 |
|
Avocatul Mădălin Niculeasa: `Astăzi mai mult ca oricând ar trebui să ne uităm la idei și la principii și mai puțin la oameni`
Pledoarie pentru studenți - Avocatul Mădălin Niculeasa: "Fără umanitate și cultură, poți înțelege una, două.... zece legi, însă în niciun caz nu poți înțelege Dreptul, ca sistem integrat"
Avocatul Mădălin Niculeasa, despre care admit că nu mă satur să-l "ascult" vorbind, are câteva gânduri de împărtășit cu cei care acum pornesc pe "drumul Dreptății", și anume studenții de la facultățile de Drept, în special pentru viitorii avocați. Se ferește să le numească sfaturi sau recomandări, dar eu spun că merită luate în seamă urgent. De către toți actorii lumii justiției, nu doar de către cei tineri.
"In niciun caz nu este vorba de a da sfaturi sau de a face recomandari. Cel mult putem vorbi despre impartasirea unor experiente, care se pot dovedi (sau nu) la un moment dat potrivite (in totalitate sau partial) anumitor contexte si momente ce apar in viata unuia sau altuia dintre studenti. Astfel ca, asumand beneficiul caracterului limitat al fiecarei experiente in parte, ma gandesc ca gandurile de mai jos ar putea fi totusi utile. Mai intai faptul ca inca din aceasta etapa educationala ar trebui asumat faptul ca dreptul nu este panaceul universal, solutia tuturor problemelor, cu aplicabilitate pentru fiecare situatie ce se iveste in viata profesionala. Limitele dreptului in solutionarea problemelor sociale sunt mai evidente astazi decat ieri, aceasta si in conditiile in care ceea ce romanii numeau de eos quod plerumque fit (legiuitorul reglementeaza situatiile cele mai des intalnite in practica) devine mult mai actual si mai prezent ca principiu de legiferare. "Empatia umana si instinctul cultural sunt lucruri ce se educa daca nu de la varste fragede, cel putin de la varsta studentiei in mod obligatoriu" Aceasta inseamna ca de la un moment dat inainte nu dreptul duce lucrurile mai departe ci altceva. Iar acel altceva este doza de umanitate din fiecare impreuna cu procentul de cultura (stricto sensu) ce este prezent, sau ar trebui sa fie prezent in viata noastra, a fiecaruia in parte. Empatia umana si instinctul cultural sunt lucruri ce se educa daca nu de la varste fragede, cel putin de la varsta studentiei in mod obligatoriu. Lipsa de empatie dublata de lipsa de vocatie culturala (bucuria pricinuita de momentul cand ai terminat o carte si cauti alta carte, bucuria determinata de o lectura profunda, sau de o neintelegere educata, etc.) imputineaza in mod semnificativ stiinta de drept, oricat de multa ar fi aceasta. Fara umanitate si cultura, poti intelege una, doua....zece legi insa in niciun caz nu poti intelege dreptul, ca sistem integrat. Instrumentalismul juridic este vadit prin stiinta legilor si prin nestiinta dreptului, fiind dupa parerea mea boala secolului in care traim in ceea ce priveste ideea de justitie si dreptate. "Folosirea informatiei in drept este o chestiune calitativa si in niciun caz cantitativa" Apoi, profesiile juridice au ajuns la nivelul in care nevoia de intemeiere umana si profesionala se resimt mai profund decat ieri. Constientizarea si asumarea unui anumit model uman, construit in jurul ideii de pasiune generatoare de vocatie ar trebui sa reprezinte telul studentiei. Nu informatia este fundamentala ci modalitatea in care se obtine respectiva informatie (cautarea unei jurisprudente pe Google vs. Cautarea unei solutii cu pixul si cartea in mana) respectiv felul cum se integreaza acea informatie in contextul dat. Folosirea informatiei in drept este o chestiune calitativa si in niciun caz cantitativa. Pasiunea, cercetarea temeinica, bucuria pricinuita de construirea unui rationament caramida cu caramida, toate acestea fac diferenta dintre un avocat cu vocatie, spre exemplu si unul pur instrumental. Intemeierea umana si profesionala au la baza ceea ce spuneam mai sus in vederea evitarii instrumentalismului juridic, anume empatia, cultura, umanitatea, stiinta dreptului si nu a legilor. Constientizarea acestei nevoi obiective de intemeiere in drept si in viata trebuie sa fie un deziderat pentru viata de student. Nu in ultimul rand, asumarea nevoii de modele, repere atat pentru viata profesionala cat si pentru cea profana. Iar prin modele si repere putem intelege atat conduite, oameni cat si idei sau principii. Ideea modernitatii ca totul incepe cu noi si tot ceea ce este inainte de noi nu merita efortul asumarii a devenit cu multa vreme in urma caduca. Nici lumea, dar nici dreptul, nu incepe cu noi si nici nu se termina cu noi. Grija si intelepciunea alegerii de repere trebuie sa fie foarte mari in conditiile in care intre mimetism si asumare de repere exista o diferenta de fond, e adevarat, insa nu totdeauna vizibila cu ochiul liber (a se citi nematurizat inca). Sunt profesionisti ce au avut o viata repere nu oameni ci idei si principii....Astazi mai mult ca oricand ar trebui sa ne uitam la idei si la principii si mai putin la oameni..." Cuvintele avocatului Mădălin Niculeasa pentru studenții de la Drept vin ca răspuns la materialul publicat de Avocatura.com și care poate fi citit AICI.
|