13.06.2017 | Melania MAHA
Avocatul Corina Floruţ: `Viaţa a început să fie o junglă pentru că nimănui nu-i pasă de nimeni şi nimic`
NEDREPTATEA DIN INSTANȚE - Avocatul Corina Floruț: "Cu privire la persoanele condamnate pe nedrept şi la superficialitatea, indolenţa şi răutatea oamenilor, pot spune doar atât: «Cu Dumnezeu nu te joci, deoarece cu Dumnezeu se termină șmecheria»"
Pasiunea pentru scris şi citit, dar şi experienţele pe care le-a acumulat până în prezent, au făcut-o pe avocata Corina Floruţ să se gândescă tot mai des la lansarea unei cărţi. Despre acest proiect, dar şi despre şansa de reintragrare a deţinuţilor în societatea românească a vorbit Corina, într-un interviu special pentru Avocatura.com.

Avocatura.com: Vedem tot mai multe persoane implicate în dosare penale sau chiar condamnate, care este atitudinea societăţii faţă de aceste persoane? 

Avocat Corina Floruţ: Viaţa este într-o continuă mişcare şi schimbare, de asemenea, şi societatea românească la fel. Un individ, o naţiune îşi poate schimba destinul, indiferent de AND-ul istoric sau spiritual. Schimbarea vine doar când fiecare dintre noi decidem, când avem un obiectiv clar, o viziune, în caz contrar alegem să ne limităm la descrieri generale, neclare şi care ne creează suferinţă şi o dezamăgire de minte colectivă. 

Concluzia mea este că românii au început să se obişnuiască cu dosarele penale şi nu mai avem o viaţă normală, suntem cuprinşi toţi de zgomotul cătuşelor şi extrem de suspicioşi. Uităm să ne mai privim în ochi, să purtăm discuţii normale de frica unei suspiciuni nefondate şi închipuite, ajungând să avem un comportament neautentic, fals. Dacă pun întrebarea, cunoaşteţi pe cineva care să deţină un dosar penal sau să fie închis? Răspunsul vine uşor şi rapid - cunoaşte un vecin, un primar din satul alăturat, un patron de firmă, cineva de la bancă, un poliţist, o rudă, un prieten având probleme cu copilul, etc. 

Astfel că, pot să vă răspund cum percep eu societatea românească. Ca naţiune, românii sunt uşor de manipulat, trăim cu toţii într-un oftat colectiv, o lamentare şi paralizie colectivă, dar din când în când mai avem şi zvâcniri de comportament, care nu ne ajută aproape cu nimic să schimbăm cursul lucrurilor. 
Şi totuşi cred că, atitudinea societăţii româneşti faţă de persoanele condamnate este în schimbare, pentru că un infractor indiferent de fapta comisă şi după ispăşirea pedepsei poate ajunge un cetăţean bun pentru societate, precum şi o persoană care este ancorată şi utilă societăţii poate ajunge prin diferite circumstanţe să comită fapte sancţionate de lege. 

Avocatura.com: Din ce în ce mai multe persoane cu notorietate din România sunt acuzate de fapte de corupţie, iar după ispăşirea pedepsei reuşesc să se integreze în societate şi nu sunt marginalizate. Ce putem face pentru cei care nu au acest privilegiu, poate au fost condamnați pe nedrept sau au comis fapte minore, dar nu au bani şi niciun nume răsunător în spate? 

Floruţ: Întrebarea aceasta îmi aduce aminte de un articol pe care l-am citit despre fostul preşedinte al Americii, Barack Obama, care a spus "Money is not the only answer, but it makes a difference" - Banii nu sunt singurul răspuns, dar fac diferenţa. Şi am reflectat puţin, şi cam aşa este. În condiţiile în care în România se închid spitale, nu sunt bani pentru medicamente, etc. este extrem de greu să vorbim despre reintegrarea deţinuţilor, când zeci de mii de tineri nu găsesc un job, după terminarea studiilor şi sunt debusolaţi. 

În România, cei mai mulţi duc o luptă pentru supravieţuire, statul român este absent din viaţa familiilor cu probleme, a persoanelor cu handicap, a bătrânilor fără ajutor, încât această categorie, a deţinuţilor, cât şi reintegrarea acestora în societate, nici nu ştiu dacă se află în atenţia guvernanţilor. Viaţa a început să fie o junglă pentru că nimănui nu-i pasă de nimeni şi nimic. 

Dumneavoastră ştiţi că, pentru suma sau un prejudiciu de 60, 100 lei oamenii fac puşcărie, deşi prejudiciul a fost recuperat în totalitate? Legea penală, încă sancţionează astfel de fapte, sigur aici vorbim în principal, despre recidivişti. Dar tot nu există niciun raţionament să umplem penitenciarele, deoarece, pentru acel deţinut, noi (fiecare individ), cei care alcătuim statul de drept al României, plătim peste 2000 lei pe lună şi nu mai vorbim de munca organelor de cercetare penală, a avocaţilor sau de aglomerarea instanţelor judecătoreşti cu astfel de dosare.

Dacă facem un calcul matematic - înmulţind suma de bani plătită / lună x zilele de detenţie (ani), observăm că nu are logică, mai ales că închisorile din România te dezumanizează şi nu îţi dau posibilitatea să conştientizezi fapta, nu te ajută să te reintegrezi. 

Din păcate, am învăţat că justiţia nu are nimic în comun cu mila, compasiunea sau cu inima. Justiţia aplica legea, iar când legile sunt mai puţin inspirate, ilogice, inumane, neancorate în realitate sau strâmbe suportăm cu toţii consecinţa lor. 

Familia este cea care trebuie să le fie aproape deţinuţilor, să-i ajute să se reintegreze în societate, iar noi toţi ceilalţi să începem să fim recunoscători vieţii pentru ceea ce avem, pentru că mulţi dintre deţinuţi sunt victime ale societăţii, ale familiei şi nu au ajutor din partea nimănui. Ne naştem diferiţi şi da, suntem egali, dar nu toţi pornim în viaţă cu şanse egale. 

Aţi amintit şi de persoane condamnate pe nedrept. Acum o lună am cunoscut pe cineva care îmi spusese că mama acesteia fusese achitată într-un dosar penal, după o perioadă de penitenţă foarte grea. Familia s-a luptat cu această suferinţă şi posibil să lupte în continuare cu o stigmatizare... 

Modul cum au plătit acele persoane care au contribuit la alcătuirea dosarului, mă face să spun doar atât cu privire la persoanele condamnate pe nedrept şi cu privire la superficialitatea, indolenţa şi răutatea oamenilor: "Cu Dumnezeu nu te joci, deoarece cu Dumnezeu se termină șmecheria". 

Avocatura.com: Din discuţiile anterioare, ştim că vă place să vă implicaţi în mai multe aspecte ale vieţii. Ne-aţi dezvăluit la un moment dat că aveţi în proiect lansarea unei cărţi. Cum staţi la acest capitol? 

Floruţ: Da. Îmi place să mă implic, am curiozităţile şi întrebările mele. Iubesc viaţa şi mereu am avut poftă de viaţă, iar viaţa mă răsplăteşte, iubindu-mă la rândul ei. Am avut norocul ca înainte să devin avocat, încă din timpul facultăţii, să lucrez în marketing şi publicitate, fiind operator interviu, intervievând în decurs de câţiva ani peste 1800 de persoane, din diferite medii sociale, situaţie materială, vârstă, naţionalitate, profesie, religie şi gen. De asemenea, am organizat şi focus grup, pe diferite teme care ţineau, atât de viaţa socială, economică, politică, cât şi de cea sexuală. 

Au fost experienţe de viaţă care m-au schimbat, am întâlnit poveşti de viaţă care m-au sensibilizat şi, chiar dacă în acea perioadă nu le înţelegeam complet, acum, au sens pentru mine şi se vor regăsi în carte. Am învăţat că o raţiune sănătoasă poate fi cultivată doar dacă avem o minte deschisă, pentru că o minte închisă distruge forţa creatoare. 

Această carte este un proiect de suflet la care am început să lucrez şi care începe să crească, dar până prinde aripi să poată zbura mai durează şi nu mă grăbesc, am răbdare. Nu doresc să dau prea multe detalii, deşi pot preciza faptul că, oamenilor frumoşi, experienţelor benefice care m-au ajutat şi mă ajută să văd şi alte culori şi nuanţe ale vieţii, ca om, dar şi ca avocat, cât şi oamenilor mai puţin frumoşi şi experienţelor mai puţin plăcute din viaţa personală şi profesională, le voi dedica câte un capitol şi se vor regăsi în această carte, dragă mie.

SURSA: https://www.avocatura.com/stire/16389/nedreptatea-din-instante-avocatul-corina-florut-cu-privire-la.html