» Arhivă

Un deținut citat ca martor a uzat de dreptul de a fi asistat de un avocat

Nu doar "actorii principali" dintr-un dosar își pot chema avocați pentru a fi apărați, ci și martorii. Firește, acei martori care consideră că ar trebui apărați în fața organelor legii, în eventualitatea în care s-ar putea autoincrimina prin declarațiile pe care le dau. O astfel de incriminare a părut că vrea să evite un deținut citat ca martor în cadrul unui proces penal la Judecătoria Focșani, dar în final s-a dovedit că nici nu era necesar ca instanța să acorde termenul solicitat de acesta pentru angajarea unui avocat, dat fiind că acesta a jurat că nu știe nimic despre cauza judecată.

Un deținut adus în instanță a avut o cerere mai puțin obișnuită având în vedere calitatea pe care o avea în dosarul penal în care fusese citat.

Propus ca martor de un coleg de "suferință", deținutul a învederat instanței că nu poate răspunde pe loc, la acel termen, la nicio întrebare. Inițial, martorul a explicat că nu știe exact ce ar trebui să facă, dar a lăsat de înțeles că știe precis că ar trebui să fie asistat de un avocat.

În final, la următoarea înfățișare, deținutul a venit tot singur, iar declarația sa nu l-a ajutat cu nimic pe cel care introdusese acțiunea la Judecătoria Focșani.

La primul termen la care a fost adus, martorul a arătat că nu poate răspunde la nicio întrebare, pentru că nu știe ce presupune procesul în care fusese citat.

Mai mult, deținutul a insistat să i se acorde un termen pentru angajarea unui apărător, lăsând să se înțeleagă că, prin ceea ce va declara, ar putea avea ulterior de suferit în penitenciar. Chiar dacă legea nu prevede expres, articolul 31 din Codul de Procedură Penală arată că "avocatul asistă sau reprezintă părţile ori subiecţii procesuali în condiţiile legii".

Iar în general, martorii sunt însoțiți de avocați pentru a li se garanta exercitarea efectivă a drepturilor, mai ales a dreptului de a nu se autoincrimina.

Cauza de fapt nici nu era una complexă, condamnatul care introdusese acțiunea solicitând instanței să îi reanalizeze o sancțiune primită în penitenciar.

Iar martorul fusese propus de petent tocmai pentru a devoala faptul că raportul în urma căruia fusese sancționat în penitenciar era unul fabricat. Surpriză însă, la următorul termen, martorul a spus doar că nu știe împrejurările în care petentul fusese sancționat.

Iar acest lucru l-a declarat fără a avea un apărător alături, deoarece, între timp, se sfătuise "la telefon" cu cineva și i s-a comunicat "că nu are nevoie de avocat".

Chiar și așa, deținutul martor a fost pus să jure pe Biblie, lucru care l-a descumpănit în primă fază. Cu toate acestea, a jurat că nu știe nimic și că nu știe de ce a fost propus ca martor.

De remarcat că petentul condamnat a făcut la rândul lui o solicitare similară, finalizată în același mod: a cerut termen pentru avocat, încă de la prima strigare a dosarului înregistrat la Judecătoria Focșani, însă ulterior s-a răzgândit și și-a făcut apărările singur. 

Cum această declarație era ultima probă de administrat, instanța a dat cuvântul pe fondul cauzei, însă petentul a încercat să își mai țină cauza în stare de judecată. Chiar după ce procurorul de ședință a apreciat că cererea acestuia nu poate fi admisă, întrucât recunoscuse abaterea comisă în penitenciar, iar sancțiunea fusese deja redusă de judecătorul delegat în unitatea de detenție, petentul condamnat a declarat că vrea să mai aducă un martor.

Mai mult decât atăt, deținutul a făcut vorbire de anumite prevederi din Regulamentul de aplicare a Legii 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, act publicat în martie 2016(!).

 "A fost acest martor și văd că nu a făcut nimic, vreau un alt martor, care a fost în cameră cu mine. Conform articolului 223 din Lege, comisia trebuie să ia în calcul sarea mea de sănătate. Și articolul 224, litera h spune că stabilirea sancţiunii disciplinare se evaluează după starea de sănătate.

Eu am recunoscut fapta, erau șapte declarații împotriva mea. Și mi s-a spus că trebuie să recunosc", s-a apărat condamnatul. Cu toate acestea, judecătorul cauzei a arătat că martorul audiat fusese propus chiar de către petent, ca și probă în susținerea contestației, iar procesul nu poate fi amânat la nesfârșit.