» Arhivă

JURNALISTUL PROST (din lumea avocaților) - Anunț de recrutare

Un jurnalist bun este cel care mușcă, nu cel care stă cuminte în LANȚUL lui și privește senin la circul din curte. Până la urmă jurnalistul trebuie să muște, să latre, să apere. Ce să apere? Stăpânul... Fiecare are un stăpân pe lumea asta. Pentru unii, stăpân este șeful / patronul, pentru alții banul, pentru unii, sexul, pentru alții Dumnezeu. Și avocații au stăpân. Fiecare după chipul și asemănarea minții și a sufletului...

Am vrut în urmă cu ceva timp să încep o rubrică specială, "Gândul de vineri", în care să aduc în atenția avocaților, și nu numai, cuvinte care pot da de gândit, care să instige la întrebare, pentru că întrebarea este cheia evoluției, și nu răspunsul. Proastă idee. Dar eu nu sunt un jurnalist bun...

Se pare, însă, că avocații nu prea au ce face cu filosofia. Se uită la ea, le place, se dau (mari) cunoscători, după care se șterg cu ea la fund. Eventual mai aruncă câte unul-două citate filosofice în vreo conferință sau vreo prezentare, așa, pentru că dă bine la public...

În ultima perioadă, mintea mea de jurnalist a fost ocupată cu altfel de teme și de subiecte. Nu prea am avut nici starea, și nici material (mental) să scriu ceva. Mă rog, să scrii "ceva" se poate în fiecare zi. Citiți presa din România. Toată lumea scrie câte ceva. Să fie. Dar eu nu sunt un jurnalist bun.

Doar am stat și am privit pasivă la ce se scrie, ce se critică, ce se vinde și ce se ascunde de fapt în spatele multor vorbe. La un moment dat mă plictisisem.

Aceleași rahaturi peste tot: GDPR-ul, care o să ne lovească mai ceva ca Apocalipsa (buna poanta băieților de la Loieri.ro), companii care sunt disperate de Guvern, o economie în cap, la avocați - alegeri locale și pregătiri asidue pentru un Congres dinainte de alegeri, "secret profesional" apărat cu surle și trâmbițe, avocați justițiari ce luptă pentru o avocatură curată și transparentă (ce mă?!?!), bla bla bla. 

Același lucru peste tot. Nefericire, luptă, goană, victorii de decor și cam atât.

"De ce să vin eu să scriu ceva din suflet, ceva curat, ceva care să încarce mințile cu altfel de gânduri, creatoare și constructive?", m-am întrebat la un moment dat. Un jurnalist bun nu face asta. El își alege o "tabără" și latră ca prostul la oricine se apropie, nu contează că e om bun sau om rău, vorba basmelor. Ăsta e jurnalistul bun! Nu cel echilibrat, atent la conștiința lui și nu la reputația sa, nu cel care chiar vrea să simtă că munca lui are impact asupra lumii ce-l înconjoară.

Ce mama mă-sii de impact poate să creeze un SCLAV, nu? 

"Lanțul" despre care vorbeam la început și-l pune fiecare de gât, să știți! Nu vine nimeni cu forța să te facă sclav. 

TU alegi să latri pentru o anume tabără, deoarece îți oferă unele avantaje, de exemplu. Sau, alegi TU să nu ai timp și pentru altceva în afară de muncă, pentru că, naiv, consideri că așa o să fii mai bine plătit sau o să ajungi mare în profesia ta. Alegi TU să fii nefericit pentru că ai crezut ca prostul toate cărțile sau reclamele în care ți se spune că viața este o luptă, că lucrurile mari cer sacrificii. Și așa mai departe.

Așa că, de multe ori, când aud persoane care se plâng, râd în sinea mea. Știu! Este o dovadă de trufie. Dar nu-mi pasă. Eu aleg ce se întâmplă în mine. Important este să fiu atentă la ce las să iasă din mine... ;)

De exemplu, acest material nu trebuia să fie scris. Este vineri, e soare afară, după muncă mă văd cu niște oameni mișto să depănăm amintiri, după care îmi creez weekend-ul ce urmează. Eu aleg cum mi-l fac. Eu am învățat să aleg și să muncesc pentru asta.

Dar, am dat peste astea (aici, aici și aici). Și parcă m-au activat așa. Mi-am zis: "Doamne, cum pot scrie unii oameni!". De fapt, m-am oripilat sincer. Am avut și un déja-vu, admit. Uitasem, dragilor, că există jurnaliști care sunt atât de idioți încât cred că dacă folosesc cuvinte ca vomă, curvă, proastă, morți și alți termeni delicați din lumea presei, sunt JURNALIȘTI BUNI.

Oamenii aceștia își recitesc materialele? Și nu e vorba doar de exemplele de mai sus. Sunt multe astfel de specimene, nu numai în presa juridică. Insist: oamenii aceștia se recitesc, se regăsesc în ceea ce spuneau, se înțeleg?

Mie mi-ar fi rușine să citesc ceva ce am scris în urmă cu ceva timp și să nu mă regăsesc în ideile expuse. Știu, eu nu sunt un jurnalist bun! Și cu toate acestea, Mama (natură) a avut grijă să mă înzestreze cu ceva calități și cred că mă prind când ceva pute. 

Și-i mulțumesc Domnului că are grijă să am grijă de mintea mea, de sănătatea mea emoțională și mentală, de cum mă construiesc și ce naiba fac în viața asta. N-o fi eu cea mai lătrătoare (în sensul de incisivă, da?) jurnalistă, nici cea mai talentată, nici cea mai pupincuristă, dar măcar sunt ce sunt pentru că eu am ales. Nu m-au făcut alții...

În fine, nu am vreo concluzie măreață. Voiam doar să vă urez weekend plăcut, să "fiți deștepți și fără frică", eu mă retrag. Nu ca Mitică! 

Apropo, caut înlocuitor! Haideți, știu că sunteți mulți care puteți mai multe decât subsemnata! 

 

P.S1: Deschideți ochii, dragii mei! Deschideți ochii, uitați-vă clar și obiectiv, acționați, munciți și bucurați-vă de munca voastră! Aia conștientă. Serios! Altfel...

P.S2: Inițial pusesem titlul "Gândul frustrat de vineri", dar am decis să nu mă mai justific! :)