Interviu cu avocat Ana Diculescu-Sova (II): "Manelizarea" avocaturii este inacceptabila

Avocatura.com: Pana in 2030, potrivit studiilor, jumatate dintre joburile care exista in prezent vor disparea. Lumea se schimba, din cauza Internetului, a robotilor, a automatizarii. Cum vedeti avocatura peste 16 ani?

Diculescu-Sova: Se va exprima in continuare, cu mijloace moderne. Va fi nevoie de aceasta categorie de oameni care cred ca va deveni din ce in ce mai selectiva si mai selectata, si profesia va ramane, doar ca va fi integrata.

Avocatura.com: Apropo de selectiva si selectata, stiti ca au fost reglementarile UNBR privind publicitatea. Exista multa teama vizavi de acest subiect in piata, si ambiguitate. Pana la urma e ceva benefic sau e o restrangere a dreptului la promovare onesta intr-o economie de piata?

Diculescu-Sova: Legea si pana acum a dat directiile acestui comportament exterior, sa-l numim, dar absolut util si benefic, pentru dezvoltarea unei entitati, fie cabinet, fie societate. Lasand-o insa sa se dezvolte de la sine, tentatia a fost sa se faca imprumuturi... Sa se imprumute institutii, sa se imprumute modele. Si s-a facut un mix, intre ce se face intr-o tara care n-are insa legatura cu sistemul nostru reglementat, ce se intampla in America de exemplu, in sistemul anglo-saxon in general. Si am facut publicitatea dupa acel model. Daca insa ne uitam la sistemul continental, al tuturor tarilor din familia carora facem parte, acel lucru nu se intampla. Si-atunci: am luat ceva de-acolo, am lasat ceva de dincoace, si s-a ajuns la un dezechilibru evident.

"In curand urma sa se spuna ca te-ai sculat dimineata si te-ai dus la tribunal"

Noi suntem o firma care, in timp, am folosit mixul. Pentru ca asa a fost datul. Inceputurile profesiei libere au permis imprumutul mijloacelor de prezentare / publicitate. Cand s-a pus problema acestei reevaluari, a ceea ce s-a intamplat pe piata, pentru ca s-a ajuns la o lipsa de discernamant in folosirea libertatii de afirmare a activitatii profesionale, am constatat ca "manelizarea” avocaturii este inacceptabila. In curand urma sa se spuna ca te-ai sculat dimineata si te-ai dus la tribunal sau la intalnirea cu clientul X. Nu e normal. S-a ajuns la o completa denaturare a ceea ce, in realitate, ar trebui sa insemne informatia adusa publicului cu privire la activitatea ta. Deci, degenerase esenta publicitatii in profesie. Nu e firesc ca, de pilda, intr-un judet - sa nu vorbim de Bucuresti cu 10.000 de avocati - unde sunt 30 avocati, dar doi dintre ei, afland de un model cum e modelul american, ca te poti duce si oferi victimelor unui accident sprijin, spunandu-i ca te ocupi de tot ce inseamna parte legala, si la sfarsit sa iei nu stiu cat din valoarea obtinuta.... Dar acolo, in America, e reglementat cum se procedeaza pentru a nu fi vatamati cei din jurul tau. Afland deci ca se poate undeva crea o "oportunitate”, isi ofereau serviciile profesionale in mod incorect. Or, dreptul unui client de a-si alege avocatul este de esenta profesiei. Omului acela nu-i mai arde cand sunt sapte masini tamponate, cu douazeci si una de victime, sa se duca sa se gandeasca: "Cum actionez acum juridic?". Daca vine unul si spune: "Eu te-ajut!", asa ramane. Pe cand cei treizeci de avocati din acelasi Barou, care n-au facut gestul asta, n-au sansa sa-si exercite profesia in mod onest. Cei doi au actionat in afara regulilor. Aici este neloialitatea in profesie. Aici este, daca vreti, acea rupere de echilibru. Pentru ca nu-i vorba numai de firmele de avocatura, mari sau mici, cum am inteles ca s-a interpretat in ultimul timp. Nu-i asa, nu. Cred ca trebuie sa ne disciplinam un pic.

"Cred cu tarie ca te recomanda ce faci, nu ceea ce spui ca faci!"

Avocatura.com: Dar pe canalele de specialitate, presupun ca este OK, nu, promovarea onesta?

Diculescu-Sova: Da, asa trebuie sa fie. Pentru ca, vedeti, inca o data spun, nici aici nu mancam cu doua linguri. E loc sub Soare! Eu vin din perioada in care clientul venea recomandat de un alt client. Nu se scria nicaieri. Clientul venea pentru ca auzise de cum esti pregatit, de cat esti de bun, de cat de bine iti faci treaba... Principiul era, si cred cu tarie ca a ramas, ca te recomanda ce faci, nu ceea ce spui ca faci!

Avocatura.com: Marketingul din gura in gura.

Diculescu-Sova: Bouche a l’oreille. Azi nu mai sunt de acord cu asta. Evolutia prezentarilor si a comunicarii lucrurilor esentiale despre tine ca profesionist sunt necesare in primul rand celui care are nevoie de tine. Dar informatia trebuie sa fie corecta si sa nu depaseasca limitele informarii oneste. De pilda, in litigii, nu e corect sa spui ca ai obtinut o solutie, cand solutia respectiva mai are patru ani pana a fi definitiva. Cum nu e corect nici sa te apuci sa faci, dintr-o solutie buna, un caz al tau. Cazul nu-i al tau, e al Justitiei. A, vrei sa demonstrezi ce ai facut? Scrie. Scrie-ti ideile, scoate o carte daca crezi ca ai noutati semnificative de comunicat, comenteaza in revistele de specialitate cazurile importante sau bizare. Fa totul in asa fel incat aceasta exagerare cu privire la ceea ce crezi ca poti sa faci, sa nu fie reflectata in campanii autolaudative de parca esti "Alfa si Omega”. Credeti-ma ca uneori – in alte domenii de activitate – o campanie agresiva de publicitate, mie, ca beneficiar al respectivului serviciu laudat imi produce greata.... Ei, asta, in termenii avocaturii, dezavantajeaza, pentru ca dezavantajeaza si profesia pana la urma. E greu de pastrat echilibrul! Dar cel mai greu este sa fii de buna credinta cand percepi lucrurile. Adica, depinde ce lumina pui. Pui o lumina puternica orbitoare, pui o lumina care iti creeaza semi-obscuritate, sau vrei cu adevarat sa vezi si sa fii vazut pentru ca apoi sa confirmi? In consultanta, discretia este regula, este principiul de la care putini clienti se abat.

Eu am o prietena care e avocata si in Baroul Paris, si in Baroul Bucuresti. Mie mi-e apropiata tara, merg in Franta deseori, am avut si-o bursa de studii. Pai nu se poate intampla in Franta, ce se intampla la noi. In Germania nici nu se pune problema. Sa ies sa ma auto-laud pe acolo ca am faramat muntii? Nu e corect, ca nu i-am faramat eu si oricum nu singura. Am dat uneltele necesare, da, dar era firesc sa o fac. Deci, eu cred ca daca [masura UNBR] e inteleasa fara ostilitate, fara prejudecati si fara false frustrari... si daca se contribuie prin propuneri rezonabile la implementarea lor, masurile ne "europenizeaza” ca sa zic asa! Adica, daca tot cauti nod in papura, poti sa gasesti si papurei nod, nu? Daca insa esti rational, si intai vezi ce s-a intamplat... Pentru ca pana la urma, si in profesia noastra, ca si in viata sociala in rest, anumite fapte atrag nevoia unei reglementari. Asa se modifica legile, pentru ca legile alea nu mai acopera o realitate. Cand realitatea o ia razna, trebuie sa te gandesti ca, intr-un fel, trebuie sa ii pui limitele de comportament. Si dreptul la exprimare este extraordinar. Pentru el s-a murit. Dar si dreptul la exprimare, ca oricare alt drept, ca dreptul de proprietate de exemplu, are limite si este supus limitarilor. E o problema de responsabilitate, de maturitate, si chiar de dedicatie profesiei in ceea ce are esential.

"Crearea automatismelor in profesie, mai ales la judecatori, este dezastruoasa"

Avocatura.com: Avocatura este si o scoala de psihologie. V-as intreba care este cea mai pretioasa lectie invatata in avocatura despre natura umana?

Diculescu-Sova: Intelegerea si toleranta. Foarte grele, amandoua.

Avocatura.com: Sunt foarte multi oameni in justitie care nu le au, din pacate.

Diculescu-Sova: Tratarea in mod automat, restrictiv, fara intelegerea imprejurarilor, a cauzelor conexe, a particularitatilor, altfel spus crearea automatismelor in profesie, si mai ales la judecatori... Este dezastruoasa. (ofteaza)

Avocatura.com: Ce inseamna sa fii o avocata buna? Dar o sotie si o mama buna?

Diculescu-Sova: Pai, o avocata buna inseamna sa nu ti se toceasca sub nici o forma curiozitatea de a sti, de a invata, sa pastrezi puterea... de a nu obosi invatand. Eu am o problema cu asta si o spun si colegilor mei. Sa nu obosesti. Sa nu te rutinezi. Mai intai am primit sfatul, si apoi am constatat singura, ca un articol citit de o suta de ori, are o suta de intelesuri pentru ca faptele sunt altele de fiecare data, in o suta de feluri. Sa ai incredere in ce spun oamenii, dar in egala masura sa pastrezi rezerve, pentru ca fie ca nu ti-au spus tot, fie ca ce ti-au spus, mai poate avea o jumatate in alta parte, fara ca ei sa-si dea seama. Cu alte cuvinte, sa nu-ti pierzi nici un moment, dar nici un moment, prezenta de spirit, sa nu "dai vacanta” constiintei, sa fii atent la tot ce implica o decizie la sfarsit. Sotul meu ma observa cand lucrez acasa, ca uneori sunt mai framantata pentru ce am de rezolvat in cazul respectiv, decat daca cine stie ce mi s-ar fi intamplat in plan personal. M-a intrebat: "Dar de ce esti asa framantata?". Si am spus: "Pentru ca lucrul asta, desi il stiu, desi stiu de unde sa-l iau, nu mai merge asa cum il stiu. Prin urmare trebuie ori sa-l desfac, ori sa-l dezvolt dincolo de ce imi este cunoscut, si pentru asta trebuie sa mai citesc undeva." Si-atunci imi arunc un ochi in biblioteca salvatoare.... pentru ca am una aici la birou, una acasa, si o mica biblioteca la casa de vacanta. Am dubluri / tripluri pentru cartile importante. Si cu prietenie, cartile ma ajuta !

"Pentru a fi un avocat bun, trebuie sa ai mereu neliniste"

Avocatura.com: Sunteti ca Napoleon, care isi lua cartile cu el in campanie.

Diculescu-Sova: Apropo de Napoleon, ce Cod fantastic a facut, el stand in capul mesei si spunandu-le juristilor: "Vedeti ca s-ar putea ca asta in viata sa fie greu de aplicat. Vedeti ca nu se va lega, sunteti prea abstracti". Si-atunci imi spun: "Uite, precis in cartea asta voi gasi ceva". Cred ca pentru a fi un avocat bun, trebuie sa ai mereu neliniste, curiozitate si sa nu crezi o clipa ca ce ai invatat e definitiv.

Avocatura.com: Sa ai mereu uimirea aceea, nu?

Diculescu-Sova: Sa ai mereu uimirea, sa ai mereu curiozitate, sa nu crezi ca daca s-a-ntamplat o data sa fie aplicata o teorie, se mai intampla inca o data la fel, fara nuante... Si mai ales, sa ai onestitatea sa nu spui ca daca ai citit "Principiile Dreptului" rezumate de Alexandrescu o data, le-ai si retinut, le-ai si invatat, ti le-ai si insusit. Nu. Trebuie sa te duci sa le recitesti. Le spun si colaboratorilor mei: deseori, gasesc solutii aplicand ceea ce eu am invatat in perioada de inceput. Am momente cand pregatesc un caz, luand institutia juridica respectiva de la romani incoace. Iar in ultimii douazeci de ani de practica, am simtit tendinta de fuzionare a celor doua sisteme, anglo-saxon si continental, pentru ca la asta obliga comertul, obliga viata economica, la impacarea sistemelor... globalizarea priveste si valorile juridice. Atunci incerc sa gasesc echivalentul institutiilor juridice si ce au ele comun. De pilda,, fiducia, care la anglo-saxoni a avut o dezvoltare spectaculoasa, si este acum reglemetata si la noi in noul Cod Civil, isi are izvorul in dreptul roman. Si fac exercitiile-astea cu foarte mare placere, in acelasi timp cu foarte multa responsabilitate, pentru ca ma tem sa nu omit o veriga din toata povestea care intre timp s-a creat. Si niciodata nu ma resemnez si nu zic: "Asta am facut-o, am terminat-o, sunt gata". Nu stiu daca asta inseamna avocat bun...

Avocatura.com: Munca de creatie pana la urma. Apropo de oameni care demoleaza.

Diculescu-Sova: Fara indoiala. Si de constructie.

Avocatura.com: Va intrebam ce inseamna o sotie buna.

Diculescu-Sova: Asta trebuie sa va spuna sotul meu (rade)! Domnule, o sotie buna trebuie sa-si inteleaga sotul cum e. Asta inseamna sa nu incerce sa-l schimbe. Daca cumva observa ca are lucruri pe care nu ar vrea sa le aiba, nici sa nu i le reproseze, nici sa-i spuna sa renunte la ele, ci sa le iubeasca asa cum sunt. Eu nu am o reteta si nici nu cred ca m-am lasat condusa de un model. Desi femeile din familia mea si-au iubit barbatii asa cum va spuneam. Cu toate ale lor. Dar nu ca nu le-au observat, ci pur si simplu au spus: "E omul meu, asa cum e, il iubesc". Esential mie mi se pare sa nu incerci sa-l schimbi. Atunci e o mare greseala.

Avocatura.com: Iar apropo de mame, parca tot Napoleon a spus: "Franta va avea fii buni, cand va avea mame bune"

Diculescu-Sova: Nu pot sa va spun, nu cunosc citatul, dar daca asa a spus, e magnific. Asa este.

"Oamenii simpli au in ei justitia"

Avocatura.com: Intr-un interviu pe care l-ati acordat, spuneati ca exista si ati gasit in Biblie argumente de drept pe care multi nu se gandesc sa le gaseasca acolo. Eu am citit o carte care se cheama "The Bible for Leadership". Erau lectii din Biblie, pentru liderii contemporani. De asemenea, in decembrie am facut un interviu cu un preot, cu sfaturi pentru avocati si oamenii legii. Pleaca totul de la Legea Morala pana la urma? Am avea o justitie mai buna daca s-ar pleca la drum ghidati de credinta?

Diculescu-Sova: Daca ma gandesc la marile legi: legea lui Manu, codul lui Hammurabi, Coranul, Biblia, sunt legile fara tribunal. Deci daca fiecare, in credinta noastra, ne-am insusi acele reguli, ar fi extraordinar. Si cred cu tarie. Si chiar am incercat sa gasesc, si sunt usor de gasit echivalentele, pentru ca pana la urma vin din Lumina, din morala, toate preceptele-astea. Observati la oamenii simpli, ca ei au in ei justitia. Eu am trait in mediul oamenilor simpli. Pentru ei nu exista Tribunal.

Avocatura.com: Constiinta este cainele care nu musca, dar latra incontinuu.

Diculescu-Sova: Latra incontinuu. Uneori, ati vazut, sunt si caini care latra fara o tinta, parca se atentioneaza. Asa ca intr-adevar, cred. Nu stiu daca nu e prea frumos spus, nu e prea simplu sa spunem asta, dar daca ma intrebati cum ar fi lumea daca ne-am apropria valorile morale, ar fi mai normala.

Eu le spun oamenilor. In Drept este un principiu: "Ce nu-i oprit, e permis." Dar el vine tot din credinta. Ce e oprit, e scris, apropo de cele 10 porunci. Sa nu, sa nu, sa nu! In rest, e permis.

Avocatura.com: Iubeste si fa ce vrei.

Diculescu-Sova: Iubeste si fa ce vrei. Dar daca te uiti la ce-ti este interzis, atunci cu adevarat, fara sa te simti ingradit, atunci ai loc de pornire.

Avocatura.com: Stiu ca va place teatrul, si stiu ca ati vrut sa va faceti actrita. E avocatura un spectacol dramatic?

Diculescu-Sova: Raspunsul il dau prin trimiterea la alta mare slabiciune a mea, Shakespeare: " Toata lumea e o scena si toti oamenii-s actori”.

Avocatura.com: Tot Shakespeare a spus, "Primul lucru, sa omoram toti avocatii."

Diculescu-Sova: Da, dar se juca (rade). Se juca! Scriind cu acelasi har drama si comedie, te lasa oricand in rol. Da, eu cred ca fara un pic de accent dramatic, trecerea prin viata e anosta. Dar si aici, un pic de accent dramatic, pentru ca altminteri devenim ori caraghiosi, ori accentul acela il punem prea mult si distruge sensul... Raspunzand la intrebarea Dvs. anterioara: da, este.

Citeste si prima parte a interviului cu Ana Diculescu-Sova: Dupa-amiaza mea ideala? Ar fi cu Platon. Dar si ascultandu-l pe Petre Tutea