» Arhivă
16.03.2018 | Alexandra GORDEA
Avocații sunt profesioniști speciali. Și-n sens pozitiv, și-n sens negativ
CUM FUNCȚIONEAZĂ CREIERUL UNUI AVOCAT?
Știți bancul acela cu cei doi ardeleni Ion și Gheorghe? Ion îl întreabă pe Gheorghe: "« - Băi, Gheorghe, tu ai SIDA? / Gheorghe se gândește: « - Dacă-i spun că am, îmi cere, dacă-i spun că n-am zice, că-s sărac...» / « - Băi, Ioane, mai am un pic pe fund»"... Cam așa este și cu avocații!

În fapt, este despre cum anume funcționează mintea unui avocat. Bineînțeles, și ei sunt mulți și diverși, ca în orice câmp al muncii, dar există anumite stereotipuri mentale peste care am dat la cei mai mulți avocați.

"Dacă-i cer onorariul prea mare, merge la altul, dacă-i prea mic, crede că nu sunt profesionist..."

Mulți, foarte mulți avocați, gândesc astfel. Da, știu, mulți vor spune că nu este adevărat, că onorariul este solicitat în funcție de cauză și de complexitatea cazului, dar știm cu toții că nu e chiar așa. Onorariile sunt făcute în funcție de "haina" clientului. Unii pot oferi 1000 de euro pentru un partaj, alții 1000 de lei, așa că de ce să nu avem tarife diferențiate pentru același obiect? 

Din păcate, avocații sunt prea orgolioși să admită că gândesc astfel. Dar ei știu că o fac și asta-i face și mai pierduți pe drumul consolidării unui renume și al unei imagini clare și bine definite...

"Degeaba îmi bat capul cu acțiunea asta, oricum judecătorul nu citește tot. Dar dacă nu scriu mult, o să creadă clientul că-s prost și-mi dă banii degeaba..."

La începutul carierei, mulți avocați dețin reale calități de scriitori. Pagini de jurisprudență, doctrină și citate în latină fac deliciul judecătorilor sau încurcă clienții. În timp, însă, avocații descoperă "copy-paste-ul"... Acțiunile devin din ce în ce mai scurte, pledoariile mai mult vociferate, fără fond. 

Să fie și vina judecătorilor care nu prea te lasă să spui ceva, sau a vremurilor în care scrisul sau prezentările / textele ample plictisesc, video-ul (cât mai scurt) fiind on top. Oricum ar fi, un lucru este clar: avocatul pasionat și plin de idei devine pe parcursul drumului profesional un expert in Codul Morse. Ah, și un PR-ist prost.

"Nu cred în publicitate, dar mă laud peste tot unde prind ocazia!"

Acesta este cel mai des clișeu din lumea avocaților. Toți, dar absolut toți, afirmă că nu cred în publicitate, în marketing, în munca de branding în lumea avocaților. Și cu toate acestea, toți fac publicitate. De la site-ul cabinetului / firmei, la pagina de Facebook, de la articolele scrise (multe anoste și plătite scump) pe site-uri de specialitate, la prezența pe la diverse evenimente așa-zise "de specialitate".

Nu reclama pe care și-o fac e enervantă, ci ipocrizia lor. Admite, domnule, faptul că ești conștient că și-n profesia ta "reclama este sufletul comerțului" și-n concluzie te manifești ca atare! Și, mai presus de orice, alege să faci reclamă deșteaptă! wink

"Nu-mi iau geanta aia de firmă pentru că frustrez judecătorul, dar astăzi am o semnare și trebuie să dau bine în fața clientului..."

Da! Judecătorii (mai ales judecătoarele) se frustrează când văd un avocat (îndeosebi avocată) bine, prea bine, îmbrăcată. Am văzut cu ochii mei. Am auzit chiar și replici de genul "dar te crezi pe podium domnișoară?!"...

Așa că unii avocați se văd nevoiți să "meargă cu Dacia la termen", după care să se urce într-un BMW pentru întâlnirea cu clientul. Oameni isteți, aceștia s-au prins că e și bine și rău să (pară că) ai bani. 

"Dacă îi arăt cât de deșteaptă sunt, s-ar putea să-l sperii, și nu vreau să rămân singură și disperată. Dar nici nu vreau să profite de banii și de statutul meu..."

Cu siguranță vorbim despre femeile avocat. Știți că ele sunt aparte. Puternice, capabile, descurcărețe - mai ales cele care fac Litigii ( cheeky ) -, gingașe când vor, și de aceea aproape de fiecare dată când se pune problema unui potențial partener, apare dilema aceasta: să mă dau sau să mă țin tare?!

De fapt, este veșnica luptă dintre minte și suflet, despre identificarea cu profesia și rolurile vieții.

"Sunt prea mici / proști / săraci / superficiali / pierduți pietenii ăia să mai ies cu ei, dar niciodată nu știi când vei avea nevoie de vreunul dintre ei..."

Fie în calitate de client, fie să te recomande el mai departe. Cam așa funcționează "prietenia" în lumea avocaților: "Nu sunt ei de nasul meu, dar totuși niciodată nu știi unde te duce viața!". Gândirea nu este rea deloc. Dezvoltă simțul previziunii și uneori obligă la sociabilitate. Păcat că la bază nu stau sentimente pure de cunoaștere și autocunoaștere permanentă...

Avocații sunt profesioniști speciali. Și-n sens pozitiv, și-n sens negativ. Sunt analitici, pragmatici, raționali, eficienți, vizionari uneori, obosiți de cele mai multe ori, urâcioși când nu e cazul, invidioși când chiar nu au de ce, înfipți în realitate, pierduți în suflet.

Dar, mai presus de orice, sunt și ei oameni! Să nu uitați acest lucru! wink

SURSA: https://www.avocatura.com/stire/17160/cum-functioneaza-creierul-unui-avocat-.html