oare să nu fie nici o diferenţă ??Revin
martisoare
-
kinga
noa uite Pretor...pana cand tu iti revii...
eu postez asta....
Sectia civila a Curtii supreme de justitie
Decizia nr. 793/1990 din 04/05/1990
Desi concubinii nu pot beneficia de prezumtie de comunitate asupra bunurilor prevazuta de art. 30 din Codul familiei, dispozitie ce este aplicabila numai bunurilor dobandite in timpul casatoriei nimic nu impiedica, insa, constatarea pe baza conventiei lor, expresa ori tacita, ca bunurile s-au dobandit pentru a fi proprietatea lor indiviza, in raport de contributia fiecaruia, indiferent pe numele caruia dintre ei a fost achizitionat bunul, fiind indreptatit fiecare din ei sa faca dovada, potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumtiile reglementate de art. 1203 din Cod civil, ca a dobandit bunul, prin contributie materiala comuna si egala. Este de retinut, in primul rand, ca si in cazul bunurilor coachizitionate, in cadrul unui concubinaj, instantele pot stabili cote egale de contributie la dobandirea acelor bunuri, daca se face dovada unor venituri egale ale concubinilor si gospodarirea lor in comun, precum si investirea veniturilor lor, in asemenea bunuri. Este adevarat ca, in principiu nu se pot aplica bunurilor dobandite intr-o perioada de concubinaj prezumtia legala a comunitatii de bunuri, ce opereaza intre soti, astfel ca, in sensul celor de mai sus urmeaza a fi examinata critica recursului extraordinar referitoare la acest prim aspect. in speta, existenta concubinajului intre parata si autorul reclamantilor este cu prisosinta dovedita, acesta fiind un concubinaj de lunga durata, care a inceput in anul 1970 si a durat pana in anul 1988, cand a decedat I.N., situatie de fapt ce a fost corect si temeinic retinuta si motivata de catre ambele instante.
Este, de asemenea, exact ca, asa cum s-a mai precizat, concubinii nu beneficiaza de prezumtia de comunitate asupra bunurilor, prevazuta de art. 30 din Codul familiei, dispozitie ce este aplicabila numai bunurilor dobandite in timpul casatoriei, astfel incat ei nu sunt considerati in baza legii proprietari in devalmasie asupra bunurilor dobandite in timpul convietuirii lor.
Aceasta nu impiedica insa constatarea pe baza conventiei lor, expresa ori tacita, ca bunurile s-au dobandit pentru a fi proprietatea lor indiviza, in raport de contributia fiecaruia, indiferent pe numele caruia dintre ei a fost achizitionat bunul, fiind indreptatit fiecare dintre ei, sa faca dovada, potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumtiile reglementate de art. 1203 din Codul civil, ca a dobandit bunul, prin contributia materiala comuna.
In speta, se constata ca figureaza pe numele paratei toate actele legate de casa de odihna situata la Telega (vila cu 2 nivele) si autoturismul marca "Skoda" livrat de I. D. M. S. la 30 mai 1980 catre parata, toate aceste acte purtand date cuprinse in perioada de concubinaj.
Tot astfel, se constata ca defunctul a locuit si gospodarit efectiv cu parata in locuinta acesteia din Bucuresti B-dul 1 mai nr. 150 bloc 7, scara d, ap. 123, etj. 6, el inchiriindu-si garsoniera din strada Mitropolitului Dosoftei, nr. 73.
Asa se explica si faptul ca la decesul autorului, in posesia paratei s-a aflat intreaga garderoba a defunctului precum si bunurile proprii ale acestuia.
Referitor la veniturile concubinilor este, de asemenea, de retinut, ca parata a realizat din retributie, intre anii 1970-1987 inclusiv, o suma de 744.753 lei, iar defunctul a realizat intre anii 1971 -1987 inclusiv, din retributie 1.026.470 lei, deci venituri usor diferentiate in favoarea defunctului.
Cat priveste imprumuturile C. A. R. ale defunctului, s-a facut dovada ca intre anii 1971 - 1987 a primit imprumuturi in suma de 193.000 lei, iar parata in perioada de 13 noiembrie 1975 - 15 iunie 1987 a facut imprumut de 188.000 lei.
Aceasta situatie referitoare la un concubinaj indelungat, cat si la veniturile si imprumuturile concubinilor aproape egale au indreptatit instantele sa traga concluzia ca bunurile ce s-au dobandit in perioada concubinajului, de 18 ani (imobilul si autoturismul), au fost achizitionate de catre concubini cu o contributie egala, nefacandu-se dovada ca defunctul si-ar fi cheltuit in alt mod veniturile decat investindu-le in imobilul in litigiu si in celelalte bunuri, coachizitionate, nici parata nu a infirmat, de altfel o astfel de situatie.
__________
Publicata in "D.C.S.J." 1990-1992, p. 19-23.
eu postez asta....
Sectia civila a Curtii supreme de justitie
Decizia nr. 793/1990 din 04/05/1990
Desi concubinii nu pot beneficia de prezumtie de comunitate asupra bunurilor prevazuta de art. 30 din Codul familiei, dispozitie ce este aplicabila numai bunurilor dobandite in timpul casatoriei nimic nu impiedica, insa, constatarea pe baza conventiei lor, expresa ori tacita, ca bunurile s-au dobandit pentru a fi proprietatea lor indiviza, in raport de contributia fiecaruia, indiferent pe numele caruia dintre ei a fost achizitionat bunul, fiind indreptatit fiecare din ei sa faca dovada, potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumtiile reglementate de art. 1203 din Cod civil, ca a dobandit bunul, prin contributie materiala comuna si egala. Este de retinut, in primul rand, ca si in cazul bunurilor coachizitionate, in cadrul unui concubinaj, instantele pot stabili cote egale de contributie la dobandirea acelor bunuri, daca se face dovada unor venituri egale ale concubinilor si gospodarirea lor in comun, precum si investirea veniturilor lor, in asemenea bunuri. Este adevarat ca, in principiu nu se pot aplica bunurilor dobandite intr-o perioada de concubinaj prezumtia legala a comunitatii de bunuri, ce opereaza intre soti, astfel ca, in sensul celor de mai sus urmeaza a fi examinata critica recursului extraordinar referitoare la acest prim aspect. in speta, existenta concubinajului intre parata si autorul reclamantilor este cu prisosinta dovedita, acesta fiind un concubinaj de lunga durata, care a inceput in anul 1970 si a durat pana in anul 1988, cand a decedat I.N., situatie de fapt ce a fost corect si temeinic retinuta si motivata de catre ambele instante.
Este, de asemenea, exact ca, asa cum s-a mai precizat, concubinii nu beneficiaza de prezumtia de comunitate asupra bunurilor, prevazuta de art. 30 din Codul familiei, dispozitie ce este aplicabila numai bunurilor dobandite in timpul casatoriei, astfel incat ei nu sunt considerati in baza legii proprietari in devalmasie asupra bunurilor dobandite in timpul convietuirii lor.
Aceasta nu impiedica insa constatarea pe baza conventiei lor, expresa ori tacita, ca bunurile s-au dobandit pentru a fi proprietatea lor indiviza, in raport de contributia fiecaruia, indiferent pe numele caruia dintre ei a fost achizitionat bunul, fiind indreptatit fiecare dintre ei, sa faca dovada, potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumtiile reglementate de art. 1203 din Codul civil, ca a dobandit bunul, prin contributia materiala comuna.
In speta, se constata ca figureaza pe numele paratei toate actele legate de casa de odihna situata la Telega (vila cu 2 nivele) si autoturismul marca "Skoda" livrat de I. D. M. S. la 30 mai 1980 catre parata, toate aceste acte purtand date cuprinse in perioada de concubinaj.
Tot astfel, se constata ca defunctul a locuit si gospodarit efectiv cu parata in locuinta acesteia din Bucuresti B-dul 1 mai nr. 150 bloc 7, scara d, ap. 123, etj. 6, el inchiriindu-si garsoniera din strada Mitropolitului Dosoftei, nr. 73.
Asa se explica si faptul ca la decesul autorului, in posesia paratei s-a aflat intreaga garderoba a defunctului precum si bunurile proprii ale acestuia.
Referitor la veniturile concubinilor este, de asemenea, de retinut, ca parata a realizat din retributie, intre anii 1970-1987 inclusiv, o suma de 744.753 lei, iar defunctul a realizat intre anii 1971 -1987 inclusiv, din retributie 1.026.470 lei, deci venituri usor diferentiate in favoarea defunctului.
Cat priveste imprumuturile C. A. R. ale defunctului, s-a facut dovada ca intre anii 1971 - 1987 a primit imprumuturi in suma de 193.000 lei, iar parata in perioada de 13 noiembrie 1975 - 15 iunie 1987 a facut imprumut de 188.000 lei.
Aceasta situatie referitoare la un concubinaj indelungat, cat si la veniturile si imprumuturile concubinilor aproape egale au indreptatit instantele sa traga concluzia ca bunurile ce s-au dobandit in perioada concubinajului, de 18 ani (imobilul si autoturismul), au fost achizitionate de catre concubini cu o contributie egala, nefacandu-se dovada ca defunctul si-ar fi cheltuit in alt mod veniturile decat investindu-le in imobilul in litigiu si in celelalte bunuri, coachizitionate, nici parata nu a infirmat, de altfel o astfel de situatie.
__________
Publicata in "D.C.S.J." 1990-1992, p. 19-23.
-
Pretor
Ah, kinga, speram la un exemplu mai elocvent.
Instanţa ta zice aşa: "nimic nu impiedica, insa, constatarea pe baza conventiei lor, expresa ori tacita, ca bunurile s-au dobandit pentru a fi proprietatea lor indiviza"
Deci baza de discuţie a motivării instanţei este proprietatea indiviză, sinonimă cu proprietatea comună pe cote-părţi, şi nu proprietatea devălmaşă.
Pe de altă parte, cred că Johei se înşală: "pe de alta parte modalitatile juridice al dreptului de proprietate sunt limitativ enumerate, iar nu titularii. Or, dreptul de proprietate in devalmasie exista... nu se creeaza nimic nou".
Eu observ că dreptul de proprietate devălmaşă este corelat direct de lege cu o anumită calitate a titularilor lui, aceea de a fi căsătoriţi, şi nu cu orice titular.
Mă mai gândesc şi la citatul din Liviu Pop: "nu este exclus si nici interzis de lege ca devalmasia sa se nasca dintr-o conventie"
Întâi, da. Devălmăşia convenţională nu e nici exclusă, nici interzisă. Dar nu e nici reglementată. Ok, nu trebuie să fie reglementată ca să existe (deşi Stoica refuză ideea). Rezultă că ar putea exista două regimuri juridice în privinţa devălmăşiei: unul reglementat şi aplicabil căsătoriţilor, şi unul nereglementat şi aplicabil necăsătoriţilor. Aştept cu interes opinii despre exerciţiul unui drept real, unul şi acelaşi, în mod diferit, unul reglementat şi unul nereglementat, în funcţie de calitatea titularilor. 
În proiectul de nou Cod civil se prevede că devălmăşia poate rezulta şi din convenţia părţilor. Îmi poate cineva explica care ar fi folosul practic al unei asemenea dispoziţii? Asta în condiţiile în care sunt discuţii despre revenirea la regimul separaţiei bunurilor în căsătorie.
Instanţa ta zice aşa: "nimic nu impiedica, insa, constatarea pe baza conventiei lor, expresa ori tacita, ca bunurile s-au dobandit pentru a fi proprietatea lor indiviza"
Deci baza de discuţie a motivării instanţei este proprietatea indiviză, sinonimă cu proprietatea comună pe cote-părţi, şi nu proprietatea devălmaşă.
Pe de altă parte, cred că Johei se înşală: "pe de alta parte modalitatile juridice al dreptului de proprietate sunt limitativ enumerate, iar nu titularii. Or, dreptul de proprietate in devalmasie exista... nu se creeaza nimic nou".
Eu observ că dreptul de proprietate devălmaşă este corelat direct de lege cu o anumită calitate a titularilor lui, aceea de a fi căsătoriţi, şi nu cu orice titular.
Mă mai gândesc şi la citatul din Liviu Pop: "nu este exclus si nici interzis de lege ca devalmasia sa se nasca dintr-o conventie"
Întâi, da. Devălmăşia convenţională nu e nici exclusă, nici interzisă. Dar nu e nici reglementată. Ok, nu trebuie să fie reglementată ca să existe (deşi Stoica refuză ideea). Rezultă că ar putea exista două regimuri juridice în privinţa devălmăşiei: unul reglementat şi aplicabil căsătoriţilor, şi unul nereglementat şi aplicabil necăsătoriţilor. Aştept cu interes opinii despre exerciţiul unui drept real, unul şi acelaşi, în mod diferit, unul reglementat şi unul nereglementat, în funcţie de calitatea titularilor.
În proiectul de nou Cod civil se prevede că devălmăşia poate rezulta şi din convenţia părţilor. Îmi poate cineva explica care ar fi folosul practic al unei asemenea dispoziţii? Asta în condiţiile în care sunt discuţii despre revenirea la regimul separaţiei bunurilor în căsătorie.
-
johei
Pretore... evident ca ma pot insela...
si nu cunosc proiectul noului cod civil, da sper sa se schimbe odata, ca de cand am inceput eu cu studiul dreptului doar asta aud... fara ca ceva sa schimbe...
insa...
daca este asa cum spui, nu vad de ce noul cod civil nu ar reglementa o stare de fapt si de drept care exista...
pentru ca unul din principiile sistemelor de drept moderne este ca tot ceea ce nu e interzis e permis... iar nu viceversa... Evident ca exista exceptii (Dreptul Familiei, de ex.)... insa aici nu vad de ce n-ar fi asa...
Dancum spuneam... posibil sa gresesc... e doar opinie personala... bazata poate mai putin pe textul codului civil si mai mult pe criterii mai generale...
si nu cunosc proiectul noului cod civil, da sper sa se schimbe odata, ca de cand am inceput eu cu studiul dreptului doar asta aud... fara ca ceva sa schimbe...
insa...
daca este asa cum spui, nu vad de ce noul cod civil nu ar reglementa o stare de fapt si de drept care exista...
pentru ca unul din principiile sistemelor de drept moderne este ca tot ceea ce nu e interzis e permis... iar nu viceversa... Evident ca exista exceptii (Dreptul Familiei, de ex.)... insa aici nu vad de ce n-ar fi asa...
Dancum spuneam... posibil sa gresesc... e doar opinie personala... bazata poate mai putin pe textul codului civil si mai mult pe criterii mai generale...
-
Pretor
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 28 guests