» Interviuri

EXCLUSIV! Mihai Mares, avocatul indragostit de pictura: "Cel mai mult am dat pe un tablou 10.000 de euro" - GALERIE FOTO

Daca unii avocati prefera sa isi cheltuie banii (castigati cu multa sudoare, sa fim fair play) in insule, cu sampanie si caviar, Mihai Mares are o alta pasiune: pictura. Managing partner-ul de la casa de avocatura Mares / Danilescu / Mares nu este un expert doar in consultanta pe fuziuni si achizitii sau contracte comerciale, ci si un fin cunoscator al fenomenului artistic romanesc, si un mare pasionat - si colectionar - de tablouri. Ne-am convins de asta intr-o vizita pe care i-am facut-o, la birou, acolo unde ne-a primit sa discutam, intr-un cadru intim, despre culorile si nuantele pe care le foloseste un avocat, despre cat de important este sa vezi "the big picture" in avocatura, dar si sa ne povesteasca o anecdota cu Picasso, si de ce iubeste lucrarile lui Alexandru Ciucurencu sau Iacob Lazar.

Avocatura.com: De ce pictura? De unde izvoraste aceasta pasiune?

Mihai Mares: E o chestiune naturala, din cate am observat, in avocatura, ca la un moment dat sa te apropii si de arta. De mic am facut o scoala care avea legatura cu arta, respectiv scoala de muzica unde am studiat si vioara... E o legatura evidenta, in opinia mea, intre arta, muzica, pictura, si ulterior avocatura. E un trend pe care ulterior l-am aflat a avea o sorginte inclusiv in perioada interbelica, daca ne referim aici la marii avocati interbelici, precum [Hurmuz] Aznavorian, ca sa dau un exemplu care imi vine acum in minte, si care era foarte apropiat de Ciucurencu. Ulterior, intrand in aceasta profesie, am inceput putin cate putin sa iau cate o lucrare, a aparut fenomenul Artmark in Romania, care dupa parerea mea este o foarte buna scoala de educatie in domeniul picturii pentru mai multe categorii sociale... Am inceput sa descopar pictura contemporana, artistii contemporani care au o oarecare valoare in opinia mea, si care ulterior o vor confirma prin opera pe care o vor face, sau altii deja ajunsi la apogeul carierei, precum - sa dau un exemplu aici un pictor favorit al meu - Iacob Lazar, care este din pleiada asa zisilor "ciucurencisti", deci discipoli ai lui Alexandru Ciucurencu. Este un venerabil maestru, la 83 de ani astazi.

Si, incet-incet s-a creat o colectie de arta, in majoritate cu lucrari de pictura contemporana, asa cum spuneam. Biroul nostru este o mostra in acest sens. In sala in care ne aflam, puteti admira lucrari de Sorin Adam, la randul lui o tanara speranta a picturii romanesti figurative, elev al lui Vasile Grigore, astazi in varsta de 45 de ani, care a reusit sa atraga numeroase aprecieri favorabile din partea criticii de specialitate si a colegilor de breasla, si care si-a atras si o anumita cota in aceste licitatii de care vorbeam mai devreme.

Avocatura.com: Artistii buni imprumuta, artistii grozavi fura. A zis-o Picasso. Se aplica si in avocatura?

Mares: Cred ca este absolut nevoie si de un studiu, atat in avocatura, cat si in pictura, al modelelor, varfurilor, diverselor curente cum ar fi in pictura, sau in domeniul nostru, al specializarilor pe asa zise ramuri... Avocatura pe penal, avocatura comerciala. Trebuie sa ai niste repere, in orice fel de profesie, si-atunci trebuie sa iti propui sa si "furi" cate ceva, pe langa ceea ce tu construiesti in mod constient si vrei sa acumulezi ca si experienta si cunostinte.

Merge in atelier si sta de vorba cu pictorii

Avocatura.com: Aveti o mini-pinacoteca foarte interesanta, despre care ne-a povestit domnul Danilescu intr-un material. Sorin Adam, Dumitru Ghiata...

Mares: Marius Cilievici, Iacob Lazar, din "scoala" lui Corneliu Baba imi place foarte mult si am aici, si-n birou, [Henry] Mavrodin si Mihai Cismaru... Sunt de asemenea lucrari de Catul Bogdan, de Lucia Dem Balacescu... As spune ca favoritii mei, astazi, din generatia care s-a pierdut, sunt Alexandru Ciucurencu si Marius Cilievici. Din generatia actuala, de pictori inca in viata, favoritul meu este Iacob Lazar.

Avocatura.com: Vorbiti-ne va rog, putin, despre picturile din colectia pe care o detineti, si ce reprezinta ptr. Dvs. Poate vi le-ati permis dupa niste succese, dupa niste reusite profesionale? Au o valoare sentimentala?

Mares: Fiecare lucrare are o valoare sentimentala. Asa cum spuneam, o data ce am identificat ca imi place un pictor, am stat la el in atelier, am stat cu el de vorba, am incercat sa inteleg arta lui, de ce lucreaza intr-un anumit fel, ce-a vrut sa spuna in lucrarea respectiva, si au fost lucrari pe care le-am ales personal, si care au fost cateodata luate, exact cum spuneati si Dvs., in niste momente in care au fost niste satisfactii profesionale, au fost mai multi bani care s-au adunat la momentul respectiv, si atunci o parte din ei au mers catre aceasta... pasiune, as spune. E mai mult o pasiune decat o investitie. In mod evident, daca piesele sunt remarcabile, si colectia este bine articulata, va capata inevitabil o valoare. Chiar s-a intamplat sa cunosc un pictor, Simion Craciun, care mi-a fost foarte drag, care la un an si jumatate dupa ce l-am cunoscut, din pacate a trecut in nefiinta. Si astazi sunt lucrari care au ramas de la el, si la care te uiti gandindu-te ca puteai sa nu cunosti povestea din spatele lor. Eu l-am cunoscut in mod direct...

Avocatura.com: Ca si in cazul avocatilor. De multe ori nu cunosti povestea din spate...

Mares: Da, este important. Daca ai privilegiul sa cunosti si omul din spatele operei, pe cei care sunt in piata si care au si o anumita varsta, o oarecare recunoastere... Simion Craciun a fost una dintre marile valori ale generatiei lui, alaturi de Mihai Sarbulescu din grupul "Prolog". Sarbulescu este chiar doctorand al lui Marius Cilievici, de care mentionam anterior. Sunt niste nume care, in pictura contemporana, inseamna si o sa insemne foarte mult. Horia Bernea... exista niste piese in colectia de care v-am povestit.

Avocatura.com: In avocatura cu ce pictati?

Mares: In avocatura, am ajuns dupa 14 ani de practica, sa fac astazi un melange intre avocatura de afaceri in sensul clasic, de consultanta pe fuziuni si achizitii, contracte comerciale, si avocatura de tip traditional, de bara, de litigii comerciale si mai nou de litigii penale, pe latura economica. Deci este o maniera destul de traditionalista, as spune, in sensul avocaturii interbelice, in care specializarea nu era atat de stricta ca cea care se urmareste astazi in marile case de avocati.

Avocatura.com: In ce curent v-ati incadra?

Mares: Nu exista un curent... Asa, ca idee, il admir cel mai mult pe Aurelian Bentoiu, din perioada interbelica.

"Chiar daca ai un mare mentor, trebuie sa-ti gasesti propria manifestare. Bentoiu s-a separat de Micescu dupa 4 ani"

Avocatura.com: Si in avocatura, ca si in arta, exista o ucenicie, un mentorat. La ce varsta te poti declara artist, a se citi avocat, cu acte in regula, si sa mergi pe drumul tau? Va reaminesc ce i-a spus Brancusi lui Rodin, ca nimic nu creste la umbra marilor stejari. Cand devine mentoratul o povara?

Mares: Cand devine mentoratul o povara? Depinde de personalitatea fiecaruia dintre noi. Eu nu am avut sansa, norocul sa spun asa, sau ghinionul, nu stiu cum sa-l numesc, de a avea un mare mentor in aceasta meserie, langa care sa ma formez cativa ani, dupa care sa ma desprind si sa imi urmez propriul drum. Pur si simplu, facand parte dintr-un colectiv de oameni tineri, atunci cand am inceput avocatura - si am povestit cu alta ocazie despre acest eveniment - ne-am format pe un principiu mult mai deschis, mai liber, printr-o munca mai directa la client, prin asumarea unor responsabilitati cateodata mai mari decat ar fi fost firesc in modul clasic, pentru varsta pe care o aveam. Si s-a acumulat astazi o experienta in mod indubitabil mult mai mare, decat daca am fi ales parcursul clasic. Altminteri, dupa cativa ani, nu foarte multi, ideal ar fi sa incerci sa-ti gasesti propria ta manifestare, a personalitatii tale, chiar si langa un mare mentor. Bentoiu, de exemplu, s-a separat de Micescu dupa 4 ani, si si-a creat propriul destin in aceasta profesie.

Avocatura.com: Un dealer britanic de arta de secol XX, Joseph Duveen, credea ca "When you pay high, for the priceless, you`re getting it cheap." (Cand platesti scump nepretuitul, il iei ieftin, n.r.). Cat ati dat cel mai mult pe o pictura?

Mares: Cel mai mult am dat pe o lucrare 10.000 de euro.

"Clientii sunt impresionati de picturi"

Avocatura.com: Ce spun clientii sau partenerii care va viziteaza biroul?

Mares: Sincer, sunt placut impresionati. E o chestiune care, cateodata te ia prin surprindere. Sunt cateva cazuri pe care le cunosc in Bucuresti, de avocati pasionati de arte, si care au si adus parte din colectie in cadrul spatiului in care isi exercita profesia. Intotdeauna a fost o apreciere pozitiva.

Avocatura.com: Mergeti la licitatii, la vernisaje?

Mares: Da, in mod constant merg la vernisaje, la licitatii... E si o chestiune de educatie. Ochiul se formeaza foarte greu. Trebuie sa citesti foarte mult, trebuie sa mergi in muzee, trebuie sa mergi la licitatii, trebuie sa intelegi de ce o lucrare e mai buna ca alta, cateodata in mod obiectiv, alteori de ce, pe nemeritate, o cota ajunge sa creasca, desi lucrarea nu are o valoare foarte mare. Daca incerci sa fii ancorat si la fenomenul de arta din Romania, e nevoie sa dedici timp si sa mergi in toate aceste locuri.

"Cel mai mult mi-a placut muzeul Prado"

Avocatura.com: E o lume frumoasa, pana la urma. Care a fost muzeul care v-a impresionat cel mai mult? Si ce pictor strain?

Mares: E o intrebare buna. Tin minte ca, in facultate fiind, am avut sansa sa am o bursa din partea Guvernului german, de studiu al limbii pe o perioada de o luna sau doua, in timpul verii. Si, la Munchen, am vizitat cele doua pinacoteci, Alte si Neue Pinakothek, dupa care muzeul unde exista miscarea expresionista, "Der Blaue Reiter" - Calaretul Albastru (miscare artistica din Munchen, esentiala in expresionism, intre 1911-1914, n.r.), cu [Vasili] Kandinski si cu expresionismul german.... Si fiind cumva prima data cand intram in contact cu marile muzee, a fost o experienta care si-a lasat amprenta. Altminteri, muzeul care cred ca mi-a placut cel mai mult, pana in acest moment, este Prado. Iar Velazquez este unul dintre pictorii straini de care ma intrebati, la care as face referinta intotdeauna.

Avocatura.com: Zicea un artist, e drept din alt domeniu - din film - ca dupa ce joci un rol, daca ai crezut in personajul tau, esti gol. Se aplica si in profesia Dvs., intr-un caz de reprezentare, intr-o tranzactie, un litigiu, intr-un caz pe proprietate intelectuala?

Mares: Nu, nu se aplica in ceea ce ma priveste. Pentru ca exista foarte mare compatibilitate intre personalitatea mea si profesia pe care o practic. Nu este un rol pe care il joc. Atunci nu ma simt golit de continut, dupa ce se finalizeaza o tranzactie, sau s-a incheiat un proces. Este o chestiune fireasca, care e in continuarea a ceea ce sunt. Sunt unul din cazurile fericite, deoarece mi-am ales profesia care cred ca mi se potriveste, si cu care ma simt foarte bine.

"Picasso a cerut o suma exorbitanta pentru un desen de 3 secunde. De ce? Pentru ca insuma munca lui de-o viata"

Avocatura.com: Mie imi place replica unui artist grafic care, intrebat fiind cat i-a luat sa realizeze o lucrare, a raspuns: "Toata viata pana in momentul asta".

Mares: Exista o intamplare cu Picasso care, fiind oprit pe strada de catre o doamna, este rugat sa faca un mic desen pentru fiul ei. Picasso ia hartia, deseneaza un porumbel in trei secunde, ii reda doamnei hartia, si ii spune o suma exorbitanta pentru lucrarea respectiva, la care doamna respectiva riposteaza si incearca sa replice: "Domnule, dar ti-a luat doar cinci secunde, cum poti sa ceri atatia bani?" "- Doamna, mi-a luat 50 de ani ca s-ajung sa fac porumbelul asta in 3 secunde!".

Avocatura.com: Tot lui i se atribuie vorba ca fara o mare solitudine, nu este posibila nici un fel de munca serioasa. Avocatul e un solitar?

Mares: Trebuie sa fie la un moment dat, si solitar. Adica, exista o munca de echipa, care se practica in dosare de anvergura, in tranzactii mari. Dar exista o parte de concepere a strategiei pe un dosar, o parte in care aprofundezi niste aspecte care au legatura cu tranzactia respectiva, in care trebuie sa fii tu cu tine insuti, si pentru asta esti cautat tu si nu alt avocat. Exista astazi diferentierea asta mai putin vizibila decat in trecut, intre ce face un avocat fata de celalalt, avand in vedere ca in principal astazi te adresezi unei societati de avocati. Societate facuta din niste oameni, din niste personalitati, din niste capacitati profesionale, si la un moment dat exista munca asta de bijutier, in care doar tu poti sa faci o anumita chestie, si doar intr-un moment de solitudine. Nu poti sa stai toata ziua, de dimineata pana seara, intr-un spirit de echipa.

Avocatura.com: Implicarea avocatilor in fenomenul cultural, cum ati caracteriza-o? E un debuseu placut dupa atata tensiune? Imi spunea domnul Danilescu faptul ca un fost avocat detine cea mai mare casa de licitatie de la noi.

Mares: Da, Alexandru Baldea detine Artmark-ul, este fost avocat, fost coleg cu Lucian. El a gasit o evadare fericita din profesia de avocat, pe care a ales sa nu o mai practice de la un anumit punct. In schimb observ ca reuseste, prin fenomenul pe care l-a creat, sa coaguleze din ce in ce mai multi colegi din breasla, care sa se apropie de acest fenomen al picturii, ceea ce e un lucru extraordinar.

Avocatura.com: Elitele intelectuale.

Mares: Probabil are legatura si cu capacitatea intelectuala. E o chestiune abstracta, pe care trebuie sa stii s-o apreciezi, si sa-ti faca placere, si sa fii dispus sa cheltui niste bani pentru asa ceva.

"Ca avocat, trebuie sa vezi tabloul complet. Avocatura e 80% transpiratie, 10% inspiratie, 10% inertie"

Avocatura.com: Apropo de asta, ce apreciati la un tablou?

Mares: Apreciez in primul rand starea pe care mi-o transmite. Si, in al doilea rand, modul in care este executata opera.

Avocatura.com: Intorcandu-ne la avocatura, cat de important este sa vezi, in munca Dvs., "the big picture", tabloul complet cum s-ar spune?

Mares: Este extrem de important. De la bun inceput, cand iti lipsesc nenumarate documente ale unei tranzactii, cand nu ai toate datele unui dosar, trebuie sa fii capabil sa imaginezi intregul si sa stabilesti strategia, astfel incat big picture-ul asta, sa fie cat mai clar, cat mai devreme.

Avocatura.com: L-am mentionat pe Brancusi mai devreme. "Munceste ca un sclav, porunceste ca un rege, creeaza ca un zeu". Cat e arta si cat e munca de sclav in avocatura?

Mares: Este munca multa! Este transpiratie peste 80%, inspiratie poate in jur de 10%, dar...

Avocatura.com: Si restul de 10%?

Mares: Restul de 10% e asa, o inertie. O exercitare intr-un mod natural, fara sa constientizezi efectiv, nici ca transpiri, nici ca esti foarte inspirat pe moment... pur si simplu actionezi. Este multa munca. Dar fara acel licar, nu ajungi foarte departe, oricat ai munci.

Avocatura.com: Ati acordat asistenta si artistilor? Pentru ca proprietatea intelectuala este printre specialitatile Dvs.

Mares: Personal, nu sunt implicat in aceasta chestiune cu proprietatea intelectuala, unul dintre asociatii nostri se ocupa cu precadere de asa ceva. Dar raspunsul, daca ma refer la entitatea de avocatura pe care o conduc, este «da».

Avocatura.com: Si o ultima intrebare, domnule Mares. Artistul isi culege materialul din natura, dar si din societate. Ca avocat, de unde va luati inspiratia?

Mares: Pai, este o profesiune eminamente sociala, adica umanul are cea mai mare importanta in aceasta profesie. Psihologia umana joaca un rol deosebit, dupa care trebuie sa fii in masura sa judeci caractere, sa judeci ceea ce ii motiveaza pe oameni, de ce au facut anumite gesturi, sa anticipezi cum ar putea sa reactioneze intr-o negociere la anumiti stimuli... Psihologia si cunoasterea umanului sunt decisive in aceasta profesie.