» Exclusiv

REPORTAJ - Și judecătorii au îndoieli câteodată. O lecție de onestitate oferită studenților la Drept de către judecători naționali și internaționali

Unde își putea petrece seara Avocatura.com, dacă nu la primul eveniment din seria "Dileme etice în sistemul judiciar", organizat de Expert Forum? Am petrecut aproape două ore într-o atmosferă "pretențioasă", am putea spune. În primul rând, prin prisma "confruntării" a două țări cu sisteme de Drept diferite - România și Olanda. Iar în cel de-al doilea rând, datorită judecătorilor profesioniști care s-au aflat în fața noastră și care au oferit detalii foarte bine puse la punct despre subiecte precum: adevărul absolut versus adevărul judiciar, dubiile personale ale unui judecător, îndoielile cu privire la un verdict, probele dintr-un dosar, dar și erorile judiciare. Dacă nu ai fost prezent, nu-i nimic! Avocatura.com ți-a pregătit un reportaj care te va face să te gândești de două ori înainte de a spune: "Mă fac judecător!".

Marți, 22 noiembrie, a avut loc primul eveniment din seria "Dileme etice în sistemul judiciar". Proiectul este desfășurat de Expert Forum, finanțat printr-un grant al Ambasadei Regatului Țărilor de Jos în România.

Participând la multe evenimente din cadrul Facultății de Drept, în Aula Magna, am fost plăcut impresionați să vedem că Sala "Constantin Stoicescu" a găzduit "o mână" de oameni care erau direct interesați de conferință și, de asemenea, pentru că urma să vizionăm un documentar scurt, sala era împânzită de plasme și microfoane cu boxe încorporate, ca fiecare ochi să vadă și fiecare pereche de urechi să audă, deoarece în film discuțiile erau purtate în limba neerlandeză.

După cum am menționat și mai sus, publicul a vizionat un film - documentar de 35 de minute despre subiectele tabu din profesia de judecător.

Seria de filme "Privind în suflet" (despre profesia de judecător), ce are ca "actori" 12 judecători din Olanda, cuprinde 5 episoade tematice: judecătorii - ocrotitorii legii, îndoiala, pedeapsa, suspectul și opinia publică. Judecătorii sunt din arii diverse, precum Drept penal, Drept civil, Comercial și multe altele.

Judecătorii aplică legea și soluționează disputele dintre vecini legate de proprietate sau cele privind concedierea, dar și cazurile de viol sau omor. Responsabilitatea este mare, iar aceștia se confruntă uneori cu dileme etice. Și astfel, nu ai cum să nu te întrebi: cum ajung judecătorii la decizia lor, care este procesul intern pe care îl parcurg? Cât de siguri sunt de deciziile lor și, mai ales, dacă vreodată au avut îndoieli cu privire la un verdict? Există legi cu care nu sunt de acord? Au oare prejudecăți?

Judecătorii nu sunt întotdeauna siguri pe deciziile lor. Și sigur, aici se naște următoarea întrebare: dacă nu sunt siguri, atunci cum pot achita sau condamna o persoană?

De-a lungul timpului societatea a pus o mare presiune pe judecători: ACCEA CĂ NU POT FACE ABSOLUT NICIO GREȘEALĂ.

Fiecare judecător este, totodată, om. Dubiile personale pot exista chiar și atunci când probele arată nevinovăția sau, după caz, vinovăția cuiva.

"Judecătorul are o părere. Omul din spatele judecătorului are și el o părere", spunea Martien Diemer în filmul pe care l-am vizionat.

De asemenea, un alt judecător - protagonist, a spus că "există un adevăr al martorilor, unul al părții vătămate, al inculpatului și un alt adevăr, cel al judecătorului". Fiecare parte din proces are un "adevăr".

În documentarul prezentat, judecătorii au adus în discuție și câteva cazuri pe care le-au avut de-a lungul timpului și la care se gândesc (uneori) și în prezent.

Unul dintre judecători a prezentat o speță în care un cetățean dorea tăierea pomului din curtea vecină, deoarece curtea, dar și casa în care locuia, erau umbrite 12 luni pe an. Probele au dovedit că omul nu avea lumină în propria-i curte și nici în casă. În acel moment, judecătorul care nu era de acord cu tăierea pomilor și nu dăduse niciodată acordul pentru asta, a decis că omul avea nevoie de lumină în curte și a hotărât ca pomul să fie tăiat.

La o lună de zile, persoana respectivă s-a mutat din curtea respectivă și din casă...

"Dacă știam că se va muta, nu aș fi dat niciodată o astfel de soluție. NU aș fi fost de acord ca pomul să fie tăiat. Nu știu ce să cred. Oare ei știau că se va muta și au făcut asta doar așa...?!", se întreba retoric judecătorul.

O altă speță, care ar fi putut fi încadrată la "eroare judiciară", a pus pe gânduri judecătorii.

Acum câțiva ani buni, într-un parc din Olanda, o fetiță a fost răpită și omorâtă. În urma procesului o persoană a fost condamnată, acesta recunoscându-și fapta. Persoana condamnată avusese antecedente de același tip. Toate probele acelui dosar indicau persoana respectivă ca fiind vinovată.

În final, după mulți ani, a apărut un martor care a schimbat totul: omul care fusese condamnat la ani grei de închisoare, era nevinovat.

"Cine s-ar fi gândit că în același parc, în aceeași seară, se aflau acolo doi pedofili?", a spus indignat unul dintre judecători.

Sandra Schreuder, un alt judecător protagonist  din film, spune: "Nu  a fost o eroare judiciară. Nu, pentru că toate probele din acel moment indicau că acea persoana este vinovată. Nu ai de unde să știi că o persoană este nevinovată atunci când toate probele indică acest fapt".

Un alt subiect controversat, și anume modul în care judecătorii văd soluțiile total diferite date într-o cale de atac, a fost aprig dezbătut atât în documentar, cât și în Sala Stoicescu. De ce în fond au semnat pentru o condamnare, iar în Apel s-a ajuns la achitare? Unde este greșeala?

Acest fenomen a fost explicat astfel: hotărârile nu se dau rapid, mai ales când este vorba de crime. Un judecător are timp de gândire până se redactează și se semnează hotărârea. Există dezbateri între ei, iar fiecare își exprimă un punct de vedere, își argumentează poziția. În momentul în care semnează pentru acea hotărâre, judecătorii sunt siguri pe acea hotărâre.

Desigur că există și momente când nu sunt 100% siguri, dar asta se întâmplă de foarte puține ori. Iar acest lucru este uman.

Am putea crede că nu este uman, pentru că vorbim despre judecători care au în mâna lor destine: închisoarea sau libertatea.

Dar, luăm în calcul intuiția, legile, probele de la dosar și princiiple în care omul din spatele judecătorului crede. Toate acestea nu pot da greș.

Invitații acestei dezbateri au fost Ileana Tirică, Vicepreședinte la Curtea de Apel București; Veronica Iura, judecător al Curții de Apel București; Liviu Zidaru, judecător al Curții de Apel București; Robine de Lange-Tegelaar, Președintele Tribunalului Rotterdam; Petra de Bruin (senior judge), Vicepreședintele Tribunalul Rotterdam; Vincent Mul (senior judge), Vicepreședintele Tribunalului Rotterdam, Șef al Secției Penale; Jacqueline Frima (senior judge), Vicepreședintele Tribunalul Rotterdam, Șef al Secției de Insolvență; Jorjik Klomp, judecător la Tribunalul din Rotterdam în cadrul Secției Dreptul Familiei și Jos Puts, Council for the Judiciary, Olanda.

În sală au fost prezenți studenți la Drept, auditori de justiție, avocați stagiari și Avocatura.com, evident.

Studenții au ridicat câteva întrebări legate de: "moda" prin care în ultimii ani judecătorii români devin avocați când "se satură" de luat hotărâri, de examenul de intrare în profesie, despre utilitatea și aplicabilitatea cutumei și a legii scrise.

Ne place atunci când vedem că oamenii își pun întrebări, pentru că asta înseamnă că nu iau lucrurile așa cum sunt, că sunt interesați cu adevărat de acel subiect.

"Dacă în toate cazurile te întrebi dacă a fost bună hotărârea pe care ai dat-o sau, viceversa, ești 100% sigur de toate deciziile pe care le iei, atunci nu ești făcut pentru profesia asta", ne-a spus Frank Visser, un alt "actor".

În încheiere, judecătorul Jacqueline Frima a subliniat, după ce o studentă din anul I a spus că nu i se pare etic ca un judecător să se declare "frustrat" pentru că în calea de atac s-a dat o hotărâre diferită de cea inițială, că: "Nu! Etic nu este ca lumea să creadă că judecătorii, procurorii sau avocații nu au emoții, sentimente".

Credem că nu poate exista o concluzie mai potrivită decât aceste cuvinte.