumate anterior prin declaraţiile internaţionale şi acordurile din acest domeniu, inclusiv cele inter alia – între părţi – privind Convenţiile Internaţionale ale Drepturilor Omului, de care acestea pot fi legate».
Dispoziţiile pertinente ale Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 20 februarie 1991, prevăd următoarele:
Articolul 93
«Comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite potrivit art. 11, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, vor efectua lucrările şi operaţiunile date de lege în competenţa lor, înaintând întreaga documentaţie comisiilor judeţene în vederea eliberării titlurilor de proprietate pentru situaţiile prevăzute la art. 8, art. 14, art.15...art. 95, precum şi operaţiunile necesare punerii în posesie».
Articolul 51
«Comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale».
Articolul 53
«(1) Hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2) Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare».
Articolul 54
«(1) Dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III.
(2) Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile».
Dispoziţiile pertinente ale Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 11 august 2005, sunt formulate astfel:
Articolul 79
«(4) Cererile însoţite de actele doveditoare, împreună cu anexele prevăzute la alin. (2), se înaintează de preşedintele comisiei locale la comisia judeţeană pentru verificarea şi validarea acestora, în termen de cel mult 45 zile de la data înregistrării de către petent».
Articolul 27
«(3) Persoanele nemulţumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale pot face, în termen de 10 zile de la afişare, contestaţie adresată comisiei judeţene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orăşeneşti sau municipale, care este obligat să o înregistreze şi să o înainteze prin delegat la secretarul comisiei judeţene în termen de 3 zile.
(5) Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, imediat după expirarea termenelor prevăzute mai sus, vor înainta documentaţia comisiilor judeţene.
(6) Comisia judeţeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum şi contestaţiile celor care s-au considerat nemulţumiţi de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orăşenească sau municipală.
(7) După analizare, comisia judeţeană, prin hotărâre, va soluţiona contestaţiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 zile de la primire, şi le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor locale, care le vor afişa imediat la sediul consiliului local şi vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestaţii hotărârea comisiei judeţene.
(8) De la data comunicării sub semnătură persoanele nemulţumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene la judecătorie în termen de 30 de zile».
Articolul 80
«(1) Persoanele nemulţumite vor proceda conform dispoziţiilor procedurale prevăzute la art. 51 - 59 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Plângerea formulată potrivit art. 53 - 56 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, suspendă executarea».
Dispoziţiile pertinente ale Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.767 din 31 octombrie 2003 prevăd următoarele:
Articolul 52
«(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei».
Articolul 51
«(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii».
Articolul 126
«[...] (6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea conteciosului administrativ, este garantat, [...]»
Dispoziţiile pertinente ale Legii nr.554 din 2 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, prevăd următoarele:
Articolul 1
«(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public».
Articolul 2
«(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) persoana vătămată - orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative;
b) autoritatea publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public;
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice;[...]
e) contenciosul administrativ - activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;[...]
g) nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;
h) refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea; [...]
m) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând autorităţilor administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege;
n) drept vătămat - orice drept fundamental prevăzut de Constituţie sau de lege, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;
o) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;
(2)
Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz,
faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal».
Articolul 5
«(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară».
Articolul 12
«Reclamantul va anexa la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situaţia în care reclamantul nu a primit nici un răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile».
Dispoziţiile pertinente ale Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificată şi completată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, prevăd următoarele:
Articolul 54
«(1) Dispoziţiile art. 53 alin.(1) se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau
oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III.
(2) Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile».
Articolul 53
«(2) [...] se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare».
Jurisprudenţa stabilită de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 542 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (2) şi ale art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1123 din 13 decembrie 2005, definitivă şi general obligatorie:
“[...] Curtea constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, “Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.”. Din acest text constituţional rezultă că prin lege se pot institui anumite excepţii de la regulile dreptului comun în materia conteciosului administrativ. O asemenea excepţie este cuprinsă în textele de lege criticate care atribuie judecătoriei competenţa de soluţionare a plângerilor împotriva hotărârii comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 în a cărei rază teritoriala este situat terenul şi împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, reprezentând o aplicare a principiului specialia generalibus derogant.
Pentru aceste motive nu se poate reţine încălcarea, prin art. 53 alin. (2) şi art. 54 din Legea nr. 18/1991, a dispoziţiilor art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, potrivit cărora “Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea conteciosului administrativ, este garantat [...]”.
Curtea observă că raţiunea pentru care soluţionarea plângerilor împotriva actelor administrative menţionate este lăsată în competenţa judecătoriei este aceea a asigurării celerităţii judecării proceselor în materia fondului funciar.”
Dispoziţiile pertinente ale Codului de procedură civilă, prevăd următoarele:
Articolul 1
«Judecătoriile judecă:[...]
3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor».
Articolul 2
«Tribunalul judecă:
1. în primă instanţă:[...]
b) [...] cu excepţia [...] cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele petitorii sau, dupa caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;[...]»
Dispoziţiile pertinente ale Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificată şi completată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prevăd următoarele:
Articolul 36
«(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie»
«(5) Dispoziţiile art. 23 rămân aplicabile».
Articolul 23
«(1) Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr.42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii»
«(4) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator».
Articolul 24
«(1)Terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospdăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea terenurilor s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari.
(1¹) Suprafaţa terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producţie, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.
(2) Foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri».
Dispoziţiile pertinente ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prevăd următoarele:
Articolul 3
«(1) Pentru aplicarea prezentei legi comisia locală dispune de totalitatea terenurilor proprietate privată a unităţii administrativ-teritoriale respective»
«[...] (3) În cazul în care în localitate nu există suprafeţe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condiţiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafeţele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, oraşului, municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei judeţene, precum şi prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.
[...] (5) Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înţelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.»
Dispoziţiile pertinente ale Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.732 din 11 august 2005, sunt formulate astfel:
Articolul 9
«[...](2) În baza prevederilor art. 23 si 24 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, terenurile atribuite din intravilanul localităţilor pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, se înscriu în proprietatea deţinătorilor actuali, în limita suprafeţelor primite în acest scop de la fostele cooperative agricole de producţie sau de la fostele consilii populare.
(3) Foştii proprietari sau moştenitorii acestora vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă valoric din terenurile intravilane sau, în lipsă, extravilane, ce au aparţinut deţinătorilor prevăzuţi la alin (1) sau ascendenţilor acestora, din rezerva comisiei locale sau, după caz, din terenul proprietate privată a comunei, oraşului sau a municipiului, acceptată de foştii proprietari sau de moştenitorii acestora».
Articolul 10
«(1) În situaţiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeaşi localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptăţite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. În cazul în care fostul proprietar sau moştenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptăţite nu optează pentru primirea de despăgubiri.
(2) În situaţia în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foştilor proprietari deposedaţi sau moştenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localităţi care vor pune la dispoziţie terenurile rămase disponibile»
Conform prevederilor art. 1 al Primului Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi libertăţilor fundamentale:
«Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional».
Dispoziţiile pertinente ale Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.767 din 31 octombrie 2003 prevăd următoarele:
Articolul 20
«(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetaţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile».
Articolul 44
«(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege».
Articolul 136
«(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legilor organice».
Faţă de cele expuse rog onorata instanţă să admită cererea mea aşa cum a fost precizată şi completată.
Temei de drept: textele de lege citate şi invocate, art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, şi art. 80 din H.G. nr. 890/2005.
Probe : înscrisuri, precum şi orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri
Anexez la prezenta: ..................
dupa pofta inimii 
bine ca nu sunt avocat, si peste doi ani sa fiu obligat sa te rabd cand spui prostii din astea, ca altfel ma amendezi.