parole wrote:Daca e vorba de lit.e de care zice kinga, nu-mi dau seama cu ce te-ar avantaja o calificare juridica in sensul unei antreprize. Primirea aurului de catre bijutier in propria-i gestiune, fie ca se face cu titlu precar in vederea prelucrarii, fie ca se face cu titlu de receptie in posesie a bunului dobandit in proprietate ca efect al unei vanzari ori al unui schimb, este tot un fapt de comert cu bunuri a caror provenienta trebuie dovedita.
Ar exista dupa mine mai mult o problema probatorie, decat una de calificare juridica. Poate poti corobora bonurile de comanda cu alte inscrisuri, "miniprocese-verbale de predare-primire" :) , foi de receptie, de luare in primire, ceva, orice, ca doar n-au lasat aurul si au plecat cu mana goala, orice alte dovezi scrise pe care le-au primit clientii dupa predarea aurului la bijutier si care sa ateste ca aurul se afla in stapanirea comerciala a bijutierului in vederea prelucrarii. E adevarat ca inscrisurile ar putea exhiba mai curand faptul ca aurul, materialul clientului, a fost predat spre prelucrare dar trebuie sa indice si pe cel care le-a predat si a semnat respectivul inscris, adica sursa de provenienta, ca doar n-au cum sa fie la purtator.
Pai organele de control au facut distinctie intre comenzile onorate la cateva zile si comenzile onorate in aceeasi zi din bijuteriile produse anterior- acest ultim caz fiind considerat achizitii de metal pretios fara documente legale de provenienta (fapta contraventionala) Bijutierul a rulat o anumita cantitate de aur pe baza de comanda. Din aceasta cantitate , organele de control au considerat ca doar o parte constituie aur achizitionat dispunand ca masura complementara confiscarea contravalorii cantitatii de aur achizitionat fara documente legale de provenienta.
Exemplificativ : Bijutierul are pe stoc(in gestiune) o anumita cantitate de aur (sa zicem 4 kg) din care a produs bijuterii ( modele de serie expuse in vitrina si pe care in mod uzual le poate produce) In perioada studiata de organe, bijutierul a rulat pe baza de comanda, sa zicem 20 kg de aur primita de la clienti, stocul personal al bijutierului ramanand neschimbat. Din cele 20 kg, organele au apreciat ca 10 kg ar fi fost in fapt achizitie de aur fara documente justificative.
Din punct de vedere contabil,
documentul justificativ de inregistrare in gestiune a bunurilor achizitionate de la persoane fizice, il constituie
borderoul de achizitie la care, in mod uzual ,se anexeaza si copia BI a celui de la care se achizitioneaza.
Bonul de comanda serveste ca document pentru: contractarea serviciilor, confirmarea primirii si evaluarea obiectului de executat sau de reparat, dupa caz, incasarea sumei de la client, determinarea volumului serviciilor prestate si a materialelor consumate. In bonul de comanda sunt mai putine rubrici decat in borderoul de achizitie ( lipsesc rubricile cu serie nr BI)si, in mod uzual, nimeni nu te legitimeaza cand faci o comanda la un prestator de servicii.
Iar art.6 din L 12/1990 zice ca >
Marfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea vreuneia dintre faptele prevazute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) si j), daca sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum si sumele de bani si lucrurile dobandite prin savarsirea contraventiei se confisca si se valorifica in conditiile legii, contravaloarea lor facandu-se venit la bugetul administratiei publice centrale.
Veniturile obtinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitatile prevazute la art. 1, precum si incasarile in intregime din vanzarea marfurilor a caror provenienta nu este dovedita se confisca si se fac venit la bugetul administratiei publice centrale.
Noa, acu daca as demonstra ca si in situatia 2 avem de-a face cu o antrepriza ar insemna ca pica varianta cu
efectuarea de acte sau fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu este bovedita, mai precis achizitia de aur fara documente legale de provenienta.