Drept de vizitare minor

[crissy]

Buna ziua tuturor.Nu am mai scris de mult pe acest forum,iar acum am o noua dilema.V-as fi foarte recunoscatoare daca m-ati putea ajuta.
Am divortat de curand(mai precis cateva zile).In urma divortului,copilul de 1an si 8 luni a ramas in custodia mea.Din dorinta de a termina cat mai repede problemele cu fostul sot,am decis drept de vizita nelimitat.Acum sunt putin ingrijorata,pt.ca nu as vrea sa ma "trezesc" cu ex-ul la usa la orice ora din zi si din noapte sa vada copilul si cu atat mai mult nu vreau sa plece cu el undeva.Pot aparea probleme din cauza asta?Am dreptul sa nu ii dau voie sa plece cu copilul de la domiciliul meu,mai ales ca si-a exprimat dorinta de a-l scoate din localitate din cand in cand(parintii lui nu sunt din Bucuresti).Ma gandesc doar la binele copilului,pt.ca este prea mic,iar fostul sot nu era tocmai "priceput" in a avea grija de el.Va multumesc.

[bozo]

Atata vreme cat s-a decis program de vizitare nelimitat, nu cred ca ai putea sa te opui intemeiat, numai daca vei reusi sa ajungi la o intelegere cu fostul sot, sa-i explici de ce nu e in avantajul copilului ca acesta sa paraseasca domiciliul in anumite situatii, mai ales avand in vedere varsta frageda, imunitatea scazuta, programul de masa , somn etc. Daca nu veti reusi sa ajungeti la un acord, poti sa obtii limitarea programului de vizitare numai prin instanta.

[BABI]

Cel mai bine , dupa parerea mea este sa formulezi o actiune la instanta pentru stabilire program vizitare minor, in care iti vei spune punctul de vedere cu privire la programul copilului, cand si unde il poate lua tatal sau. In acest fel elimini orice neplaceri din partea fostului sot. Programul il poti stabili de comun acord cu el, dar mai mult in favoarea ta. Trebuie sa inteleaga ca stabilirea unui program de vizitare stabilit prin justitie este cel conform legii, si iti da posibilitatea de a actiona la eventualele abateri. In situatia intelegerii voastre, justitia nu poate face mare lucru.

[crissy]

Va multumesc mult pentru raspunsuri.Momentan nu ma simt in cea mai buna conditie sa mai incep o actiune in instanta,avand in vedere ca a trecut foarte putin timp de la pronuntarea divortului.Nici macar nu am primit inca hotararea judecatoreasca.In principiu,cred ca o sa mai astept sa treaca timpul si sa vad cum mai decurg lucrurile.Poate fostul sot nu imi va crea mari probleme cu copilul,pe asta incerc sa ma bazez.Iar in cazul in care aceste probleme vor aparea,voi decide la momentul respectiv cum e mai bine sa reactionez.Ma gandesc ca, in cazul in care voi refuza sa ii dau copilul,mai ales sa il scoata din localitate,sa mearga el sa isi exprime nemultumirile in fata instantei,nu?De ce sa ma mai complic tot eu?Si daca va face asta,vom stabili atunci programul de vizita.Ce credeti,e gresit rationamentul meu?

[ana9]

Sfatul meu este sa incerci sa obtii in instanta drepturile de vizitare a copilului.Eu sunt intr-o situatie asemanatoare cu a ta, la divort fostul sot nu a cerut dreptul de vizitare a minorului. Intre timp copilul crescand a inceput sa prezinte interes . Totul a fost ok: l-a vizitat de cate ori a vrut si cand a vrut , ba mai mult au fost impreuna la mare, la munte oriunde a vrut.Pana intr-o zi cand a refuzat sa mi-o aduca si am umblat disperata cu politia sa-mi recuperez copilul.Asta s-a intamplat acum aproape doi ani. Intre timp m-am recasatorit si vizitele neanuntate, telefoanele la ore tarzii au devenit deranjante plus nelinistea si zbuciumul provocate de refuzul lui de a-mi inapoia copilul. De atunci ne amenintam,ne judecam si traumatizam copilul pentru ca nu putem sa ajungem la o intelegere. Poate ca tu ai parte de un fost sot mai responsabil care se gandeste la binele copilului si nu la interesul lui. Oricum incearca sa lamuresti situatia cat copilul este mic si nu intelege ce se intampla.

[dragospanaitescu]

Instanta nu a prevazut termene precise de vizitare a minorului pentru a lasa libertatea unor parinti responsabili sa coopereze, fara a-i incadra intr-un cadru artificial (judecatorul nu poate sti in 2007 ce ar fi cel mai bine pentru copil in sa zicem 1 iunie 2008.....ci parintii pot sa organizeze ceva frumos pentru el, nu registratura sau arhiva instantei, judecatorul nu stie daca mama poate sa-l invete sa inoate iar tatal sa schieze...si exemplele ar putea continua).

La momentul postarii, mama nu avea inca dificultati, dar nu "vroia sa se trezeasca la usa" cu celalalt parinte. Deci prezuma, cunoscind fostul consort. TTrist de repede ati dat sfaturi sa-si retraiasca o parte din viata, fara o pauza binemeritata, tot in mediul litigios.

Asa ca ar fi foarte imporatnt de stiut daca acest sfat, pe care nu-l voi caracteriza decit eufemistic ca prematur, a fost urmat si si ce consecinte.

Cu multumiri mamei pentru raspuns.