Post
by daisy » 14 Oct 2003, 16:10
poate tardiva si nelamuritoare interventia, dar totusi...
De acord cu romcos in ce priveste trimiterea la regimului nulitatilor. Nulitatea trebuie prevazuta expres de lege (intervine pentru nerespectarea normelor juridice edictate pentru pentru incheierea valabila a conventiei), partile unui contract (fie el si de societate) neputand institui dupa parerea mea cauze de nulitate "conventionala".
In masura in care ar exista un act normativ cu caracter general privind dreptul de preemtiune si sanctiunea aplicabila ar fi OK. Problema este ca dreptul de preemtiune e reglementat in cateva situatii particulare, cu sanctiuni diferite insa (vezi nulitatea relativa pentru nerespectarea dreptului de preemtiune la vanzarea terenurilor forestiere sau terenurilor agricole din extravilan, vezi nulitatea absoluta pentru nerespectarea dreptului de preemtiune al statului la vanzarea enclavelor din terenul forestier proprietate publica si terenurile limitrofe, vezi subrogatia in drepturile cumparatorului a chiriasului din imobilul nationalizat vandut cu nerespectarea dreptului sau de preemtiune).
Cred ca, daca tot revine practicii judiciare rolul de a statua asupra sanctiunii aplicabile, este mai justificata solutia propusa de OUG nr. 40/1999, respectiv subrogarea beneficiarilor dreptului de preemtiune in drepturile cumparatorului; acesta din urma, desi i se poate imputa neverificarea la Registrul Comertului a dispozitiilor statutare privind instrainarea actiunilor, ar obtine cel putin, in mod cert, pretul achitat pentru actiuni.
In felul acesta se evita actiuni sicanatorii (cunosc o situatie) in care anumiti actionari ai societatii ataca in instanta astfel de instrainari, facute cu nerespectarea dreptului lor de preemtiune, fara insa a-si dovedi (sau macar manifesta) in vreun fel intentia de a cumpara, si fara a-si justifica astfel interesul in promovarea unei atare actiuni.
In speta de care vorbesc, actiunea in constatarea nulitatii unei astfel de vanzari (societate mare, interese multe, preturi mari de vanzare), a fost respinsa, apreciindu-se ca, in tacerea legii, beneficiarii dreptului de preemtiune nesocotit au dreptul doar la despagubiri in masura in care isi probeaza prejudiciul. In recurs insa, dupa stramutare, solutia a fost modificata, constatandu-se nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare de actiuni pentru nerespectarea dispozitiilor statutare.
Nu cunosc mai in detaliu argumentarea celor doua instante insa daca intereseaza pe cineva ma pot documenta.