» Exclusiv

SPECIAL: Prețul durerii - estimarea daunelor morale

Clientul meu este un domn venerabil, fără a fi vetust. Îmi povestește cum vara trecută, în timp ce se angajase în trecere, un taxi ivit din senin l-a izbit de pământ și l-a lăsat îndurerat de perspectiva purtării unei proteze la genunchi. O poveste reală spusă de avocatul Cristina-Mihaela Drăghici, "pasionată de Drept" pentru Avocatura.com.

Alți clienți, un viu și înmărmurit memorial al durerii, încă nu înțeleg de ce fiul lor, care respectase și în ziua fatidică regulile de circulație, nu mai este.

În fața judecătorului, o tânără mamă își plânge neputința de a se mai îngriji de copilul ei, de a mai găti, de a mai deretica, de a se mai bucura de sport și în vorba-i sacadată explică angoasele pe care i le provoacă orice mașină pe care o vede trecând pe stradă, zilnic.

Aceștia sunt exponenții unei mase de chipuri schimonosite de durere care caută îmbărbătarea în justiție. Din păcate, potrivit lui Albin Biró, membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, există o jurisprudență neunitară, jurisprudență care în fața unor spețe identice a acordat cea mai mică despăgubire (x) și cea mai mare despăgubire (de 333 de ori x).

Ce criterii generează aceste diferențe? Este moral să spui că durerea unei persoane cântărește mai mult decât a alteia? De la ce punct se naște justețea compensației? Dacă judecătorii chemați să instrumenteze pretențiile de despăgubire au propriile convingeri și experiențe, cine e cu adevărat garanția echității?

Fragilitatea acestor cazuri impun prezența unui judecător cu o dezvoltată inteligență emoțională care, detașându-se de impuls, să asimileze durerea pe care o vede ca și cum ar fi a sa, să înțeleagă conexiunile, să cugete limpede și, departe de a fi fantoșă sau despot, să acorde ce se cuvine... dar cum tot oamenii se întâmplă să judece oamenii, iar Dumnezeu nu judecă cât suntem muritori, eroare există. Și multă. 

Dacă există eroare, măcar să nu riscăm ca aceasta să devină una grosolană. Nicio durere nu poate fi în mod natural înscrisă într-un șablon și supusă unui calcul matematic, dar pentru că eroarea acceptată prin convenție nu conține elementul alea al erorii umane, în 2012 a văzut lumina tiparului "Ghidul pentru soluționarea daunelor morale", elaborat de Mihai Necrelescu și Sorin Greceanu, sub egida Fondului de Protecție a Victimelor Străzii.

Acest instrument a cărui utilitate este incontestabilă pentru practicieni dreptului nu își propune să fie revelator, ci să prevină derapajele de inechitate ale subiectivismului. Lucrarea, care are un parcurs cronologic bine-venit (analizând jurisprudența română și criteriile actuale de dezdăunare), aduce o serie de recomandări în procesul de stabilire a despăgubirilor pentru prejudiciile nepatrimoniale.

Astfel, în caz de deces, spre exemplu, autorii încep prin a acorda un punctaj relației dintre persoana prejudiciată și victimă, considerând că cel mai încercat este părintele care își îngroapă copilul, urmat de soț/soție și îndeaproape de descendentul minor. Fiecărei categorii îi va reveni o despăgubire egală cu un număr x de salarii medii pe economie, după modelul european. Dacă unui părinte i-ar fi putut reveni 53 de salarii medii pe economie (1407 lei/lună - medie aferentă anului 2010, an la care s-au raportat autorii), ar fi însemnat că acesta putea primi în anul 2010 suma de 74.571 de lei daune morale.

Autorii menționează că acesta este un nivel mediu, prezumat, al suferinței îndurate și că sarcina probei pentru majorarea/diminuarea acestui cuantum va reveni părții care propune ajustarea.

Despăgubirile se diminuează și în acord cu prevederile art. 1371 Noul Cod Civil și ale Normelor privind asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (dacă victima nu a purtat centură de siguranță, cască de protecție și acest element a produs, a extins ori nu a limitat prejudiciul; dacă victima a contribuit la prejudiciu; dacă victima a consimțit să fie transportată pe un loc sau un vehicul care nu era destinat transportului de persoane etc.).

În caz de vătămare a integrității corporale ori a sănătății, autorii propun ca determinarea prejudiciului să fie realizat în baza actelor medico-legale din care rezultă numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării. Dacă vătămarea a determinat o infirmitate posttraumatică, se acordă 3 puncte pentru fiecare zi de îngrijiri medicale, iar dacă vătămarea permite recuperarea integrală a funcționalității, se acordă 2 puncte pentru fiecare zi de îngrijiri medicale.

Este imporant a se avea în vedere că zilele de îngrijiri medicale înglobează zilele de spitalizare, iar nu se confundă cu acestea. Valorea unui punct reprezintă o zecime din valoarea venitului mediu net lunar. De asemenea, dacă victima nu poate fi supusă examenului medico-legal, la cererea asigurătorului, medicul legist poate aprecia numărul de zile de îngrijiri medicale doar pe baza actelor existente la dosarul de daună.

"Durerea sufletească este o boală mai grea decât cea trupească", spunea scriitorul latin Publilius Syrus și nu era departe de adevăr.

Povara unei pierderi, șocul, regretele, confecționarea a zeci de posibile scenarii care duceau la evitarea rezultatului, singurătatea, neputința, conglomeratul de stări care năvălesc într-un psihic care fusese măcinat de micile dureri cotidiene sunt motivele pentru care răspunderea nepatrimonială ar trebui îi preocupe mai mult pe juriști. Pentru că mesagerii unor texte de lege generoase ca redactare sunt tot oamenii care le particularizează.

 

Un articol semnat de către Cristina-Mihaela Drăghici, avocat stagiar Baroul București, pasionată de Drept pentru Avocatura.com!