» Arhivă

Cum a devenit justiția "curva" societății?

Avem Ziua Avocatului sau Ziua Justiției sărbătorite deloc, sau pe ascuns. Avem protestatari anti-corupție și site-uri care stau cu "Kovesi" în gură mai mult decât stau țiganii din Ferentari cu "fă" pe buze. Avem judecători / procurori muți. Iar la polul opus, avem magistrați care nu știu când să tacă și cum să vorbească. Și ne mai avem și pe noi: "justițiabilii oi" care stăm cu ochii la TV sau pe net, cu bala ce ni se prelinge pe hainele de firmă și credem că tot ceea ce lucește este aur și / sau adevăr.

Am stat mult pe gânduri dacă să folosesc un apelativ atât de dur la una dintre lumile care m-au fascinat încă de mică: lumea justiției. Dar, pentru că știu că altfel nu este rumegată o informație decât dacă în conținutul ei se regăsesc cuvinte ca "senzațional", "curvă", "luluța", "mizerie", "exploziv", "revoltă" și multe altele, am decis să vă dau un medicament cu care s-a obișnuit o bună parte a societății românești.

Da! Justiția a devenit "curva" societății! Poartă țoale de firmă, este mereu parfumată, dichisită, cu cuvintele la ea (cacofonia este voită), parșivă, pe interes, și scumpă. Justiția este o panaramă din aceea scumpă, crescută de oameni cu bani și oferită celor care dau mai mult.

1. Avocații

Încep cu ei pentru că lumea lor o cunosc cât de cât mai bine. Nu o mai iau de la Adam și Eva, de pe vremea când mulți aveau muci la nas și se rugau să treacă la Procedură Civilă, ci mă voi referi la ACUM-ul din avocatură. 

Să fim sinceri: sunt cei buni, de renume, care prind contracte importante și trăiesc pe picior mare, orice s-ar întâmpla și care se cred - și chiar sunt - Dumnezei; sunt cei de mijloc, care se dau mari (prin sedii, haine și mașini, relații), dar care se chinuie (își chinuie ANGAJAȚII, în fapt) să trăiască de la o lună la alta; și sunt cei mici, fără scrupule, fără costume, fără sedii fițoase, care agață oameni pe scările tribunalului, care trăiesc dintr-un dosar mai baban, 2-3 luni, după care ies din nou la vânătoare.

Toți aceștia au rolul de a apăra respectarea drepturilor omului.

Nu au rolul de a minți, de a fenta instanța, de a prosti clientul, de a face bani cu statul, de a face afaceri (unele legale, altele nu), de a-și băga picioarele în valorile și principiile de Drept. Nu! Aceste roluri și le-au creat singuri și doar pe acestea le mai cunosc. Ca să le schimbi, după cum spun cei mari din UNBR, "e nevoie de bani mulți și timp".

2. Magistrații

Această breaslă a lumii justiției a devenit ca o pizza: ingrediente de calitate, dar amestecate, asezonate (culmea!) cu un ketchup iute. Știm cu toții că atât pizza, cât și shaorma - adică feluri de mâncare amestecate, din care nu mai înțelegi nimic - nu au decât rolul de a te sătura, nu de a-ți încânta simțurile sau gusturile. Cam asta fac magistrații: ne satură! Vorba cântecului: "Noi vă dăm să aveți, să ardeți în chinuri!".

De la cei mai mulți nu poți scoate două vorbe. INM-ul îi învață să fie muți, precauți, misterioși, de neatins. Vorba aceea: "Mutul fute pământul".

Și mai sunt cei puțini care vorbesc ca la ușa cortului. Mai bine tăceau. "Milităria" din sistem îi determină, probabil, să defuleze în cele mai senzaționale moduri. Au impresia că doar dacă își pun cenușă în cap se pot face auziți. Nu cred că-și doresc să se facă înțeleși. Altfel, ar alege alte căi.

Magistrații au rolul de a împărți dreptatea.

Nu au rolul de a vinde, de a influența, de a șantaja, de a manipula. După cum foarte bine a spus-o avocatul Mădălin Niculeasa: "Atat avocatul, cat si procurorul dar mai cu seama judecatorul, ar trebui sa isi traga «luminile si intelepciunile» din discretie si moderatie, din prezenta prin absenta in cadrul unei proceduri....sau in orice alt cadru.....".

3. Cadrele universitare

Dreptul este o știință. Și o artă. Așadar, atât "gustul" pentru această îndeletnicire, cât și pasiunea, trebuie crescute încă din timpul școlii. Ca în orice profesie, sunt dascăli și dascăli. 

Dar, ținând cont de faptul că cei care predau Dreptul instruiesc de fapt viitori oameni ai societății care vor conlucra la buna dezvoltare a acesteia, nu ar fi rău ca profesorii de la Drept să lase deoparte rigiditatea și trufia, și să-și arate în fața studenților partea profundă, pasiunea față de ceea ce fac și nivelul de instruire pe care îl au cu adevărat. 

Nu interesează pe nimeni că un profesor a fost nu știu ce om politic sau ministru, că are 15 neveste sau 6 case, că publică cărți pe bandă rulantă (scrise de bieții doctoranzi), dacă în sala de curs stă fălos ca un zimbru și răspunde în doi peri la curiozitățile discipolilor.

Modelați caractere, nu doar scoateți pe bandă rulantă roboți care înmagazinează informații seci, neînțelese, pentru că aceștia vor ajunge să vă judece / apere la un moment dat. Și atunci karma își va face treaba...

4. Justițiabilii

Ei sunt "proști, dar mulți", vorba lui Lăpușneanu. Ei vor dreptate și adevăr, fără să cunoască cu adevărat aceste două noțiuni. Asta aud în media, asta cer. Reacționează (deci nu ACȚIONEAZĂ! - pentru a acționa trebuie să fii conștient) la stimuli externi precum vacile la fierul încins. Se identifică cu mesaje și mișcări pentru că zace, adânc în ei, nevoia de a fi acceptat și primit într-un grup.

Ei sunt forța ținută cu cap și dibăcie în lasou. De către cine? Ehe...

Și dacă punem toate acestea într-un singur tablou, vom vedea că uite așa a ajuns justiția curva societății românești în anul de grație 2017. Cei mari o întrețin, cei mici o folosesc și-i dau bani pentru a se "bucura" de ea, cei bolnavi (la minte și suflet) jubilează când o văd astfel, iar cei sănătoși aleg să tacă, să plece, să dispară.

Despre politică, nu mai spun nimic. Acolo este totul atât de împuțit, încât nici nu am curaj să intru. Deocamdată...