D`ALE AVOCATURII, episodul 1 - Ce face un avocat zi de zi: "Când aud ce ușor câștigă avocații bani, îmi vine să scuip, dar nu mai am salivă, oameni buni, pentru că am vorbit toată ziulica"

M-am hotărât să scriu câte ceva despre profesia asta, pentru că lumea habar n-are ce-i cu ea… Și când zic "lumea " nu mă refer anume la publicul larg, ci la judecători, procurori, chiar unii avocați.

Ziua începe devreme, deh, la 8 trebuie să fim la birou sau, mai rău, într-o sală de judecată aflată la 200 km de reședință, deci dă-i cu ale dimineții treburi de pe la 5! La cafea mă gândesc, pentru că am o fire contemplativă, în mod greșit de altfel, pentru că îmi trebuie jumătate de oră să-mi revin, să mă adun și apoi, cu toate gândurile prinse-n "lasoul" zilei respective (am cate un lasou pentru fiecare ziulică ) mă trezesc brusc ca pișcată.

Iooi, azi am arestați! Dă-i, montează-te, remontează-te psihic pentru ziua grea, pentru că nimic nu este mai dificil decât o zi cu arestați. Repede ies din casă și fuguța spre instanță.

Ce văd acolo? De obicei, un judecător plictisit sau, dacă nu e plictisit, e apăsat și el de griji (copii, rostul vieții, CSM - nu neapărat în această ordine). Între timp, familia arestatului începe verificările: "Ați plecat? Sunteți pregătită? No, cum va fi? Ce credeți?"... Deja mi-s nervii ghem, nu mai am nevoie de nimic.

Pledez… Mă chinui, mă aprind, arunc cu patos în stânga și-n dreapta, dar mereu am timp să citesc pe fața judecătorului rezultatul! Asta nu știu magistrații - fața lor e ca o carte deschisă, noi știm exact ce rezultat vom primi (cel puțin in materie penală)!... Buun, azi nu punem, deci, pe nimeni în libertate.

Judecătorul pictează minuta, și-a făcut treaba. Eu abia o încep. Trebuie să explic bietului client ce și cum am zis: "De ce? Ce credeți? Data viitoare va fi bine? Când e data viitoare?".

Plec cu inima strânsă de la el, am timp de o inspirație profundă și sună telefonul… Familia clientului… Repet, deja știu exact ce trebuie spus, tocmai am făcut-o, nu?

Între timp - mereu există încă un pic de timp - mă pregătesc mental pentru restul proceselor din ziua respectivă: într-unul mi-a sosit expertiza, în unul am martori, unul e amânare, altul e apt de fond. Aoleu! Iar am zi plină. Stați, am uitat un amănunt: sunt în alt oraș, la Tribunal!

Restul proceselor sunt la judecătoria orașului de baștină, doar la 60 km… Ajung la judecătorie, unde o grămadă de colegi mă așteaptă, la limita răbdării, să luăm cauzele lăsate la orele 12. Boieri dumneavoastră. Am procese în deplasare cel puțin de 3 ori pe săptămână…

Plec din instanță pe la 14:00 - 15:00, nu e azi ziua când stau până la 18:00 în sala de judecată. Am timp de birou.

La birou ce să vezi ? Ca la Mecca! Un "cofrag" de oameni care se uită în aceeași directie - clienții de azi care nu au venit la procese, dar vor să știe cum a fost, clienții de mâine, care vor să știe cum va fi, potențiali clienți, care vor o lecție de Drept urgentă și eficientă, să știe dacă sunt bună de ceva, să mă angajeze.

În 2-3 ore îi rezolv pe toți, timp în care vorbesc și la telefon. Tot cu clienți. Hopa! Trebuie să motivez un apel, încă nu plec… Ziua nu e gata, doar energia mea.

Mă apuc, mă felicit pentru cât de bine știu să injur - terapeutică treabă, zău așa - și pictez apelul, nu înainte de a căuta pe internet ce s-a întâmplat cu legile aplicabile apelului meu, pentru că mercurul e mai stabil ca legea noastră.

Seară târzie… Plec spre casă. Iubesc momentul când mi-e gata treaba și am timp să stau doar în birou, să-mi plimb privirea, doar așa…

Când aud ce ușor câștigă avocații bani, îmi vine să scuip, evident, dacă n-aș fi o lady, dar nu mai am salivă, oameni buni, pentru că am vorbit toată ziulica. N-am apucat nici să mananc, deci nu în procesul de digestie am consumat eficientul fluid. No?!

Andreea Mesaros Tomoiagă,

Avocat Baroul Maramureș