exceptia tardivitatii plangerii

[anola]

"Impotriva rezolutiei din 5.10.2009 petenta...... a formulat plangere in data de 14.02.2010, inreg la nr....., mentionand faptul ca a intrat in posesia rezolutiei abia in 15.01.2010, deoarece a fost plecata din tara in perioada oct-dec 2009, depunand alaturat documente justificative in acest sens.....Dispun: 1.Admite in parte plangerea formulata de petenta...sub aspectul exceptiei tardivitatii invocate....
Impotriva solutiei se poate face plangere la judecat.....in termen de 20 de zile...."
Eu trebuie sa fac acum plangere deoarece sunt partea vatamata si intre timp am un proces pe rol la care intimata nu s-a prezentat pana acum ? Pot invoca art 185 Cpp,cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen. Ca atare, neexercitarea in termen a unui drept procesual conform textului mentionat conduce la pierderea acestui drept.
La art 278 cu 1 Cpp a fost stabilit un termen de 20 de zile de la respingerea plangerii conf cu art 275-278 Cpp, ca mai apoi conf cu art 277 cpp petentul se poate adresa instantei.
Aceste lucruri nu au fost facute de catre intimata la timp si totusi i-a fost acceptata plangerea. Eu ce fac acum? E legal ce-a hotarat prim procurorul de a acceptat plangerea cu toate ca a depasit termenul? Asta nu-i un abuz?
Care-i art in care e prevazuta aceasta exceptie???

[elisav]

chiar daca nu a luat in considerare plangerea , poate dispune din oficiu infirmarea solutiei

[giovanni]

Solutia prim-procurorului e gresita. In materia plangerii contra solutiei procurorului nu este reglementata institutia repunerii in termen. El nu are temei legal pentru a proceda de o asemenea maniera. Acolo unde legiuitorul a vrut sa acorde acest beneficiu partii care nu a promovat actul procedural in termenul defipt de lege a facut-o in mod expres, consacrand posibilitatea repunerii in termenul de apel ori recurs.
Prim-procurorul nu s-a pronununtat din oficiu asupra solutiei colegului sau, ci exclusiv la cererea petentului, lucru care rezulta din faptul ca a admis plangerea sub aspectul tardivitatii.
Oricum, desi nelegala, se poate observa ca formularea este una defectuoasa. Nu se poate admite o exceptie de tardivitate prin repunere in termen, dimpotriva admiterea exceptiei de tardivitate duce la respingerea plangerii ca tardiv formulata.
In plus de asta C. proc. pen. nu consacra posibilitatea procurorului de a acorda repuneri in termen, acesta fiind exclusiv un drept al instantei de judecata in materie de apel ori recurs. Procurorul nu-si poate aroga atribute specifice de instantei de judecata.
Art. 185 C. proc. pen., pe care l-ai indicat, reprezinta sediul materiei in aceasta privinta. Iar aici legiuitorul, spre deosebire de procedura civila, nu consacra posibilitatea - cu caracter general - de a se putea acorda repuneri in termen. O face in partea speciala, dar nu in cazul plangerii contra solutiei procurorului. Iar exceptiile sunt de stricta interpretare.