Ce asemănări există între lumea avocaturii și cea a directorilor de companii? - "Nu deleagă, nu cresc oameni sub ei, vor să facă ei toate lucrurile" / "Trăiesc într-un trecut în care le-a fost şi le este bine şi de aceea viitorul nu li se mai pare atrăgător"

După cum ne informează colegii de la Business Magazin, Octavian Pantiş de la Qualians, consultant în leadership, spune că "în acest moment principala problemă pentru managerii români este că s-au instalat într-o zonă de confort, le este bine aşa cum le este şi din acest motiv nu mai vor să mute munţii.

În aceste condiţii, lucrurile se petrec mult mai lent în companii, în multinaţionale şi în firmele private, pentru că aceia care au puterea nu prea mai vor să rişte, nu vor să schimbe lucrurile în jurul lor. Ei trăiesc într-un trecut în care le-a fost şi le este bine şi de aceea viitorul nu li se mai pare atrăgător".

"Clienții sunt din ce mai puțini și mai prețioși, munca din ce în ce mai laborioasă, încasările aproape fixe"

De unde putem deduce foarte simplu că și-n avocatură lucrurile se întâmplă la fel de lent. Casele (mari) de avocatură se mai laudă cu unul, două premii luate sau ceva promovări, însă nimeni nu se mai "lăfăie" în luxul proiectelor pe care le aveau în lucru în urmă cu ceva timp. Clienții sunt din ce mai puțini și mai prețioși, munca din ce în ce mai laborioasă, încasările aproape fixe.

Dacă oamenii de afaceri nu mai vor să schimbe munții, atunci și avocații se văd nevoiți să nu se mai aventureze la proiecte pe care nu le pot duce sau să lupte ceva mai mult pentru vreun proiect, două. Evident că mă gândesc, în cea mai mare parte, la casele de avocatură, care trăiesc în și de pe urma mediului de afaceri.

"Cine a ajuns într-o poziţie de manager, cu peste 2.500 de euro net în mână, plus ceva bonusuri, nu mai are chef să o ia de la capăt, nu prea mai are chef să aibă iniţiative, nu prea mai are chef să fie lider şi să aibă grijă de alţii, nu prea mai are sens pentru ei să se afirme.

În aceste condiţii, foarte mulţi, cei mai mulţi dintre voi, vă apăraţi poziţiile obţinute, ca să nu fiţi daţi la o parte. Iar această apărare îmbracă toate formele, începând de la scăderea dorinţei de a spune punctul de vedere în şedinţe, în ierarhie, până la a te ascunde după proceduri, ca la stat", spun cei de la Business Magazin.

"Avocatul de business, care a muncit pe brânci să ajungă cât mai aproape de "sufletul" partenerilor, care a vrut carieră și bani. Mulți bani"

Vi se pare cunoscut "personajul"? Da, este avocatul de business, care a muncit pe brânci să ajungă cât mai aproape de "sufletul" partenerilor, care a vrut carieră și bani. Mulți bani. Și acum stagnează. Poate primește sau nu mai primește exact aceiași bani, dar nici nu vrea să schimbe ceva. Locul este călduț, munca rutină, viața își vede cursul obișnuit, previzibil.

Poate de aceea, avem din ce în ce mai puțini maeștrii în avocatură, poate de aceea văd sute de anunțuri că se caută avocați, de la cabinete mici, până la mari societăți, pentru că oamenii s-au blazat, rezultatele nu mai sunt aceleași, e nevoie de schimbare. Numai dacă unii nu ar fi uitat că nu banii îi fac, neapărat, pe "angajați" fericiți, ci mai mult mediul, valorile și susținerea reală și din suflet...

"Pentru că numărul celor care vor să mute munţii se reduce, iar cei care deja s-au instalat pe poziţii nu le părăsesc chiar atât de uşor, companiile se mişcă mai greu, rezultatele sunt în buget, nimeni nu vrea o supraperformanţă şi să iasă în evidenţă într-un an, pentru că nu se ştie ce se va întâmpla în al doilea an dacă rezultatele nu vor mai fi aceleaşi.

Octavian Pantiş spune că se menţine problema managerilor românilor în ce priveşte faptul că nu deleagă, că nu cresc oameni sub ei, că vor să facă ei toate lucrurile.

Motivul este frica de a nu-ţi lua cineva locul, este frica de a nu greşi şi a-ţi pierde poziţia în care te-ai instalat, şi de aceea managerii români preferă să facă ei multe lucruri pe care ar putea să le delege".

"Câți dintre voi cunoaște vreun avocat bun de la Mușat, de exemplu, sau de la Țuca, sau de la NNDKP? În afară de cei care apar în denumirea firmei, bineînțeles?"

Nici în avocatură nu mai iese nimeni în evidență. Acum să fim sinceri! Lăsând la o parte comunicatele acelea plătite și distribuite pe site-urile așa zise de profil, voi știți ceva cu adevărat despre vreo casă de avocatură? Care le sunt valorile? Cum se unește și se urnește echipa? Ce le motivează munca și care este scopul real al societății?

Nu! Fiecare își vede liniștit și precaut de clienții pe care (încă) îi mai are, site-urile abundă de comunicate (auto)elogioase, toată lumea se face că nu vede fluxurile de oameni între case sau lipsa de oameni de calitate, nu neapărat profesioniști. Aceștia sunt mulți, doxă de carte. Dar, în rest ce mai au?

Cât privește "frica de a nu-ți lua cineva locul", ce să mai spun? Câți dintre voi cunoaște vreun avocat bun de la Mușat, de exemplu, sau de la Țuca, sau de la NNDKP? În afară de cei care apar în denumirea firmei, bineînțeles? Voi știți câți tineri fac de fapt munca din casele mari de avocatură? Voi știți câți "copii" extraordinari de buni își duc veacul prin birourile scumpe, apucându-i ora 11 p.m, poate-poate așa trec și ei de nivelul de Junior sau Associate?

De ce le este frică celor mari să-și promoveze / susțină / crească oamenii cu potențial, oamenii care în fapt s-ar putea să le ducă renumele casei mai departe, pentru că, acceptând realitatea, și ei se vor duce în lumea (cu adevărat) celor drepți într-o bună zi? Numai Dumnezeu știe... Sau avocații din cadrul caselor, dar care nu au curajul să o spună...

Așadar, după cum se poate vedea, mediul de afaceri "inspiră" mediul avocaturii de business, în special. Frumos și, cred, sănătos ar fi ca lumea avocaturii să nu aștepte vreun miracol economic, să nu aștepte ca antreprenorii să iasă din zona de confort pentru a face și ei mai multe, dincolo de încasări, în profesia lor. Frumos ar fi..