Prin acţiune, reclamanta, societate comercială exportatoare, a solicitat obligarea pârâtei furnizoare, o societate comercială producătoare de confecţii, la plata, cu titlu de daune, a unor bonificaţii acordate partenerului extern pentru un lot de confecţii ce i s-a livrat de către pârâtă în afara dimensiunilor comandate de către acestea.
În justificarea introducerii acţiunii la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, reclamanta a depus la dosar contractul încheiat cu pârâta, în care era inserată o clauă compromisorie privind competenţa acestei Curţi de a soluţiona eventualele litigii dintre părţile contractului.
În apărare, pârâta a ridicat excepţia necompetenţei Curţii de Arbitraj, arătând faptul că nu a existat între părţi o înţelegere privind competenţa acesteia, deoarece contractul, în care a fost inserată clauza compromisorie invocată de reclamantă, nu a fost legal semnată şi de reprezentanţii săi. Ca urmare, a susţinut că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine instanţelor de drept comun.
Curtea de Arbitraj a constatat că acest contract nu a fost semnat de reprezentanţii legali ai societăţii pârâte. Cu toate acestea, pârâta nu a contestat existenţa obligaţiilor părţilor, adică livrarea mărfii şi plata preţului, temeiul acestor obligaţii constituindu-l o notă de comandă a reclamantei, executate de pârâtă în termenele cuvenite. Aceasta a contestat însă valabilitatea clauzei compromisorii, considerând că aceasta nu există de vreme ce contractul nu a fost valabil încheiat.
ce ar trebuie eu sa sustin dpvd al avocatului(reclamatului)
mii de thnks:)
