agentiile bancare au personalitate juridica?
-
deliadallys
agentiile bancare au personalitate juridica?
speta e cam asa: actiune in contencios administrativ facuta de mine pentru anularea unei autorizatii de construire; o agentie bancara ( nu sucursala ) face cerere de interventie in interes propriu in cauza . Ce parere aveti , e admisibila o astfel de cerere de interventie ?
-
anutza
Re: agentiile bancare au personalitate juridica?
Sucursalele, filialele si agentiile sunt unitati cu sarcini operative, ele neavand personalitate juridica.deliadallys wrote:speta e cam asa: actiune in contencios administrativ facuta de mine pentru anularea unei autorizatii de construire; o agentie bancara ( nu sucursala ) face cerere de interventie in interes propriu in cauza . Ce parere aveti , e admisibila o astfel de cerere de interventie ?
-
kinga
Secţia civilă a Curţii de apel
Decizie nr. 3/1996
din 18/01/1996
(Braşov). Relaţii comerciale încheiate cu o sucursală a unei societăţi comerciale. Calitate procesuală.
Relaţii comerciale stabilite între sucursala unei societăţi comerciale cu o unitate comercială privind livrarea unor cantităţi de cherestea.
Instanţa de fond a reţinut că sucursala, neavând personalitate juridică, nu are capacitate de exerciţiu şi deci nu poate participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii în raporturile civile, calitatea procesuală aparţinând numai societăţii comerciale căreia îi este subordonată sucursala.
Apelul declarat împotriva sentinţei a fost admis, stabilindu-se în fapt că, din statutul societăţii respective rezultă că sucursala, ca unitate componentă a acesteia, are prin organele sale de conducere un complex de atribuţii (întocmeşte bugete proprii de venituri şi cheltuieli, organizează gestiune economică proprie, deschide cont de bancă, exercită politica proprie de personal, întocmeşte regulamente de organizare şi funcţionare, precum şi regulamente de ordine interioară, execută operaţiuni de comerţ, participă la negocierea contractelor comerciale şi urmăreşte realizarea acestora) care îi crează o individualitate proprie incontestabilă în cadrul societăţii.
Este cert că, în virtutea acestor îndreptăţiri, sucursala are o structură organizatorică proprie şi o anume autonomie patrimonială (integrală în raporturile cu terţii, dar controlată în raporturile cu societatea de care este dependentă), exercitând, în fapt, fără concretizare juridică formală, atributele principale ale unei persoane juridice.
Se produce, în acest mod, un transfer în limitele stricte ale principiului specialităţii, pe seama sucursalei, al capacităţii de folosinţă a drepturilor civile, ca şi de exerciţiu a acestor drepturi, cu privire la obiectul activităţii sucursalei.
În această situaţie, consecinţa care se impune cu necesitate este că sucursala, în limitele menţionate, dobândeşte capacitate de folosinţă şi de exerciţiu, putând figura în proces în nume propriu, atât ca reclamantă, pentru realizarea drepturilor născute în cadrul raporturilor comerciale pe care le-a constituit, cât şi ca pârâtă în cadrul răspunderii sale contractuale.
Modul de abordare a problemei, în considerentele sentinţei apelate, reţine numai aspectele cu caracter de generalitate, fără a sesiza particularităţile speţei.
Este exact că dispoziţiile art. 42 alin. 1 Cod procedură civilă prevăd că poate fi parte în judecată numai persoana care are folosinţa drepturilor civile, însă alin. 2 al textului conţine o excepţie în sensul că asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Această excepţie urmează a fi interpretată în sensul că legea acordă, în anumite limite, capacitate procesuală de exerciţiu unor asociaţii sau societăţi (sucursala fiind, în sens larg şi în condiţiile specifice menţionate, o societate).
O importantă raţiune practică desăvârşeşte justeţea acestei soluţii şi anume exigenţa unei celerităţi speciale în rezolvarea litigiilor comerciale, în raport cu mobilitatea acestor raporturi, impusă de o economie dinamică şi eficientă, nefiind de conceput ca astfel de litigii să se rezolve în contradictoriu cu societatea comercială cu personalitate juridică, care nu a participat la încheierea şi executarea relaţiilor comerciale litigioase şi nu dispune de probele necesare pentru rezolvarea litigiului.
Decizie nr. 3/1996
din 18/01/1996
(Braşov). Relaţii comerciale încheiate cu o sucursală a unei societăţi comerciale. Calitate procesuală.
Relaţii comerciale stabilite între sucursala unei societăţi comerciale cu o unitate comercială privind livrarea unor cantităţi de cherestea.
Instanţa de fond a reţinut că sucursala, neavând personalitate juridică, nu are capacitate de exerciţiu şi deci nu poate participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii în raporturile civile, calitatea procesuală aparţinând numai societăţii comerciale căreia îi este subordonată sucursala.
Apelul declarat împotriva sentinţei a fost admis, stabilindu-se în fapt că, din statutul societăţii respective rezultă că sucursala, ca unitate componentă a acesteia, are prin organele sale de conducere un complex de atribuţii (întocmeşte bugete proprii de venituri şi cheltuieli, organizează gestiune economică proprie, deschide cont de bancă, exercită politica proprie de personal, întocmeşte regulamente de organizare şi funcţionare, precum şi regulamente de ordine interioară, execută operaţiuni de comerţ, participă la negocierea contractelor comerciale şi urmăreşte realizarea acestora) care îi crează o individualitate proprie incontestabilă în cadrul societăţii.
Este cert că, în virtutea acestor îndreptăţiri, sucursala are o structură organizatorică proprie şi o anume autonomie patrimonială (integrală în raporturile cu terţii, dar controlată în raporturile cu societatea de care este dependentă), exercitând, în fapt, fără concretizare juridică formală, atributele principale ale unei persoane juridice.
Se produce, în acest mod, un transfer în limitele stricte ale principiului specialităţii, pe seama sucursalei, al capacităţii de folosinţă a drepturilor civile, ca şi de exerciţiu a acestor drepturi, cu privire la obiectul activităţii sucursalei.
În această situaţie, consecinţa care se impune cu necesitate este că sucursala, în limitele menţionate, dobândeşte capacitate de folosinţă şi de exerciţiu, putând figura în proces în nume propriu, atât ca reclamantă, pentru realizarea drepturilor născute în cadrul raporturilor comerciale pe care le-a constituit, cât şi ca pârâtă în cadrul răspunderii sale contractuale.
Modul de abordare a problemei, în considerentele sentinţei apelate, reţine numai aspectele cu caracter de generalitate, fără a sesiza particularităţile speţei.
Este exact că dispoziţiile art. 42 alin. 1 Cod procedură civilă prevăd că poate fi parte în judecată numai persoana care are folosinţa drepturilor civile, însă alin. 2 al textului conţine o excepţie în sensul că asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Această excepţie urmează a fi interpretată în sensul că legea acordă, în anumite limite, capacitate procesuală de exerciţiu unor asociaţii sau societăţi (sucursala fiind, în sens larg şi în condiţiile specifice menţionate, o societate).
O importantă raţiune practică desăvârşeşte justeţea acestei soluţii şi anume exigenţa unei celerităţi speciale în rezolvarea litigiilor comerciale, în raport cu mobilitatea acestor raporturi, impusă de o economie dinamică şi eficientă, nefiind de conceput ca astfel de litigii să se rezolve în contradictoriu cu societatea comercială cu personalitate juridică, care nu a participat la încheierea şi executarea relaţiilor comerciale litigioase şi nu dispune de probele necesare pentru rezolvarea litigiului.
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 28 guests