 |
|
`Dacă textul este clar și fără ambiguități, legea trebuie să producă efecte - nu însă și atunci când interpretarea literală ar conduce la consecințe absurde sau prejudiciabile ori ar contraveni scopului manifest`
SFATUL EXPERTULUI: Interpretarea legilor - scurt compendiu
Avocatul Igor Lăcătuș, din cadrul Baroului Timiș, realizează, exclusiv pentru Avocatura.com, o analiză a principalelor reguli de adoptare și interpretare a legilor specifice sistemului de Drept common-law. Multe dintre aceste reguli de tehnică legislativă și de hermeneutică juridică (a jurisprudenței) sunt valabile și pentru sistemul nostru de drept continental - civil - bazat pe legi scrise și codificate.
Identificate încă din vremea studenÈ›iei, vă prezint mai jos o serie de reguli de adoptare È™i interpretare a legilor, specifice sistemului de drept common–law (dreptului jurisprudenÈ›ial). Multe dintre aceste reguli de tehnică legislativă È™i de hermeneutică juridică (a jurisprudenÈ›ei) le găsesc valabile È™i pentru sistemul nostru de drept continental – civil – bazat pe legi scrise È™i codificate. § Legea nu poate fi interpretată dincolo de textul ei – pentru a-È™i atinge scopul, o lege poate fi extinsă È™i dincolo de textul ei. § Legile care derogă de la dreptul comun nu vor putea fi extinse prin interpretare – astfel de acte vor putea fi interpretate extensiv dacă sunt prin natura lor reparatorii. § Atunci când este adoptată o lege străină care posedă deja o anumită interpretare, concomitent trebuie adoptată aceasta interpretare – această interpretare ar putea fi inacceptabilă atunci când contravine sensului evident al legii sau atunci când deciziile judiciare străine nu sunt satisfăcătoare din punct de vedere al motivării lor ori atunci când interpretarea străină nu este în concordanță cu spiritul sau politica juridică a statului de adopÈ›ie. § Atunci când o lege a fost adoptată de către mai multe state, va fi urmată interpretarea adoptată în statul în care a fost elaborată legea – dacă interpretările celorlalte state sunt în dezacord cu acea interpretare, nu mai operează această regulă. § Legile in pari materia (care vizează acelaÈ™i subiect, aceeaÈ™i materie – s.n.) trebuie interpretate concordant – o lege nu este considerată lege in pari materia dacă scopul È™i obiectul ei sunt diferite sau dacă este evidentă voinÈ›a legislativă de a se depărta de la scopul general iniÈ›ial sau de la politica legislativă anterioară. § O lege care prevede o nouă pedeapsă sau penalitate ori o nouă obligaÈ›ie sau incapacitate ori creează un nou drept la acÈ›iune, nu va putea fi interpretată ca având efect retroactiv – legile cu caracter reparator vor fi interpretate liberal (extensiv), iar atunci când o interpretare retroactivă ar promova scopurile justiÈ›iei, ar trebui adoptată o astfel de interpretare. § Legile cu scop bine definit nu lasă loc de interpretare – instanÈ›ele au posibilitatea de a se pronunÈ›a asupra scopului real al unei legi, atunci când acesta este distinct de cel aparent. § DefiniÈ›iile È™i regulile de interpretare într-o clauză de interpretare au valoare normativă È™i sunt obligatorii – definiÈ›iile È™i regulile de interpretare cuprinse într-o lege nu vor fi extinse dincolo de consecinÈ›ele necesare È™i nici nu vor anihila intenÈ›iile manifeste. § O prevedere legală care impune o interpretare liberală nu implică posibilitatea de a eluda imperativul care pretinde ca legea să fie univocă – atunci când o regulă de interpretare este prevăzută în textul legii, ea trebuie aplicată. § Titlurile nu influenÈ›ează sensul textului; preambulul nu extinde scopul; titlurile de secÈ›iuni nu trebuie să utilizeze alÈ›i termeni decât cei utilizaÈ›i în text – titlul poate servi drept ghid atunci când planează dubii sau există obscuritate în text; preambulul poate fi consultat pentru a determina scopul È™i, cu ajutorul lui, semnificaÈ›ia exactă a termenilor; titlurilor de secÈ›iuni pot fi considerate părÈ›i ale legii înseÈ™i. § Dacă textul este clar È™i fără ambiguități, legea trebuie să producă efecte – nu însă È™i atunci când interpretarea literală ar conduce la consecinÈ›e absurde sau prejudiciabile ori ar contraveni scopului manifest. § Cuvintele È™i sintagmele care înainte de adoptarea legii posedă o interpretare juridică consacrată vor păstra sensul stabilit conform acelei interpretări – nu însă È™i atunci când legea pretinde în mod clar că ele posedă un înÈ›eles diferit. § După adoptarea legii, interpretarea termenilor È™i a frazelor se face practic prin deciziile instanÈ›elor – interpretarea care rezultă din practica administrativă constituie o dovadă a sensului corect. § Cuvintele se interpretează în sensul lor obiÈ™nuit, mai puÈ›in termenii tehnici sau termenii de specialitate – termenii obiÈ™nuiÈ›i pot primi un înÈ›eles tehnic, iar termenii tehnici pot avea o semnificaÈ›ie obiÈ™nuită; ei trebuie interpretaÈ›i astfel încât să fie în concordanță cu scopul manifest al legii sau astfel încât să asigure efectivitatea legii. § Fiecare cuvânt È™i fiecare propoziÈ›ie trebuie interpretate în sensul în care ar produce un efect – atunci când sunt inserate greÈ™it sau când contravin textului legii, cuvintele È™i propoziÈ›iile pot fi ignorate. § AcelaÈ™i limbaj repetat în acelaÈ™i context se prezumă că are acelaÈ™i înÈ›eles în tot cuprinsul legii – această prezumÈ›ie nu poate produce efecte atunci când, din raÈ›iuni de coerență a textului, este necesar să se confere un înÈ›eles diferit aceloraÈ™i termeni. § Cuvintele se interpretează conform valorii gramaticale pe care o posedă potrivit poziÈ›ionării lor în text – interpretarea se îndepărtează de la regulile gramaticale, acolo unde o aplicare strictă a acestora ar contraveni scopului legii. § ExcepÈ›iile care nu sunt enunÈ›ate nu pot fi subînÈ›elese – litera legii este doar un ‚strigăt’. În lege trebuie să subînÈ›elegem tot ceea ce este cuprins în raÈ›iunea legii. § Formularea explicită a unei ipoteze le exclude pe celelalte – textul poate implica mai multe ipoteze, din care numai unele sunt menÈ›ionate expres, cu titlu de exemplu. § Termenii generali trebuie să primească o interpretare generală – aceÈ™tia pot fi limitaÈ›i prin termenii specifici cu care sunt asociaÈ›i sau de scopul È™i de obiectul legii. § O regulă generală de interpretare este aceea că, acolo unde termenii generali urmează după o enumerare, aceÈ™ti termeni se aplică doar persoanelor È™i lucrurilor aparÈ›inând aceleiaÈ™i clase sau categorii specificate - termenii generali trebuie să poată fi aplicaÈ›i în situaÈ›ii concrete. Ejusdem generis (de acelaÈ™i fel, natură sau clasă - s.n.) este doar un suport pentru înÈ›elegerea sensului È™i nu justifică restrângerea ariei de aplicare a legii între limite mai înguste decât s-a intenÈ›ionat. § Cuvintele sau sintagmele care califică sau limitează se raportează la antecedentul imediat – nu însă È™i atunci când sensul sau înÈ›elesul evident pretind o interpretare diferită. § Semnele de punctuaÈ›ie vor fi determinante atunci când legea permite două interpretări – semnele de punctuaÈ›ie nu vor influenÈ›a sensul È™i înÈ›elesul obiÈ™nuit È™i evident al limbajului. § Trebuie să presupunem că regulile gramaticale au fost avute în vedere atunci când a fost stabilit textul È™i că termenii nu sunt interÈ™anjabili în baza unei simple supoziÈ›ii – ‚È™i’ ‚sau’ vor putea fi consideraÈ›i interÈ™anjabili ori de câte ori acest lucru este necesar pentru a da sens È™i efect legii. § Termenii dispozitivi trebuie diferenÈ›iaÈ›i în mod clar de cei imperativi – termenii care implică în mod direct o permisiune pot fi interpretaÈ›i ca fiind imperativi, iar termenii care indică în mod direct un imperativ pot fi interpretaÈ›i ca fiind permisivi, atunci când o astfel de interpretare este impusă de voinÈ›a manifestă a legislatorului. § CondiÈ›ia califică prevederea care se află înainte în mod nemijlocit – poate să rezulte în mod clar că a fost în intenÈ›ia legislatorului ca acea prevedere să aibă o arie de aplicare mai largă. § Atunci când norma care se găseÈ™te înaintea condiÈ›iei care o califică este formulată în termeni generali, condiÈ›ia trebuie interpretată în mod strict – nu însă È™i atunci când, din raÈ›iuni de echitate este necesar să se extindă condiÈ›ia la persoane sau la situaÈ›ii, altele decât cele la care ar conduce o interpretare strictă a condiÈ›iei.
Un articol semnat de către avocatul Igor Lăcătuș, Baroul Timiș! |